Imediat după Revoluție, micii întreprinzători români s-au îndreptat în masă spre Turcia pentru a aduce blugi, ‘geci’ de piele și gumă Turbo pe tarabele consignațiilor. Tot ei au descoperit la scurt timp și stațiunea Kusadasi de la Marea Egee, ce avea să devină în anii 90 principala destinație de concediu din afara țării. Kusadasi a fost prima colonie românească de vacanță pe atunci, mult înainte ca româna să fie principala limbă străină vorbită prin Thasos, Nisipurile de Aur sau Lefkada.

Eu am ajuns la Kusadasi mult mai târziu. Am vizitat stațiunea mai pe îndelete abia în 2020, când am avut ocazia de a descoperi două din cele mai deosebite locuri turistice din Turcia: situl arheologic din Efes și terasele de calcar de la Pamukkale.

Era așadar tumultuosul an 2020, toamna, când statele abia începeau să se redeschidă timid pentru turism la finalul primului val de pandemie. Atunci mi-am făcut mai mult curaj de a da din nou drumul la călătoriile mai departe de casă, o dată ce restricțiile au început să se ridice una câte una. Am avut și câteva avantaje pentru că am vizitat Turcia în acea perioadă: locurile turistice erau aproape pustii iar prețurile erau mult mai mici decât în alți ani.

Am zburat cu Turkish Airlines spre aeroportul Izmir, via noul aeroport din Istanbul. Au fost două zboruri confortabile de o oră separate de o scurtă escală pe uriașul aeroport pustiu.

 

De la aeroportul Izmir am închiriat o mașină pentru toate zilele petrecute în Turcia. Tarif total: doar 80 de euro

 

Aeroportul Izmir se află la 70 de kilometri de Kusadasi, o oră și ceva de condus până la hotel. Drumul trece pe lângă Efes, iar pentru că era încă devreme am zis că e un moment bun pentru a vizita faimosul sit arheologic. Efes este unul din cele mai vizitate locuri ale Turciei, dar nu era cazul în anul pandemiei. La casa de bilete nu am prins coadă deloc, iar în complex dacă erau câteva zeci de vizitatori.

 

Efes a fost unul dintre cele mai faimoase orașe ale lumii antice. Construit de greci în secolul 10 i.e.n. a devenit unul din cele mai importante centru economice și culturale ale lumii câteva secole mai târziu. Efes era faimos pentru construcțiile sale impresionante, inclusiv templul lui Artemis, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Orașul a fost mai târziu cucerit de romani, iar mai târziu a devenit un important centru al creștinismului ca parte din Imperiul Bizantin. Efes a fost ținta mai multor atacuri, începând de la goți, arabi și otomani care au dus în final la distrugerea sa și abandonarea de către locuitori.

Ruinele de la Efes au stat multe secole acoperite de pământ, până ce au fost aduse din nou la lumină de arheologi acum un secol. Astăzi complexul arheologic este imens și le oferă vizitatorilor oportunitatea de a vedea măreția orașului antic. Situl se întinde pe o suprafață de peste 400 de hectare și se spune că 80% din structuri încă nu au fost excavate.

 

Vechiul teatru roman

 

Cea mai bine păstrată clădire din Efes este biblioteca lui Celsus. Fațada sa impresionantă este unul dintre simbolurile turistice ale Turciei.

 

Am mers câțiva kilometri buni prin Efes și nu cred că am văzut nici jumătate din complex.

 

Una din descoperirile mai recente – o vilă antică cu mozaicuri perfect conservate a fost acoperită pentru protecție.

 

Peste stradă de complexul arheologic se pot vedea și ruinele minunii din Efes.

 

Construcțiile au fost devastate de otomani, piatra fiind folosită la fortificațiile și casele din împrejurimi. Atât a mai rămas în picioare din faimosul Templu al lui Artemis.

 

Un alt loc interesant care se mai poate vizita pe dealurile din Efes este Casa Fecioarei Maria. Se spune că apostolul Pavel și Fecioara Maria au ales Efes pentru a-și petrece ultimi ani din viata și a duce mai departe mesajul creștinismului.

 

Această biserică se află pe locul unde ar fi trăit Maica Domnului.

 

Orașul Selcuk a fost construit de turci în apropiere de ruinele Efes. Nu este cel mai interesant loc, se remarcă mai ales uriașa cetate de apărare de pe deal.

 

Tot la Selcuk se află muzeul arheologic ce adăpostește multe artefacte descoperite în Efes.

 

Artefacte din Efes expuse la muzeu

 

Seara am ajuns la cazarea din Kusadasi. Am stat la Double Tree, un hotel excelent din centrul orașului. Profitând de afluxul mic de turiști de atunci și de devalorizarea lirei turcești, am plătit acolo numai vreo 30 de euro pe noapte.

 

Camera de hotel

 

Aveam și o terasă cu vedere superbă

 

Zoom pe centrul vechi din Kusadasi

 

Dimineața am primit micul dejun în cameră

 

A doua zi am făcut o excursie ceva mai lungă. Destinația: Pamukkale, un alt loc faimos din Turcia, unde îmi doream de foarte mult timp să ajung. Din Kusadasi la Pamukkale se fac cam 2 ore și jumătate cu mașina. Sunt 190 de kilometri, din care cam o treime sunt pe autostradă

 

Zona din jurul Denizli, unde se află și Pamukkale este faimoasă pentru producția de textile din bumbac. Am văzut o mulțime de câmpuri vaste cultivate cu bumbac la marginea drumului.

 

O dată sosit la Pamukkale, vederea muntelui alb te impresionează pe loc. Pamukkale înseamnă în traducere Castelul de Bumbac. Terasele albe au fost formate peste secole de izvoarele termale unice ce ies la suprafață acolo. Mineralele aduse de apa caldă s-au depus formând piscine naturale și această minunăție care face parte din patrimoniul mondial.

 

Terasele din Pamukkale se pot vizita doar în picioarele goale pentru a opri degradarea locului

 

Vederi de la Pamukkale cu un peisaj unic în lume

 

Cu cat urci mai sus pe deal aproape de izvoare, cu atât apa termală e mai caldă

 

La poalele muntelui s-a format un loc unde se pot face plimbări cu barca sau se pot hrăni rățuștele. Nu departe de acolo este și un centru spa luxos.

 

Terasele de calcar nu sunt singura atracție pentru turiștii ce ajung La Pamukkale. Pe platou se află ruinele unui alt mare oraș al Grecia antice: Hierapolis (Orașul sfânt).

 

Am început cu un tur al muzeului arheologic

 

Ruinele de la Hierapolis se întind pe o arie imensă

 

Cea mai bine păstrată clădire este teatrul antic

 

Mai departe am ales un alt drum de întoarcere spre Kusadasi. Am trecut prin Denizli, un oraș mare cu peste un milion de locuitori faimos pentru industria sa textilă. Nu am ezitat să opresc la unul din marile magazine cu produse din bumbac de unde am cumpărat mai multe lucruri pentru acasă. Articole precum prosoape, lenjerii de pat și tot felul de haine sunt de foarte bună calitate iar prețurile sunt extrem de mici.

 

Denizli se află la poalele munților și mi-am permis acolo un mic ocol spre înălțimi pentru a admira panorama orașului de sus.  Pe drumul prin pădure am văzut sute de familii locale la picnic cu mititeii (kebabul autohton) sfârâind pe grătare. Pe semne că de aici am preluat și noi obiceiul.

 

Vederea Denizli de pe munte. Se putea urca cu telecabina și mai sus până spre 1.500 de metri, dar era coadă și o așteptare lungă astfel că am renunțat.

 

Mai târziu, la jumătatea drumului de întoarcere am mai vizitat Afrodisias. Este vorba despre un alt oraș antic excavat de arheologi.

 

De Afrodisias nu știam mai nimic și am fost puternic surprins de dimensiunile sitului și de cat de bine este păstrat. Afrodisias este mult mai puțin cunoscut decât Efes, dar comparabil ca măreție și dimensiuni.

 

Vederi din orașul antic dedicat zeiței Afrodita

 

Înapoi la Kusadasi, înainte de lăsarea serii

 

Ziua următoare am petrecut-o descoperind Kusadasi și împrejurimile sale. Am început plimbarea pe eleganta promenadă din stațiune, de-a lungul Long Beach.

 

Apoi am vizitat Guvercinada, cetatea construită pe o insulă în mijlocul mării unde se poate ajunge astăzi pe un pod pietonal.

 

Intrarea în cetate

 

Din Guvercinada se pot vedea panorame frumoase cu litoralul și centrul din Kusadasi.

 

În apropiere este portul turistic unde sunt oferite o mulțime de variante de excursii pe mare.

 

Ceva mai departe de Kusadasi, la 20 de kilometri, am mai ajuns la Camlik unde se află Muzeul Trenurilor. Acolo se pot vedea la muzeul în aer liber zeci de locomotive cu aburi de epocă.

 

Ceva mai târziu am ajuns la Sirince, un sat turistic aflat pe dealurile din apropiere de Selcuk

 

Sirince este un sat tradițional ce până acum un secol era locuit în majoritate de greci. Satul păstrează o arhitectură unică în regiune, un amestec între grecesc și turcesc, totul aflat într-un cadru natural foarte pitoresc. Numele satului acum un secol era „Cirkince” (adică urat), fiind schimbat în Sirince (drăguț) la insistentele localnicilor. Cu siguranță noul nume este mult mai potrivit.

 

Vederi din Sirince

 

Biserica ortodoxă din sat transformată în moschee

 

La un ceai la terasă admirând panorama din Sirince

 

Ultimul loc pe care l-am vizitat din Kusadasi a fost parcul natural Buyuk Menderes, aflat la 30 de kilometri est de stațiune.

 

Vederi cu plajele frumoase din parcul național

 

Nu foarte departe se vede insula grecească Samos

 

Seara la hotel, admirând un ultim apus peste Kusadasi

 

Litoralul turcesc poate fi o destinație grozavă și în afara sezonului de vârf, când prețurile sunt foarte mici iar aglomerația nu există. Chiar dacă am mers la final de toamnă, am avut o vreme ideală. Kusadasi este o destinație care poate fi o alegere excelentă pentru că pe lângă plajele frumoase și facilitățile hotelurilor din stațiune oferă și o mulțime de atracții turistice ce pot fi vizitate în împrejurimi, inclusiv Efes și Pamukkale, locuri care trebuie văzută o dată în viață.

Zborul spre casă la finele unei plimbări foarte frumoase.