Din frumoasa vacanță pe coasta Adriaticii din Croația, două zile le-am petrecut făcând excursii cu mașina în statele vecine: Muntenegru și Bosnia. Prima dintre aceste excursii a fost la golful Kotor, probabil cel mai frumos loc din Muntenegru.

A fost o zi plină – am plecat dimineața devreme de la cazarea noastră de lângă Dubrovnik și ne-am întors seara târziu. A fost timp suficient pentru a urca zidurile înalte ale cetății Kotor, pentru a face o mini-croazieră pe golf la Perast, pentru a trece pe la faimoasele stațiuni muntenegrene de la mare, Budva și Sveti Ștefan dar și pentru a servi masa la unul din cele mai renumite restaurante ale țării. Mai fusesem la Kotor cu 11 ani în urmă, dar ar fi fost mare păcat să ajungem în zonă fără a revedea aceste locuri splendide.

De la Dubrovnik până la vama cu Muntenegru sunt 40 de kilometri, iar până la Kotor mai sunt încă 50.

Nu am pierdut foarte mult timp la intrarea în Muntenegru. După vreo 20 de minute trecusem deja vama.

 

Primul popas dincolo de vamă a fost la o benzinărie pentru o cafea și o gustare .

Moneda oficială în Muntenegru este euro. Chiar dacă statul nu face parte din UE, folosește unilateral moneda externă ca valută forte. Astfel, ne-am descurcat ușor cu plățile pe acolo, având la noi câțiva bani cash de acasă. Mai trebuie spus că Muntenegru este vizibil mai ieftin decât Croația. De exemplu, benzina este mult mai ieftină și a fost foarte convenabil să facem plinul acolo.

 

„Lubenica” la vânzare pe marginea drumului

 

La Kamenari, mașinile așteaptă feribotul să traverseze de partea cealaltă a golfului Kotor. Pentru cine merge direct către Tivat/Budva, feribotul scurtează cam o oră de condus. La dus am preferat șoseaua de-a lungul golfului.

 

Drumul de-a lungul golfului Kotor este unul spectaculos. Peisajele cu munții abrupți și lacul care se deschide intre ei este deosebit.

 

Harta coastei Muntenegrului

 

Prima oprire pe care am făcut-o a fost la Perast. Acesta este un orășel frumos în mijlocul golfului de unde se pot face plimbări cu barca.

 

Catedrala veche din centrul Perast. Este o biserică ortodoxă, dar aspectele arhitecturale venețiene se recunosc ușor (ca de altfel prin tot orașul)

 

Am mers apoi în port pentru o plimbare pe lac

 

Am găsit o barcă imediat. Prețul a fost foarte rezonabil – 5 euro de persoană.

 

Plimbarea se face până la insula din mijlocul golfului

 

Era luni, iar la Perast nu era aglomerat deloc. Astfel am fost doar noi pe barcă.

 

Sunt două insule de fapt, dar numai una se poate vizita. Cea din imagine este biserica Sf. Gheorghe care era închisă vizitatorilor.

 

Noi am debarcat pe insula cealaltă, la biserica Our Lady of the Rocks

 

Interiorul bisericii

 

Vedere cu Perast de pe insulă

 

Am pornit apoi mai departe spre orașul Kotor dar la un moment dat, când nu mai aveam mult de mers, a început ploaia torențială și am decis să oprim cât mai repede.

 

Am oprit astfel la nimereală la primul restaurant de pe drum și am avut norocul să poposim la cel mai faimos restaurant din Golful Kotor.

Stari Mlini este un restaurant deosebit nu numai prin meniul oferit dar si prin locul natural splendid unde se află, construit pe locurile unde se afla o moară veche de 400 de ani.

 

Am ales să servim pește proaspăt. Masa a fost foarte bună dar și prețurile pe măsură.

 

După masă am mai rămas ceva timp prin grădinile superbe de la restaurant amenajate cu poduri și turnuri de lemn, leagăne și mici baraje pline cu pește.

 

Pentru că ieșise soarele, ne-am grăbit să mergem în orașul Kotor. Am găsit un loc bun de parcare aproape de centru, iar de acolo am luat-o la pas prin orașul vechi.

 

Promenada din Kotor

 

Cetatea fortificată Kotor a fost construită de venețieni în secolul 15. Timp de 400 de ani, Kotor a fost un centru comercial foarte important pe Marea Adriatică asigurând legături cu rutele de negoț spre Balcani. Orașul a prosperat în acele vremuri iar fortificațiile s-au extins mult pentru a apăra locuitorii de pericolul invaziilor otomane.

 

Orașul fortificat Kotor face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Mai jos, poarta principală de intrare în centrul istoric.

 

Centrul istoric din Kotor este micuț dar foarte cochet. Sunt multe clădiri vechi deosebite, multe terase și restaurante, magazine de suveniruri și locurile pitorești la poalele munților înalți se regăsesc la tot pasul.

 

Catedrala din Kotor

 

Venisem la Kotor în primul rând pentru a urca sus pe zidurile cetății. Este o drumeție frumoasă ce durează mai puțin de 2 ore și care oferă niște priveliști uluitoare peste golf.

De aici începe traseul spre cetate. Sunt în total 1750 de scări de urcat iar biletul de intrare costă 6 euro.

 

Scările sunt destul de abrupte. Nu este un traseu recomandat oricui

 

După vreo 20 de minute de mers au început să apară vederile cu Kotor de sus

 

Cu cât urcam mai mult, cu atât ele deveneau mai frumoase

 

După vreo oră de urcat ajunsesem la zidurile cetății de sus, dar tot mai aveam mult de mers.

 

Intrarea în cetatea de sus

 

Am ajuns!

…destul de extenuați – nu atât de mult din cauza treptelor cât din cauza căldurii. Din fericire, în vârf, am dat de o doamnă care vindea apă si suc rece, care a fost salvatoarea noastră.

 

Vederi splendide peste Kotor din vârful cetății.

 

După ce ne-am odihnit puțin și împrospătat am coborât spre Kotor. A trebuit să ne grăbim puțin pentru că apăruseră din nou norii de ploaie.

 

Am coborât foarte repede înapoi în oraș – cred că ne-a luat mai puțin de 30 de minute.

 

La finalul traseului este un magazin foarte bine gândit. E vorba de un loc unde se vând tricouri imprimate.

După efortul de pe drum aveam toți hainele leoarcă pe noi, astfel că am făcut coadă la magazin.

 

Schimbat cu tricoul nou din Kotor (pisicile sunt simbolul orașului)

 

Alte vederi de prin oraș. Sunt o mulțime de biserici și alte clădiri frumoase

 

Ne-a prins ploaia la fix – când am ajuns la mașină. Ne-am dat seama acolo că se făcuse destul de târziu, pentru că voiam să mai ajungem și la Budva înainte de a reveni la cazare în Dubrovnik

 

De la Kotor se merge spre mare printr-un tunel de aproape 2 kilometri. Cum am ieșit de partea cealaltă a tunelului am dat de un cer senin și soare puternic.

 

Am sosit la Budva destul de repede dar am renunțat să mai intrăm în oraș pentru că traficul era oribil. Am decis să mergem mai departe spre Sveti Ștefan, un alt loc frumos de pe coasta muntenegreană.

 

Budva s-a transformat enorm în ultimii ani. De ultima oară când trecusem pe acolo, au apărut sute de hoteluri noi care mai de care mai luxoase.

 

La Sveti Ștefan am mers direct la un restaurant către cină. Am ales să mergem lângă plajă pentru a admira peisajul și am reușit să sosim la momentul perfect, chiar înainte de apus. Nu am apucat decât să le vedem în trecere din mașină.

 

Cetatea de pe insulă de la Sveti Ștefan a fost și ea construită de venețieni. Astăzi insula este un resort de lux restricționat vizitatorilor care au rezervare.

 

Am servit masa cu o priveliște perfectă

 

Ne-am împăcat cu gândul că vom ajunge foarte târziu înapoi la cazare. Am reușit totuși să mai scurtăm din timp luând feribotul de la Tivat

 

Vapoarele pleacă la intervale de 20 de minute iar traversarea durează doar 6 minute

Am ajuns la vama croată aproape de miezul nopții. Pentru că traficul era foarte redus la acea oră, vameșii erau puși pe controale. Motivul: preturile fiind mult mai mici în Muntenegru (stat în afara UE) multă lume face cumpărături peste limitele legale. Nu era cazul nostru, dar tot ni s-au scotocit lucrurile și am pierdut vreo 20 de minute la control.

Am ajuns la cazare tocmai pe la 1 noaptea. Era cazul să ne odihnim. Ziua următoare urma să mergem în alt stat vecin, mult mai puțin cunoscut: Bosnia-Herțegovina.