Am împărțit vacanța noastră în Croația intre două locații unde am ales să ne cazăm. Am stat primele 3 zile la Mlini lângă Dubrovnik iar apoi ne-am mutat pentru 4 zile la Makarska, stațiune pe rivieră în apropiere de Split. Eu mi-am dorit foarte mult să ajungem și prin Bosnia. Mai trecusem prin coridorul Neum înainte, oprisem pe fâșia de coastă adriatică a acestui stat dar nu puteam spune că văzusem ceva din Bosnia. Am decis să facem o excursie să vizităm Mostar, unul dintre cele mai interesante turistic orașe bosniace.
Cea mai bună alegere pentru noi a fost să trecem prin Bosnia după ce ne decazăm din Mlini, în drum către noua noastră bază din Makarska. Pare ciudat, dar drumul via Bosnia-Herțegovina are o durată similară cu cel de coastă iar astfel aveam ocazia să vizităm prima oară acest stat, cunoscut mai mult pentru războiul greu prin care a trecut în anii 90.
De la Dubrovnik, vama cea mai apropiată este la Ivanica, la doar 10 minute de condus de oraș. Am prins foarte liber și am trecut în 2 minute după ce ni s-au verificat buletinele și certificatele necesare pentru a intra în Bosnia.
De la vamă până la Mostar sunt 125 de kilometri. Am fost surprins plăcut de calitatea șoselelor pe care am mers – nu am văzut mai deloc gropi ci doar drumuri asfaltate recent. Am condus numai printre munți și dealuri. De altfel, Bosnia are un relief muntos aproape pe tot teritoriul.
Prima parte din traseu a fost pe teritoriul Republicii Srpska. Aceasta este o regiune autonomă a Bosniei care cuprinde aproape jumătate din teritoriu, mai exact nordul și estul statului. Republica Srpska are 1,2 milioane de locuitori iar 80% dintre ei sunt sârbi ortodocși, spre deosebire restul statului unde majoritari sunt bosniacii musulmani.
Am văzut pe traseu steaguri sârbești înălțate la fiecare casă, multe biserici ortodoxe dar și urme ale războiului.
Mai jos, un mausoleu, unde am făcut un popas, dedicat crimelor de război împotriva sârbilor din Velicani uciși de armata croată.
Cum am ieșit din Republica Srpska am ajuns în sate populate de croați, unde similar erau expuse peste tot steaguri.
Dacă zona de graniță dintre satele sârbești și croate pe unde am condus a fost destul de pustie, ne-am mai liniștit când am început să ajungem în satele bosniace propriu-zise, unde am văzut lume multă pe străzi dar și tradiționalii vânzători de produse agricole la marginea șoselei.
Înainte de a povesti mai multe despre principala noastră destinație, orașul Mostar, o să încep cu o scurtă istoriei a Bosniei.
Bosnia este prima oară menționată ca un teritoriu în secolul 10, iar un secolul mai târziu se vorbește despre Regatul Bosniac, stat slav aflat la limitele zonei de influentă ale Imperiului Bizantin și ale Regatului Ungar. Regatul cunoaște cea mai mare dezvoltare în secolul 14 sub conducerea familiei Kotromanic, dar se prăbușește în 1463 după ce este cucerit de otomani.
Otomanii au transformat Bosnia în parte integrantă a imperiului, spre deosebire de alte regiuni din Balcani care au devenit state vasale și au plătit tribut. Biserica creștină a fost interzisă și a început o campanie de repopulare și convertire a locuitorilor la islamism. Principalele orașe, Sarajevo și Mostar s-au dezvoltat mult economic și cultural, iar pentru propagarea religiei au fost construite o mulțime de moschei și scoli musulmane. De-a lungul a 4 secole de ocupație otomană Bosnia a suferit o transformare majoră.
Otomanii au plecat în 1878, când provincia a revenit imperiului Austro-Ungar în urma Tratatului de la Berlin. A urmat o perioadă de tulburări sociale, răscoale și conflicte. Totul a culminat cu asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, urmașul la tron al Imperiului. S-a întâmplat pe 28 iunie 1914 la Sarajevo, aceasta fiind scânteia care a dus la debutul Primului Război Mondial. Ucigașul a fost Gavrilo Princip, un student bosniac-sârb ce făcea parte din mișcarea Tânăra Bosnie, militant al independenței și unificării popoarelor slave din sudul Europei (al iugoslavismului). Ca răzbunare, imperiul a început o campanie dură de ucideri și expulzări împotriva sârbilor din Bosnia.
La finalul primului război mondial s-a format Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, mai târziu redenumit în Iugoslavia. La formarea acestui regat și la delimitarea provinciilor, bosniacii au fost mai degrabă ignorați, puterea fiind împărțită între sârbi și croați. După al doilea război mondial, s-a format statul Iugoslav comunist sub conducerea dictatorului Tito urmând o perioadă mai stabilă, de pace, comparativ cu deceniile anterioare.
Imediat după căderea cortinei de fier și remodelarea blocului estic, bosniacii s-au găsit prinși la mijloc în războiul dintre sârbi și croați. În 1991 a avut loc un referendum pentru independența Bosniei, boicotat de locuitorii sârbi, unde votanții bosniaci și croați au decis cu un vot de peste 99%. La scurt timp s-a proclamat și Republica Srpska independentă cu intenția ulterioară de a se alipi la ce mai rămăsese din Serbia în 1992.
A urmat un război dur, timp de 3 ani, plin de masacre și pogromuri, populația majoritară din diverse regiuni comițând atrocități oribile împotriva minoritarilor. Cel mai groaznic dintre acestea este masacrul de la Srebrenica când sârbii au ucis peste 8000 de localnici bosniaci. Războiul s-a încheiat doar cu intervenția SUA și NATO, ducând la crearea Federației Bosnia și Herțegovina (ce include Republica Srpska și districtul Brcko ca provincii autonome). Trupele ONU au rămas încă mulți ani pentru a păstra pacea, iar din 2014 până în prezent nu au mai existat conflicte violente.
Revenind la Mostar, orașul este un loc de mare importanță simbolică pentru Bosnia. Mostar își ia numele de la Stari Most, vechiul pod construit de otomani în secolul 16. Acesta a stat în picioare 427 de ani, până a fost distrus de forțele militare croate în 1993. Reconstrucția sa 9 ani mai târziu a fost un simbol a reunificării țării și al păcii ce va urma.
Am sosit la Mostar pe la orele prânzului, iar după ce am lăsat mașina într-o parcare centrală am luat-o la pas prin oraș.
Am găsit un oraș foarte frumos, animat, cu clădiri colorate și peisaje superbe pe malurile râului Neretva.
Centrul istoric din oraș cu clădirile sale colorate
De aici se urcă pe faimosul pod din Mostar, printre vânzătorii de suveniruri
Vederi splendide de pe pod peste valea râului Neretva
Coborând pe malul opus am intrat direct într-un bazar local
Decât de suveniruri, eram mult mai interesați de restaurante pentru că ni se făcuse deja foame. Am avut de unde alege, fiind acolo vreo 10-15 restaurante bune.
Am ales locul cu cea mai frumoasă vedere spre pod pentru a servi masa în timp ce admiram priveliștea.
Am servit un soi de mixt grill bosniac. Nu am lipsit cevapci – versiunea locală a micilor de la noi.
După masă am coborât scările până la malul râului de unde se vede o altă priveliște splendidă cu podul.
Acolo este cel mai bun loc pentru a-i urmări pe localnici curajoși care sar în apă de pe pod. Este un adevărat spectacol care se încheie mereu cu aplauzele turiștilor. Săritorii nu fac asta pe gratis, ci așteaptă să se strângă donații de la privitori inainte de a plonja.
Podul are în punctul său cel mai înalt 24 de metri. Este o referință pentru stilul arhitectonic otoman, fiind reconstruit în 2004 urmând în detaliu proiectul său inițial.
Podul este abrupt și este acoperit cu marmură foarte lucioasă. Nu cred că este deloc ușor de traversat când plouă și e ud.
Am continuat plimbarea pe străzile pitorești din oraș
Am trecut pe la câteva din moscheile vechi din Mostar
Marea majoritate a orașului a fost renovat în ultimii ani, dar mai există încă clădiri cu urme ale războiului din anii 90
Am mai vrut să trecem pe la Muzeul Războiului și Genocidului, dar l-am găsit închis. Poate e mai bine așa că altfel am fi plecat întristați din oraș.
După ce am plecat din Mostar, am mai oprit la Blagaj. Este vorba de un sat aflat la 10 kilometri unde se află Tekija, o mănăstire derviș (un fel de sihaștri musulmani).
Locul natural este unul splendid. Tekija este construită sub peretele abrupt al muntelui, alături de o peșteră și o cascadă.
Peștera de unde izvorăște râul Buna
Vederea de la podul din Blagaj
Mai departe am pornit spre Croația, direcția Split. Din nou, drumul a fost excelent.
De pe drum – cetatea Kula Pocitelj
Am mai făcut o ultimă oprire înainte de a părăsi Bosnia, la o altă mare atracție turistică locală. Este vorba de cascadele din Kravice, o bijuterie naturală cu care bosniacii se mândresc. Dacă Croația are Plitvice, ei au Kravice și spun că este la fel de frumos.
Am parcat la intrarea în rezervația naturală iar de acolo am mers un kilometru pe jos pe scări.
Kravice este o oază de verde
Cascadele de la Kravice
Am ajuns la Kravice spre lăsarea serii, cu puțin înaintea orei de închidere. Partea bună a fost că am avut locul aproape numai pentru noi, în schimb nu am văzut apele colorate în culorile bleu și turcoaz.
La Kravice se poate intra în apă până în apropiere de cascade. Pozele de mai jos sunt făcute din apă.
Nu aș spune chiar că cascadele din Kravice sunt cum spun bosniacii la fel de frumoase ca Plitvice (acolo parcul este imens și sunt sute de cascade și lacuri), dar oricum locul este tare frumos.
Înainte de a pleca din Bosnia am făcut plinul de benzină și apoi am trecut granița pe la Prolog. Din nou am fost verificați în amănunt la vama croată că nu avem marfă de contrabandă la noi, dar am trecut repede pentru că nu era coadă deloc. Pe la 9 am sosit la următoarea noastră cazare din Makarska, unde aveam să petrecem următoarele 4 zile.
