Bijuteriile Liguriei – Portofino și Cinque Terre

Liguria este una din regiunile cele mai frumoase ale Italiei, o fâșie de pământ în nord-vest, pe malul mării cu același nume. Având capitala la Genova, aici se regăsesc unele din cele mai frumoase stațiuni litorale din cizmă. Costa Ligură se întinde de la granița cu Franța aproape de Monte Carlo până la La Spezia unde se învecinează cu Toscana. Printre cele mai importante stațiuni se regăsesc Ventimiglia, San Remo, Imperia, Camogli sau Chiavari, dar cele mai renumite rămân de departe Portofino, micul port extravagant al Italiei și spectaculoasele sate din parcul național Cinque Terre.

Tocmai ce am făcut o plimbare în Italia și mai departe o să povestesc mai multe despre cele două locuri.

Am venit dinspre Torino cu o mașină închiriată, mergând pe autostrada pe lângă Asti, Alessandria pentru ca să intrăm în Liguria în apropiere de Genova. Peisajul s-a schimbat imediat de la sosirea în provincia litorală. Am părăsit dealurile anoste și au început munții iar pe autostradă au început tunelurile. Zeci de tuneluri. Pe aproximativ 20 de kilometri înainte și dincolo de Genova cred că am stat mai mult în tunel decât afară. Drumul e absolut impresionant, poate vom vedea și noi cândva așa ceva pe la noi. Nici taxele de autostradă nu sunt mici, dar fără discuție merită toți banii.

Văzusem Genoa mai demult și nu am mai oprit de data asta. Autostrada am părăsit-o mai departe, la Rapallo, de unde se merge la Portofino. Imediat după ce am intrat pe drumurile locale am găsit un peisaj foarte diferit. Hoteluri de lux din abundență, mașini scumpe și plaje foarte cochete. Peninsula Portofino adăpostește toate aceste stațiuni, aflate printre cele mai scumpe și luxoase ale Italiei. Am trecut prin Rapallo, apoi prin Santa Margherita iar mai departe am continuat pe un drum foarte îngust și aglomerat până în vârful peninsulei unde se află faimosul Portofino.

Nu știu exact cum a ajuns Portofino așa cunoscut, dar cert e că la jumătatea secolului trecut ajunsese o destinație preferată de vedetele cinematografiei și muzicii mondiale și chiar a unor regi și președinți. Este însă un orășel minuscul, cu un port mic și fără nicio plajă. Peisajul portului natural este însă minunat, iar casele din port arată superb. Am avut mari dificultăți în a găsi locuri de parcare. Erau mai multe mașini parcate pe marginea drumului la câțiva kilometri distanță dar cele câteva locuri din oraș erau ocupate la refuz. Singura variantă pentru noi a rămas parcarea centrală din Portofino, un parcaj suprateran pe mai multe etaje cu prețuri super-umflate. O oră de parcare costa 5,50 euro! N-am avut ce face și am lăsat mașina acolo dar am încercat să nu rămânem prea mult în orășel. Am găsit cu greu un loc liber la interior unde am reușit să intru pe un loc îngust, parcând alături de mașini de epocă și câteva Ferrari sau Lamborghini.

Portofino este foarte mic. Populația este de doar 500 de locuitori fiind mult întrecută de numărul turiștilor. Majoritatea lor vin la Portofino pentru plimbări scurte, de câteva ore, sosind fie cu vaporul sau cu mașina. Puțini rămân pentru că nu sunt foarte multe de văzut dar și pentru că prețurile la cazare sunt mari. Pe lângă portul pitoresc tot ce se poate vizita e o mănăstire cățărată pe dealuri și castelul Brown aflat în partea opusă caselor. Malul apei este ocupat de pontoane de unde pleacă vapoare spre alte porturi Ligure, dar adăpostește și o mulțime de terase. Din nou prețurile sunt exagerate. Pestele costă câteva zeci de euro bune, specialitatea casei e homar la minim 80 de euro. Am luat totuși loc la o terasă, să ne bucurăm puțin de peisaj. Nu cred că am mai plătit nicăieri în Italia 7 euro pentru berea casei, dar la Portofino se plătește locația mai mult ca oriunde altundeva. Destul cu fițele din Portofino; după două ore am plecat și ne-am îndreptat spre principala noastră destinație – Parcul Național Cinque Terre.

Cinque Terre este un important parc natural al Italiei cu peisaje superbe pe coasta abruptă a Mării Ligure. Unii fac confuzia să creadă că Cinque Terre este o localitate, o destinație în sine, dar nu este chiar așa. Numele de Cinque Terre vine de la cele cinci sate izolate și foarte diferite care se află în zonă, de la sud la nord: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare. Parcul este una din cele mai importante destinații turistice ale Italiei, fiind frecventată mai ales de turiști americani. E un loc perfect pentru a vedea Italia rurală așa cum era ea secolul trecut, un loc unde natura se protejează cu adevărat și peisajele arată superb. Pe lângă liniștea satelor de pe malul mării, turiștii apreciază parcul pentru zecile de trasee de drumeții, plimbările cu barca și priveliștile superbe care se întâlnesc la tot pasul.

Harta Cinque Terre

Cinque Terre nu este foarte ușor accesibil cu mașina. Mai mult, în sate, accesul vehiculelor este interzis cu excepția localnicilor iar parcările puține sunt departe și foarte scumpe (20-30 de euro pe zi). Din fericire noi am avut rezervarea la una din puținele pensiuni care oferă și loc de parcare inclus și așa ne-a fost mai ușor, altfel ar fi fost mai convenabil să lăsăm mașina în oraș, în La Spezia.

De la Portofino am continuat pe autostradă și am ieșit spre La Spezia, unul din cele mai importante porturi ale Italiei. Pentru a ajunge în Cinque Terre, trebuie traversat orașul, iar de acolo mai sunt încă 20 de kilometri pe un drum de munte spectaculos. Spre vârful munților se trece printr-un tunel lung la capătul căruia se deschide o panoramă care ne-a lăsat cu gura căscată. Cazarea noastră era în Riomaggiore și cum spuneam dispuneam și de parcare. Gazda noastră ne-a așteptat la intrarea în sat, ne-a permis accesul dincolo de bariere și ne-a condus la garaj unde am lăsat mașina și n-am mai mișcat-o până la plecare.

Am stat la o frumusețe de pensiune, Vila Dei Banchi, chiar în mijlocul Riomaggiore. Pe lângă locația excelentă și gazdele foarte primitoare ne-am bucurat și de o terasă mare pe acoperiș cu o priveliște superbă. Totul la un preț rezonabil pentru Cinque Terre, 80 de euro pe noapte. Trebuie spus că din cauza căutării foarte mare în sezon și a ofertei de cazare limitate, prețurile din Cinque Terre sunt foarte mari. După ce am aflat de la gazda noastră o mulțime de informații utile, am plecat repede, pentru că ajunsesem încă la timp să vedem apusul. Apusul, este în sine o mare atracție turistică la Riomaggiore, iar pe stâncile din micul port am întâlnit câteva sute de turiști veniți să-l admire. Se poate spune în general că apusul pe mare are ceva magic, aducând un farmec aparte porturilor orientate spre vest, așa cum sunt toate satele din Cinque Terre.

Planul nostru de dimineață era să vizităm toate cinci satele. Sunt 3 moduri de deplasare între ele: cu trenul (modul cel mai rapid și practic, pentru că toate 5 satele au gară iar trenurile regionale trec des), cu barca (cel mai scump și cel mai confortabil, cu vapoare care circulă din oră în oră) și… pe jos. Acesta din urmă este poate cel mai spectaculos mod de a vizita Cinque Terre. Distantele dintre sate sunt mici și există mai multe trasee amenajate de diverse dificultăți. Traseele dificile urcă până pe vârfurile munților iar cele mai ușoare sunt săpate direct pe coastă.

Traseul de coastă cel mai renumit este Blue Path (sau Path 2) care leagă direct satele. Este singurul traseu unde se plătește taxă de intrare (7,50 euro) care este folosită la întreținerea potecilor și conservarea parcului. Cele patru segmente din cărarea albastră sunt destul de diferite:

Monterosso al Mare – Vernazza : 2h – 2h 30, dificultate medie. Este cel mai lung și cel mai dificil dintre trasee și poate cel mai spectaculos, mai ales venind dinspre nord unde se pot vede priveliști superbe la coborârea spre Vernazza.
Vernazza – Corniglia: 1h 30 – 2h, dificultate medie. Acest traseu are cea mai mare diferență de nivel, de peste 700 de metri.
Corniglia – Manarola: 1h, dificultate redusă. Momentan este închis, se pare că va fi redeschis în 2017.
Manarola – Riomaggiore : 20 min, dificultate redusă. Cea mai renumită parte a traseului, supranumită Via de L’Amore. Este închisă din motive de siguranță și va fi redeschisă în 2016. Drumul este foarte ușor, fiind practic o potecă amenajată pe marginea stâncilor. A fost închisă cu câțiva ani în urmă când 2 turiști și-au pierdut viață după prăbușirea unor stânci.

Așadar, 2 din cele 4 poteci sunt închise momentan.

Noi am decis să mergem din Riomaggiore cu trenul până la Monterosso, de acolo să parcurgem pe jos traseul până la Vernazza sau chiar Corniglia în funcție de cum ne descurcăm, iar apoi să luăm vaporul către Manarola. Nu ne-a ieșit până la urmă chiar cum am planificat, dar am petrecut o zi superbă.

Ne-am îndreptat mai întâi către gara din Cinque Terre. De acolo am luat biletele de tren. Trenurile circulă la interval de jumătate de oră sau o oră, de obicei vin din La Spezia și merg până la Genova. Unele se opresc în toate satele, iar altele fac oprire doar la cele două extreme. Se pot lua bilete simple (în jur de 2 euro) sau pass-uri zilnice (13 euro pe zi pentru acces nelimitat la trenuri și trasee). Ținând cont că nu mai aveam alte trenuri de luat, am cumpărat doar un bilet simplu pentru Monterosso.

Monterosso al Mare, așa cum numele sugerează, nu numai că este la mare, dar este singurul din cele 5 care are o plajă mare. Dacă pe vremuri Monterosso erau doar un mic sat, astăzi s-a extins spre sud, având plaje amenajate și resorturi de lux. Este singurul loc unde se poate merge la plajă cu adevărat în Cinque Terre, de departe cea mai întinsă localitate. Cu toate că plajele sunt superbe, Monterosso mi s-a părut satul cel mai comun, nu la fel de deosebit precum celelalte.

De la Riomaggiore la Monterosso, am prins trenul direct și am făcut mai puțin de zece minute. Trenul era arhiplin, de-abia am găsit loc de stat în picioare, dar din fericire cursa a fost foarte scurtă. Am mers puțin pe plajă, chiar și în septembrie apa era numai bună de baie dar nu am zăbovit prea mult pentru că venisem pentru drumeție. Poteca numărul 2 începe din capătul sudic al localității. Am traversat faleza toată iar la capătul stațiunii am descoperit poteca ce urcă pe munte. Există casă de bilete chiar la intrarea pe traseu.

Chiar dacă poteca este amenajată în unele locuri cu scări și parapeți, pe alocuri drumul este destul de accidentat și nu e tocmai un traseu ușor. Era destul de cald și urcarea nu a fost tocmai ușoară. Am trecut prin câteva păduri dese și pe lângă câteva vii private pitorești. Podgoriile din Cinque Terre sunt renumite pentru vinul de calitate produs aici, iar noi eram fix în perioada culesului. Fiecare podgorie are improvizate diverse sisteme de scripeți care permit transportul lăzilor cu struguri până la case, dincolo de văile abrupte. Altfel, peisajele de pe traseu sunt minunate, iar fiecare luminiș oferă o vedere spectaculoasă deasupra mării. La jumătatea traseului am făcut un popas. Acolo, într-un loc unde drumul este mai lat, un bătrân face suc de portocale proaspăt stoarse. Este renumit printre vizitatorii Cinque Terre, cu portocalele lui din producție proprie și un mic storcător electric cu baterii unde prepară sucul și-l vinde cu 2 euro paharul. Numai bine să ne răcorim. Mai departe am continuat drumul pe creastă, trecând și pe lângă câteva cascade și izvoare. Apogeul traseului este când începe coborârea, moment în care se vede imaginea superbă peste Vernazza, una din cele mai renumite vederi din Cinque Terre și cea care am ales-o pentru începutul articolului meu. Drumul a fost chiar deosebit. Singurul disconfort a fost aglomerația, traseul fiind parcurs de o mulțime de turiști. Recomand plecarea pe traseu cât mai devreme pentru a evita aglomerația și căldura și folosirea de încălțări confortabile pentru că pe alocuri nu este tocmai ușor.

Traseul se termină direct în strada principală din Vernazza în apropierea bisericii. Vernazza este o mică bijuterie, așezată într-un golf natural sub stâncile abrupte. Populația este de 1000 de locuitori, din care probabil că toți au activități legate într-o formă sau alta de turism. Nu sunt prea multe atracții în sat: un mic castel cu un turn înalt pe malul mării, o biserică veche, o stradă mare și o plajă minusculă. Vernazza e totuși atât de frumoasă încât m-am îndrăgostit de ea, este un loc absolut superb, unde cuvântul pitoresc e dus la extrem. Am luat prânzul la una din terasele cochete din micuța piață centrală. Vernazza nu este tocmai ieftină, dar nu se compară oricum cu exagerarea din Portofino. După masă, am luat-o la pas pe străzile înguste, încheind la castelul Doria. Nimic extraordinar la castelul micuț, dar priveliștea din vârful turnului este magnifică și a meritat efortul.

Timpul a trecut repede în Vernazza și nu am realizat cu s-au dus mai multe ore. Era deja târziu să mai continuăm drumul pe jos până la Corniglia așa că am decis să plecăm cu barca din Vernazza. La ghișeul de bilete din port era coadă mare. Prima veste proastă a fost că vapoarele opresc în 4 sate, mai puțin Corniglia. Deci nu mai aveam cum să vedem Corniglia. Am cerut așadar un bilet la Manarola. Pentru Vernazza – Manarola am plătit 7 euro. Pentru trasee mai lungi tarifele ajung și la 20 de euro. Am prins cu greu loc pe primul vapor. Aglomerația era foarte mare, iar unii turiști cu bilete au trebuit să-l aștepte pe următorul. La fel și pe vapor, cu greu am prins un loc să stăm jos. Până la urmă am găsit un loc bun pe partea stângă, ideal pentru a admira priveliștea satelor. Plimbarea pe mare a fost la rândul ei deosebită, cu priveliști superbe. Drumul nu a durat mai mult de 10 minute dar spre surprinderea noastră am ajuns direct la Riomaggiore. Se pare că a fost o deciziei a căpitanului de ultim moment să nu mai oprească pentru a mai câștiga timp. Asta spre dezamăgirea noastră. Nu aveam să mai ajungem nici la Manarola. Le-am văzut totuși bine de pe mare. Corniglia este satul cel mai mic, cocoțat pe munte, cu scări lungi și abrupte care duc până la malul apei. De la Corniglia la Manarola se întinde o plajă lungă și frumoasă. Manarola este mai mare. De la distanță imaginea satului arăta splendid. Mi-a părut destul de rău că n-am ajuns acolo, dar mi-a trecut repede la o masă romantică pe malul mării în Riomaggiore. Da, în caz că nu era evident deja, Cinque Terre este un loc extrem de romantic, perfect pentru îndrăgostiți. Cât despre Manarola și Corniglia, e și o parte bună că n-am ajuns la ele. Am un motiv întemeiat să revin cât mai curând în Cinque Terre pentru a le descoperi.

Am părăsit seara Liguria cu destinația Pisa de unde aveam zborul spre casă. Mă voi opri aici cu povestirea și vă las să vedeți imaginile din excursie. Am pus foarte multe de data asta pentru că am avut de unde alege.

Autostrada în apropiere de Genova, unde am trecut prin zeci de tuneluri