Am petrecut primele două nopți în Costa Rica în orășelul Quepos pe malul Pacificului. De acolo am putut vizita rezervația naturală Manuel Antonio și plaja cu același nume, considerată una din cele mai frumoase ale lumii.
După ce în prima parte a zilei am vizitat parcul natural, spre amiază am revenit la Quepos. Căldura la prânz era aproape insuportabilă iar o pauză la răcoarea aerului condiționat a fost binevenită.
Hotelul unde am stat se numea Best Western (chiar dacă nu sunt sigur că făcea parte din lanțul internațional). Condițiile au fost bune (de 3 stele) iar prețul relativ mic. A fost cam 40 de dolari pe noapte – foarte convenabil ținând cont că o cameră la hotelurile de lângă Manuel Antonio costa cel puțin 150. Hotelul avea și o poziție excelentă, la malul mării și la doi pași de autogara din Quepos.
Vederea de la restaurantul hotelului
Casado este mâncarea tradițională din Costa Rica. Este vorba de un fel de carne prăjită (eu am ales pește) servit alături de orez, fasole neagră, salată, tortilla și plantan prăjit. Casado înseamnă “căsătorit” – în sensul că se combină felurile de mâncare preferate.
După masă și porția de A/C, am pornit din nou la plimbare prin Quepos
Faleza de la malul Pacificului din Quepos e un loc plăcut pentru plimbări. Interesant este că refluxul este foarte puternic. Dacă dimineața am văzut o întindere mare de nisip de sute de metri, după amiaza apa crescuse iar valurile ajungeau până la țărm.
Același loc, dar dimineața
Orice loc turistic din Costa Rica are un un semn colorat pentru fotografii
Am primit recomandări de la niște localnici că Playa Biesanz ar merita și ea văzută, astfel că am luat din nou autobuzul spre Manuel Antonio după amiaza.
Pentru a ajunge la Biesanz nu există transport în comun tot drumul astfel că după autobuz a urmat o drumeție de vreo jumătate de oră.
Drumul a fost foarte pitoresc, trecând printr-un peisaj splendid
Am văzut pe traseu și o mulțime de vile extraordinar de luxoase. Mi s-a spus că acolo ar avea proprietăți unii barosani din guvernul costarican, dar și persoane certate cu legea. Cineva de pe la noi, oare?
La parcarea din Biesanz, niște băieți amabili au grijă de mașini pentru 2000 de colones. Dacă nu primesc banii, au ei “grijă” de mașini.
Playa Biesanz
Am ajuns din păcate după ce soarele a părăsit golful, dar și așa plaja mi s-a părut deosebită
Când faci drumeții la 35 de grade Celsius
Urcarea înapoi, pe teren accidentat
A mers perfect apoi o bere rece la restaurantul El Avion
El Avion este un restaurant faimos. Proprietarul a cumpărat epava unui fost avion militar american și a transformat-o în bar. Terasa construită în jur se bucură de o vedere splendidă spre coastă. Recomandat la apus
Am revenit totuși la Quepos înainte de apus. Acolo pe faleză spun mulți că e un loc magic pentru a urmări soarele coborând peste Pacific.
Oamenii strânși pe faleza din Quepos pentru a urmări apusul
Începe spectacolul
Splendid… fără comentarii
În fiecare vineri, la Quepos se ține o piață a fermierilor. Era peste stradă de hotel astfel că a fost locul ideal pentru masa de seară, cu carne la grătar și fructe tropicale proaspete.
Moneda națională costaricană este colones, dar dolarul american e acceptat mai peste tot cu o paritate de 500:1. Mai există și o a treia moneda comun folosită, și anume bananele. 🙂 Pentru un rest mic la piață dar și la supermarketuri puteți primi “mărunțișul” în banane (standard o banană e 50 de colones)
Ultimele culori ale zilei
Am prins apoi un spectacol de muzică organizat de nu știu ce partid. Se apropiau alegerile parlamentare în Costa Rica
Micul dejun
Următoarea destinație era Monteverde, un alt parc natural în inima pădurii tropicale la munte.
Transportul până acolo era destul de problematic. Chiar dacă vorbim de doar 180 de kilometri, drumul este prost și durează mult. Există un shuttle direct pe zi care face vreo 4-5 ore și costă 60 de dolari, dar acesta pleca abia spre seară. Un transfer privat cu taxiul e poate puțin mai rapid dar costă dublu.
Alternativa era transportul cu autobuzele locale. Mult mai ieftin, doar că nu era niciunul direct și varianta cea mai bună era via Puntarenas. Până la Puntarenas se făceau 3 ore și jumătate iar de acolo încă 3. Mult timp, dar totul costa doar 5 dolari. Mai mult, aveam ocazia unei scurte vizite la Puntarenas, o altă stațiune de la Pacific.
Autobuzele locale sunt destul de moderne, rapide, dar au o maaare problemă….
…toate opresc pe traseu la ocazie. Astfel se face că autobuzul oprea din 10 în 10 minute, fie pentru a culege oameni de la marginea drumului, fie pentru a-i lăsa și pe alții. Nu există nici conceptul de limită de locuri, astfel că la un moment dat erau vreo 30 de pasageri în picioare. Important e că aerul condiționat merge bine, altfel ar fi fost greu de suportat.
De pe drum…
Puntarenas e un loc natural special, o limbă lungă de nisip în apele line ale golfului Nicoya. Are vreo zece kilometri lungime – pe o parte este o plajă lată cu nisip fin și sunt valuri mari de la ocean, pe cealaltă apa este dulce, lină și fauna foarte variată datorită râurilor care se varsă acolo.
Plaja din Puntarenas este preferată îndeosebi de localnici. Am prins mult prea cald și nu se putea sta decât la umbra cocotierilor
Bazarul de pe faleză
Autogara din Puntarenas. Mai avea timp și în loc de stat în sala de așteptare am căutat cel mai bun restaurant din localitate.
Erau 800 de metri de mers. Nu foarte ușor la o temperatură resimțită peste 40 de grade
Terasa de la restaurantul Calypso. Foarte frumos, dar înauntru e mult mai bine
Cel mai bun ceviche pe care l-am mâncat vreodată
Gata de plecarea spre Monteverde. A fost o mare îmbulzeală la plecare, oamenii se temeau să nu rămână fără loc.
Am încăput toți până la urmă. Părăsind Puntarenas…
La scurt timp am început urcarea spre munte. Drumul a devenit foarte abrupt și din ce în ce mai sinuos. Peisajele de la fereastră erau grozave
Pauza de la jumătatea traseului e standard la orice cursă mai lungă
Un cowboy local a trecut să salute grupul de turiști
Pe creasta munților norii stau nemișcați din pricina curenților. Acolo este Cloud Forest, pădurea crescută într-o umiditate intensă datorită norilor care nu dispar nicio zi din an. Sunt foarte puține locurile din lume cu un asemenea fenomen, iar poate cel mai special este se află în rezervația de lângă Monteverde.
Monteverde, stațiunea de la poalele… norului
Am sosit la hotel în finalul unei zile foarte lungi. Terasa lor a fost locul perfect pentru a încheia ziua.
