Un weekend la sud de Bari

Am vizitat Bari și regiunea Puglia prima oară acum mai mulți ani și deja am scris despre acea călătorie într-un articol mai vechi. Am mers atunci iarna când am găsit o vreme mult mai plăcută decât la noi, dar chiar și așa era destul de frig. Anul acesta am revenit în Puglia, de data asta am mers în iulie în mijlocul verii când am putut să ne bucurăm din plin de mare și de căldură.

Am zburat și de această dată cu Wizz Air la Bari. Pe biletul de avion am plătit o nimica toată – 100 și ceva de lei dus-întors. Pentru că aveam doar 2 zile în Italia am decis să închiriem o mașină pentru a ne putea deplasa mai rapid, iar pentru cazare am ales să stăm la sud de Bari, în apropiere de Ostuni la câțiva kilometri de unele din plajele cel mai frumoase din Puglia.

După un zbor scurt am aterizat pe aeroportul Karol Woztyla din Bari, am luat repede mașina și am plecat la drum. De la aeroport până la cazare am avut 90 de kilometri pe care i-am parcurs pe un drum expres fără alte opriri pe traseu.

Ne-am cazat la pensiunea Villa Narducci din Montalbano într-o locație splendidă. Vila se află în mijlocul unei plantații de măslini fiind înconjurată de o grădină verde cu cactuși și palmieri, ceva absolut superb. Gazda noastră a fost extraordinar de amabilă. D-nul Narducci ne-a recomandat o plajă în apropiere și ne-a sfătuit ce putem face în zonă și pe unde putem mânca cel mai bine. Tot la pensiune am servit un mic dejun delicios cu prăjituri de casă și ne-am jucat cu caii de la herghelia proprie iar eu am profitat de un hamac din grădină pentru a face siesta după masă.

Am prins o vreme foarte călduroasă în Puglia cu temperaturi peste 35 de grade. După ce ne-am odihnit puțin la pensiune am mers direct către plajă să ne răcorim. Prima zi am mers la Lido Morelli, plaja recomandată de gazda noastră în apropiere de stațiunea Torre Canne. Mai toate plajele (frumoase) din Italia sunt private. Intrarea este liberă dar se plătesc diverse servicii. O firmă este responsabilă pentru întreținere, curățenie și servicii luându-și profit din taxele plătite de clienți – parcare, umbrele, șezlonguri etc. Tarifele în sezon mi s-au părut mari – la Morelli parcarea + o umbrelă și 2 șezlonguri costau 25 de euro. Doar că noi venind cu recomandare de la vilă am plătit jumătate. Plaja de la Adriatică a fost chiar peste așteptările mele – nu foarte aglomerată, cu nisip alb fin și o mare cu apă turcoaz lină și foarte curată. Apa era caldă iar marea se adâncea lent și până la balize se putea merge vreo 200 de metri. Am rămas să ne destindem pe plajă până spre lăsarea serii (plajele se închid începând de la ora 7).

Seara am dat o tură prin Ostuni, un orășel aflat la 10 kilometri. Am mers acolo doar să servim cina dar am descoperit un oraș fermecător și plin de turiști. Ostuni este supranumit orașul alb și este una din cele mai importante atracții turistice din Puglia. Centrul vechi este înconjurat de ziduri albe înalte iar la fel toate casele sunt zugrăvite alb și așezate în trepte spre culmile unei coline. Pe vârful dealului se află catedrala și palatul episcopal, biserica din Ostuni fiind cea mai importantă din regiune. După o tură pe străzile întortocheate din oraș ne-am așezat la masă. Mi-am făcut mai nou un obicei din a căuta pe Tripadvisor cele mai bune restaurante din locurile pe unde mergem și astfel am servit cina la cel mai popular loc din Ostuni cu specific italian – am încheiat seara cu pizza, panini și bere produsă local.

Ziua următoare se dăduse cod de caniculă. Căldura era greu de suportat. Voiam să revenim din nou la plajă să ne răcorim dar am zis mai întâi să mai facem o plimbare cu mașina prin regiune. Am oprit în apropiere la o fermă de vaci, pentru că proprietarul nostru ne recomandase că acolo putem găsi cea mai bună înghețată de casă. Ne-am răcorit cu gelato și cu ocazia asta am vizitat și văcuțele și fabrica de lapte. Mai departe am trecut munții spre Valea Itria.

Valea Itria este una dintre cele mai pitorești zone ale Italiei. Este renumită pentru plantațiile cu măslini și viță de vie, este o regiune viticolă foarte importantă și mai ales aici se află ciudatele căsuțe numite trulli. De altfel o altă denumire pentru vale este Terra dei Trulli. Aceste mici case albe rotunde cu acoperișuri gri din piatră arată ca din povesti. Ele se întâlnesc la tot pasul prin satele văii, dar mai ales în vestitul oraș Alberobello unde sunt cu miile.

Înainte să ajungem la Alberobello am făcut o oprire la Locorotondo. Acesta este un mic orășel cocoțat pe un deal cu un centru vechi foarte frumos cu străduțe înguste și colorate. A fost o plăcere plimbarea prin Locorotondo, pe străzile cu umbră temperatura fiind mult mai plăcută. Am servit o cafea la o terasă decorată cu flori iar înainte să plecăm am vizitat catedrala. Biserica este uluitoare prin mărimea sa. Are dimensiuni uriașe, mult mai mare decât orice catedrală de pe la noi, asta cu toate că vorbim despre un mic orășel de 10.000 de locuitori. La catedrală am asistat întâmplător la o nuntă cu mare fast – se mărita fata primarului.

Încă jumătate de oră de condus și am sosit la Alberobello. Acesta este de departe cel mai frumos loc din Puglia și era un loc pe care îl revedeam. Ce e drept, prima oară am vizitat orașul iarna într-o zi mohorâtă. Casele albe decorate cu flori colorate arată parcă mult mai frumos vara la soare. Am găsit orașul plin de turiști – foarte mulți americani și englezi. Ne-am plimbat vreo două ore prin centrul vechi, iar când se făcea prea cald mai intram într-un “trullo” răcoros transformat în magazin de suveniruri. Am servit prânzul la o terasă din centru (m-am bazat tot pe Tripadvisor) unde am gustat platouri delicioase de mezeluri – un platou rece un prosciutto crudo și salam afumat și unul cald cu tot ce oferă porcul făcut pe frigărui la grătar.

Avusesem destulă parte de caniculă și am zis că e cazul să mergem la mare. Ne-am dus mai întâi la Lido Morelli unde veniseră atât de mulți turiști încât nu mai era loc, dar am reușit nu departe să găsim un lido unde era ceva mai liber. Am închiriat repede șezlong și umbrelă și cum am ajuns pe nisip ne-am aruncat direct în Adriatică. Încă odată am rămas pe plajă până la lăsarea serii.

Cum spuneam nu am stat decât două nopți în Puglia. La cazare ne-a plăcut atât de mult încât am mai fi rămas multe zile. Ultima dimineața n-am mai plecat nicăieri. Am rămas să ne relaxăm la pensiune, am gustat micul dejun, iar apoi am stat la povești cu gazda noastră.

Zborul spre casă din Bari era după amiază. Am plecat de la pensiune pe la ora prânzului, dar pe drum am mai făcut o ultimă oprire. Am făcut o scurtă pauză la Polignano a Mare, localitatea faimoasă în lume pentru imaginea plajei din golful Saraceni. Plaja din Polignano arată fantastic, e o imagine para-ilustrată pe toate site-urile care prezintă litoralul italian. Am coborât câteva minute până la plajă. Aceasta este o limbă îngustă de nisip și pietriș alungită între două maluri ale orașului puternic brăzdate de valurile mării. Locul arată minunat, dar nu aș spune că plaja este tocmai practică – sunt pietre în loc de nisip, marea se adâncește imediat de la mal iar aglomerația de turiști e deranjantă. Merită indiferent vizitată. De la Polignano am mers direct la aeroport și ne-am îmbarcat în zborul spre casă. Am petrecut un weekend de vis în Puglia care m-a convins să revenim cândva pentru o vacanță mai lungă.

Sosind cu mașina închiriată la pensiune