Pe drumul mătăsii – Partea 2 – Samarkand, orașul lui Timur

Timur Lenk (sau Tamerlane) este unul din cei mai mari cuceritori din istorie. El este fondatorul Imperiul Timurid din Asia Centrală care la finalul secolului 14 ocupa o bună parte din continent, de la Delhi și Kabul în est până în Anatolia și Levant la vest. Timur este un lider foarte apreciat în Asia Centrală, în special în Uzbekistan unde este considerat întemeietorul statului, dar în alte zone ale Orientului Mijlociu este recunoscut mai mult pentru atrocitățile sale asupra locuitorilor din regiunile cucerite. Centrul imperiului lui Timur era Samarkand, capitala Imperiului, oraș care s-a dezvoltat enorm datorită bogățiilor aduse din cuceriri. Samarkand a fost extins în continuare și de către urmașii lui Timur care au construit moschei și palate impunătoare inclusiv Registan – piața încadrată de 3 moschei uriașe pe care localnicii o consideră cea mai frumoasă din lume.

Samarkand a rămas un oraș important și după destrămarea imperiului, fiind un centru comercial foarte important pe drumul mătăsii, aflat la jumătatea traseului din drumul negustorilor între China și Europa. Astăzi, orașul a fost renovat în totalitate iar o dată cu deschiderea statului Uzbekistan spre turism, redevine o mare atracție a Asiei centrale.

Am ajuns la Samarkand cu trenul de mare viteză după primele zile de acomodare în capitala Tashkent. Chiar dacă Samarkand este un oraș mult mai mic (doar jumătate de milion de locuitori) este principala destinație turistică a țării, reușind să atragă recent din ce în ce mai mulți turiști.

Pentru mine, sosirea la Samarkand a fost un vis împlinit. Îmi doream să vizitez acest misterios oraș al Orientului de foarte mulți ani…

 

Sosirea cu trenul Afrosiyob la gara din Samarkand… Gările din Uzbekistan arată foarte asemănător. Toate sunt imense și aproape pustii. Accesul este permis doar călătorilor cu bilete iar controalele de securitate sunt la fel de stricte ca cele de pe aeroporturi.

 

Trenul Afrosiyob s-a dovedit un mijloc de transport excelent pentru a străbate țara.

 

Există câteva (puține) hoteluri moderne în Samarkand și o grămadă de pensiuni. Datorită review-urilor excelente de pe net, am ales să stăm la una dintre aceste pensiuni. Am stat într-o casă elegantă aproape de centrul orașului.

 

Camera noastră decorată în stil tradițional

 

La doi pași de noi era cel mai faimos loc din Samarkand, măreața piață Registan

 

Când ajungi prima oară să vezi Registan ți se taie răsuflarea. Cele trei medrese alăturate (Ulug-Bei, Tilya-Kori și Sher-Dor) sunt de o frumusețe excepțională iar întreg ansamblul arhitectonic este uluitor.

 

Intrarea în piața este contra-cost… pentru străini. Costul este imens comparativ cu alte tarife locale, dar nu atât de mult pentru intrările cu care suntem noi obișnuiți: 40.000 sum (adică vreo 20 de lei).

Am vizitat Registan-ul duminica, zi când mii de uzbeci vin și ei să își vizitezi capitala istorică. Nu a fost o alegere prea bună fiindcă am avut parte peste tot de aglomerație, iar când vine vorba de stat la cozi și de bune maniere în general, uzbecul de rând mai are de învățat..

 

Medresa lui Ulug-Bei este cea mai veche dintre cele 3, fiind construită la jumătatea secolului 12.

 

Medresele sunt rareori folosite pentru predici. Curțile lor au fost transformate în mici bazaruri iar în fiecare cameră se găsește un magazin de suveniruri.

 

Medresa Tilya-Kori este cea mai nouă, fiind finalizată în 1660. Cupola sa albastră este cea mai mare din complex, adăpostind o sală la fel de frumoasă în interior, decorată cu aur.

 

Medresa Sher-Dor

 

După ce am vizitat cele 3 medrese, am dat o nouă tură prin piață. Mai jos, detalii extraordinar de frumoase ale fațadelor din Registan

 

Registan e un loc bun să fii pictor.

 

După plimbarea prin Registan am luat-o la pas pe bulevardul Tashkent, principala arteră pietonală din oraș.

 

Pe lângă Registan, Samarkand mai are multe alte monumente istorice și moschei impunătoare.

 

Cea mai mare dintre ele este Bibi-Khanym, aflată la 1 kilometru de Registan. Această moschee a fost construită în secolul 13 chiar de Timur Lenk iar în acele vremuri era una din cele mai mari din lume. Chiar dacă unele ziduri sunt degradate, cupolele și marea poartă păstrează încă măreția de altă dată.

 

Prin Samarkand am fost asaltați de copii uzbeci care voiau să facă poze cu noi. Mai ales cei veniți de la sat, probabil nu mai văzuseră turiști străini.

 

Peste drum este mausoleul Bibi-Khanym

 

Bulevardul Tashkent este traversat la jumătate de șoseaua națională, iar pietonii pot trece pe deasupra pe un pod metalic. Aglomerația pe pod e mare pentru că pe partea opusă este un loc de mare interes pentru uzbeci…

 

Dincolo, în vârf de deal se află o moschee nouă, bogat decorată. Acolo este înmormântat Islam Karimov, președintele Uzbekistan de la ruperea URSS în 1990 până în 2016 când a fost răpus de boală.

Karimov, care în 1989 era prim secretar comunist al Sovietei Uzbece, a fost mai degrabă un dictator foarte strict cu un puternic cult al personalității iar regimul lui a fost unul foarte dur. Libertatea presei a fost inexistentă, contestatarii lui au fost deținuți sau uciși iar alegerile au fost mereu o formalitate – scorul lui depășind mereu 95% din voturi. E drept că Uzbekistan a cunoscut un progres bun economic iar relațiile externe au fost bune, nu numai cu Rusia dar și cu alți parteneri din Asia și din vest.

Cu toate astea, Karimov este un erou național pentru mulți uzbeci, ziua morții sale fiind una de doliu național iar moscheea unde se odihnește, un important loc de pelerinaj.

 

Ultima vizită a zilei a fost la necropola Shah-i-Zinda din apropiere. Acesta e un complex de mausolee funerare unde au fost îngropați conducătorii din regiune în secolele 15-17. Complexul este construit în trepte pe un versant ale dealului.

 

La Shah-i-Zinda, chiar am suferit de la aglomerație, pe scările înguste unde mii de turiști se înghesuiau să vadă mausoleele. Interioarele acestora sunt ce e drept, excepțional de frumoase, dar după vreo jumătate de oră de “călcat în picioare” am zis să ieșim mai repede.

 

Pentru a nu parcurge din nou la întoarcere aglomerația nebună, am ieșit “fraudulos” din complex sărind gardul spre cimitirul vecin. Pe acolo am putut ieși rapid.

 

Am observat prin cimitir pietrele funerari mari din gresie decorate cu adevărate tablouri ale celor decedați.

 

Înainte de a reveni la cazare, am trecut prin bazarul mare Siyob de unde am cumpărat o grămadă de suveniruri pentru acasă (după negocierile de rigoare)

 

Am luat cina la cel mai mare restaurant din oraș – Samarkand Restaurant

 

Ziua următoare am pornit plimbarea tot de la Registan. Spre mirarea noastră am găsit piața aproape goală lunea și ne-am ofticat puțin că o vizitasem deja – în timpul săptămânii, Samarkand este mult mai liber.

 

Am luat-o la pas spre nordul orașul, prin parcul Amir Timur

 

Acolo am vizitat Gur-e-Amir (în persană “Mormântul Regelui”)- mausoleul lui marelui Timur Lenk, unde acesta este îngropat.

 

Mormântul lui Timur și cupola aurită care îl adăpostește

 

Cum arăta imperiul lui Timur Lenk

 

Din curtea complexului

 

Rondul central separă orașul nou de cel vechi. În mijloc se află o statuie mare evident a lui Timur.

 

Semnul “I Love Samarkand”

 

Am luat apoi un taxi până în partea opusă a orașului la observatorul astronomic al lui Ulug Beg.

 

Mausoleul adăpostește un muzeu dedicat lui Ulug Beg și comerțului de pe drumul mătăsii. Regii imperiului erau pasionați de știință iar astronomia era avansată în vremuri în care prin Europa încă se credea că pământul este plat.

 

Rămășitele marelui observator astronomic au fost descoperite de arheologi în 1990.

 

După amiaza am făcut o plimbare lungă pe jos spre hotel trecând pe lângă așezarea antică Afrosiyob. Aceasta este cea mai veche din Uzbekistan, ruinele datând din 1300 înaintea erei noastre.

 

Noaptea am ieșit la masă și am avut o surpriză foarte plăcută. Am prins la Registan în direct spectacolul de sunet și lumini. Știam de acest show grandios, doar că citisem că are loc doar ocazional. Spectatorii au locuri rezervate pe scaune dar chiar dacă nu aveam rezervare am putut foarte bine urmări show-ul de pe terasă.

Timp de o oră am urmărit proiecții fascinante cu muzică și imagini care prezintă istoria orașului din mijlocul drumului mătăsii.

 

Registanul luminat noaptea – imaginea perfectă pentru a încheia sejurul nostru la Samarkand

 

Dimineața la micul dejun la pensiune, pregătiți de plecare

 

Cu taxiul spre gară

 

Am părăsit Samarkand tot cu trenul de mare viteză. Locul ne-a plăcut mult, clădirile și moscheile uriașe sunt fantastice, dar amestecul de modern și vechi precum și aglomerația de turiști au fost stricat puțin din prima impresie. De aceea, ne-au plăcut chiar mai mult următoarele orașe vizitate în Uzbekistan: Bukhara și Khiva

 

Bukhara, venim!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.