Pe drumul mătăsii – Partea 3 – Bukhara, orașul negustorilor

Bukhara a fost o surpriză foarte plăcută în circuitul nostru “pe drumul mătăsii”. Nu eram foarte hotărați inițial dacă vrem să mai petrecem timp și acolo, dar la final ne-am bucurat că am ales să mergem. Venisem în Uzbekistan mai ales pentru a vedea Samarkand, dar Bukhara, cealaltă capitală istorică a imperiul clădit de Timur Lenk, ne-a plăcut cel puțin la fel de mult.

Bukhara are un centru istoric imens care este renovat aproape în totalitate iar senzația vizitând orașul este una de întoarcere în timp în vremurile de glorie când caravanele cu negustori traversau deșertul. Sunt zeci de moschei mari, muzee și un bazar imens care se întinde pe străduțele întortocheate din centrul istoric.

Bukhara se află la extremitatea vestică a zonei fertile din Uzbekistan. Mai departe sunt sute de kilometri de întindere deșertică. Dacă la Tashkent și Samarkand, la început de mai, era destul de răcoare (maxime de 20-23 de grade), la Bukhara am dat deja de temperaturi mari, de peste 30 de grade. Poate și datorită vremii, ca de vară, ne-am simțit mai bine acolo.

Am sosit în oraș cu trenul de mare viteză Afrosiyob de la Samarkand. Distanța este de 250 de kilometri între orașe, iar trenul face doar o oră și jumătate. Gara este undeva la periferie, iar până în centrul vechi am mai făcut jumătate de oră cu taxiul. În prealabil am negociat îndelung prețul, fiind asaltați de șoferi încă de la ieșirea din gară, toți dornici să-i păcălească pe turiștii străini neobișnuiți cu tarifele locale.

Hotelul unde ne-am cazat a fost unul foarte bun, singurul de 4 stele din zonă, dacă nu mă înșel. A fost ceva mai scump față de alte variante, dar am avut acolo un sejur foarte confortabil chiar peste așteptări. Locația a fost una excelentă, toate atracțiile principale din oraș fiind la maxim 15 minute pe jos.

Bukhara nu este un oraș foarte mare (300.000 de locuitori) iar majoritatea locuitorilor stau în periferii, unde s-au mai construit case și blocuri noi. Centrul istoric în schimb a fost păstrat intact și nu există urmă de clădire modernă. Mai mult, recent guvernul uzbec a avut grijă să renoveze clădirile istorice astfel că totul arată aproape la fel ca acum câteva sute de ani.

Centrul propriu-zis este Lyabi-Hauz, piața mare, în mijlocul căreia se află o piscină înconjurată de terasele câtorva restaurante. Moscheea din apropiere a fost transformată în muzeu iar în fiecare seară în curtea sa au loc spectacole cu muzică tradițională.

Puțin mai departe este strada Khodja Nurobobod, un fel de alee monumentală pentru Bukhara. Pe această stradă se află cel mai impozante moschei și construcții din oraș. Sunt foarte multe moschei și medrese. Cele mai mari sunt medresele lui Ulug-Beg și Abdulaziz-Khan, moscheea Kalon – cea mai faimoasă din Bukhara – cu al său splendid minaret uriaș și moscheea Mir-i-Arab, cu fațada ei superb decorată. Mir-i-Arab este singura moschee încă activă, restul sunt transformate în muzee.

La capătul străzii este marea cetate Ark unde cândva locuiau regii din Bukhara. Zidurile cetății au 20 de metri înălțime. Interiorul este transformat în muzeu dedicat istoriei orașului.

Restul zilei l-am petrecut prin imensul bazar din centru. Acolo negocierea este obligatorie, prețul de start fiind de 2-3 ori mai mare. Se pot cumpăra mici suveniruri, ceramică, mătăsuri sau – ca o investiție mai serioasă – faimoasele covoare persane de Bukhara.

Am ajuns și prin zona modernă din oraș, unde am trecut pe la un mall, iar seara am revenit la restaurant pentru cină. După lăsarea întunericului orașul este frumos luminat.

La final vă las cu imaginile grozave din oraș. Ne-am simțit grozav la Bukhara. Nu este genul de loc în care să mergi să bifezi diverse atracții turistice, cel mai plăcut lucru fiind să te rătăcești pe străduțele întortocheate ale centrului istoric. Dimineața următoare am plecat la Khiva, ultimul loc pe care l-am vizitat în Uzbekistan.

 

Sosirea la gara din Bukhara (Buxoro în uzbecă)

 

 

Gara se află la vreo 20 de kilometri de oraș – 30 de minute cu taxiul

 

Am stat la Malika Hotel, singurul hotel de 4 stele din oraș

 

La plimbare prin centrul vechi din Bukhara

 

Lyabi Havuz este piața centrală din oraș

 

Moscheea Nadir Divanbegi a fost transformată în centru pentru turiști. Ziua este muzeu/magazin de suveniruri iar seara aici se țin spectacole cu muzică și dans

 

Nu departe am descoperit un restaurant excelent – Old Bukhara

 

Un prânz “fresh”

 

La plimbare prin centrul istoric. La Bukhara ne-am bucurat de temperaturi de vară

 

Fațadele vechilor moschei

 

Sunt multe moschei și am vizitat doar câteva. Cupolele interioare sunt splendide iar curțile sunt transformate în bazar.

 

Frumoasa clădire a bazarului Toqi Zargon

 

Piața Poy-Kalyan. De la stânga la dreapta: Mir-i-Arab, minaretul și moscheea Kalon

 

Minaretul Kalon. Ginghis Khan a distrus o bună parte din oraș dar a considerat minaretul ca fiind prea frumos și nu s-a atins de el.

 

Am vizitat apoi marea moschee Kalon

 

Moscheea Mir-i-Arab nu se poate vizita în timpul orelor de rugăciune

 

O căciulă de blană la 30 de grade?

 

Cămilele ascund un șantier

 

Am mers apoi la Ark, marea cetate din Bukhara

 

Zidurile înalte ale Ark

 

Intrarea în cetate

 

Am vizitat muzeul din cetate, veche reședință a regilor

 

Ne-am pozat cu căciuli tradiționale pe zidurile cetății

 

După amiaza am petrecut-o toată prin bazar. Poți să stai cu orele acolo – sunt sute de magazine și ai ce cumpăra. Negocierea e obligatorie pentru că localnicii s-au obișnuit cu turiștii străini

 

Cel mai de preț suvenir este un covor de Bukhara. Cele țesute din mătase sunt incredibile, dar pornesc ca preț de la 800-1000 de dolari.

 

Am mai mers seara la Chor-Minar (4 minarete), o mică moschee aflată puțin mai departe de centru

 

Prin zona modernă din Bukhara, am ajuns și pe la un mic mall

 

Seara prin oraș în căutarea unui restaurant pentru cină

 

Minaretul Kalon luminat

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.