Castelele Germaniei (2) – De la Rothenburg la Sigmaringen, via Heidelberg

După plimbarea de seară prin Rothenburg ob der Tauber, parcă nu voiam să plecăm. Ne-a plăcut tare mult locul. Este un sat parcă desprins din basme și merita să mai stăm acolo. Am mai rămas să facem și o plimbare matinală mai ales pentru că era o zi însorită, numai bună pentru fotografii.

Rothenburg este considerat de multă lume cel mai frumos orășel din Germania. Cetatea a cunoscut cea mai mare dezvoltare în secolele 13-16 când a primit statutul de oraș liber de la Rudolf I de Habsburg. Creșterea sa a stagnat după războiul de treizeci de ani, când a fost ocupat și prădat de trupele catolice în 1631. De atunci locul arată exact la fel. Centrul său pitoresc a fost inspirația pentru mai multe desene animate și jocuri video precum Pinocchio al lui Disney sau jocurile Monkey Island și Gabriel Knight fiind și platou de filmare pentru Poveștile Fraților Grimm sau Harry Potter.

Rothenburg a fost inclusiv un simbol pentru naziști care îl considerau „cel mai german dintre orașele germane” iar trupele americane nu au bombardat localitatea în cel de-al doilea război mondial, pentru că germanii care aveau garnizoană acolo au preferat mai degrabă să se predea decât să îl vadă distrus.

Am început ziua cu o plimbare pe zidurile cetății. Fortificația înconjoară tot centrul vechi iar de sus se văd frumos acoperișurile caselor.

La pas prin Rothenburg

Ne-au fascinat vitrinele magazinelor cu jucării

Am gustat o cafea și un dulce tradițional (Schneeball)

Marktplatz – Piața mare. Încă de dimineața apăreau valurile de turiști, cei mai mulți dintre ei japonezi

Zidurile cetății pe partea sudică unde este valea râului Tauber

Piațeta Plonlein rămâne cel mai pitoresc și fotogenic loc din Rothenburg.

Catedrala evanghelică

Gata de plecare la drum

Următoarea destinație a fost Heidelberg. Erau 160 de kilometri până acolo dar am zburat pe Autobahn,

Mergem legal cu 170 km/h 🙂

După o oră și jumătate am sosit la Heidelberg. Am găsit cu noroc loc de parcare chiar la baza cetății.

Cel mai bun mod pentru a ajunge la castel este urcarea cu funicularul. Am urcat cu cel mai mare funicular pe care l-am văzut vreodată (capacitate de 150 de persoane).

Castelul este o stație intermediară; funicularul urcă mult mai sus până pe vârful muntelui.

Castelul Heidelberg este cea mai mare fortificație în stil renascentist din Germania. Castelul început în secolul 12, a fost sediul curții Palatine și sediul regilor germani. Castelul a fost asediat și parțial distrus de trupele Sfântului Imperiu Roman în 1622 (aceeași armată care a ocupat și Rothenburg) iar mai târziu, ajuns posesiune franceză, a fost incendiat de aceștia în retragerea lor iar turnul cel mai înalt a fost aruncat în aer. De atunci, Heidelberg a rămas parțial în ruină, dar și așa este una din cele mai impozante fortificații de pe continent.

Vederi cu ruinele castelului

O dronă inspectată de o gâscă sălbatică

De pe terasa castelului se văd cele mai frumoase priveliști cu orașul Heidelberg și râul Neckar

Heidelberg este renumit și ca locul celei mai vechi universități din Germania. Orașul are o mare tradiție universitară și culturală iar centrul său vechi arată impecabil

La plimbare prin centrul Heidelberg

Vechiul pod peste Neckar

Înainte de a pleca am servit prânzul la soare la una din piața mare

Din nou pe autostradă, spre sud, în direcția Stuttgart

Aproape de Stuttgart am făcut un scurt popas la castelul Ludwigsburg. Cunoscut și ca Versailles din Swabia, palatul în stil baroc este cel mai vast din Germania și a fost reședința monarhilor de Wurttemberg. Nu am zăbovit foarte mult la Ludwigsburg, dar am putut admira puțin frumusețea grădinilor sale.

La Stuttgart doar am făcut tranzit. Din mașină am văzut un oraș foarte modern, aglomerat și puternic industrializat. Acesta este sediul câtorva din cele mai mari companii germane, în special din industria auto precum Mercedes-Benz, Porsche sau Bosch.

Am preferat să mergem mai departe pentru a opri într-un alt orășel fermecător german, Tubingen.

Tubingen se află la 30 de kilometri sud de Stuttgart, pe malul aceluiași râu Neckar. Cea mai frumoasă vedere este de pe podul Ebhardt de unde se văd casele colorate de la malul apei. Tot acolo este o mică insuliță pe râu unde este amenajat un parc cu platani.

Se pot face tot felul de plimbări pe râul Neckar, inclusiv cu un mic ponton-restaurant

Mai departe am condus prin mai multe sate, într-o zonă foarte pitorească.

Ultima oprire a zile a fost la castelul Liechtenstein. Am ajuns la castel cu jumătate de oră înainte de ora închiderii și am prin ultima intrare.

Lichtenstein este un castel mic, dar foarte special. Este construit pe un vârf de stâncă foarte abrupt deasupra un văi adânci. Castelul modern a fost construit la jumătatea secolului 19 fiind inspirat de o carte a lui Wilhelm Hauff. Vederea castelului dar și peisajul din jur sunt excepțional de frumoase.

Câmpul de flori de la baza castelului și statuia cavalerului teuton.

Înainte de lăsarea serii am ajuns la cazare în localitatea Sigmaringen. Numele orașului poate vă sună cunoscut fiind locul nașterii al regelui Ferdinand al României. Am stat la o pensiune elegantă unde am avut un apartament spațios pe două etaje și o terasă în grădină.

La 100 de metri de pensiune era Dunărea, cea care traversează Sigmaringen de la vest la est, izvorând din Munții Pădurea Neagră, nu foarte departe de acolo.