Ultima zi din mini-vacanța noastră în Germania am petrecut-o în sud-vestul țării, mergând de-a lungul Dunării până la izvoarele sale și apoi pe Rin intrând și puțin în Elveția.

După seara petrecută la Sigmaringen, am vizitat apoi castelul Hohenzollern, am mers la izvorul Dunării, apoi am trecut granița în Elveția navigând pe sub cascadele Rinului. Am trecut prin orășelul Schaffhausen pentru ca apoi să traversăm cu feribotul lacul Konstanz și ultima oprire a zilei am făcut-o la Lindau. A fost o nouă zi plină. Cam așa a arătat trasul nostru:

 

Sigmaringen a fost locul unde ne-am cazat peste noapte la o pensiune nu departe de malul Dunării.

Castelul din Sigmaringen este unul dintre cele mai importante castele din Baden-Wurttemberg. A fost sediul princiar al familiei Hohenzollern-Sigmaringen, cea care a dat conducătorii Germaniei și apoi ai Prusiei. Pentru noi românii, castelul are o însemnătate specială, fiind locul nașterii lui Ferdinand, cel care a fost chemat pentru a prelua tronul de la unchiul său care nu avea urmași, Carol I. Nu veți găsi prea multe informații despre Ferdinand la Sigmaringen, acesta fiind renegat după ce în primul război mondial, România a intrat în război de partea Ententei, practic împotriva propriei sale familii.

După cină am făcut o plimbare pe malul Dunării până la castel. Aceasta este mai degrabă aici un râuleț decât fluviul vast pe care îl cunoaștem noi, Munții Pădurea Neagră de unde izvorăște fiind destul de aproape. Nu am vizitat interiorul castelului, dar vederea sa ne-a fascinat. La asfințit este momentul perfect pentru a-l vedea, cu lumina aurie a soarelui pe clădire și reflexia sa perfectă pe Dunăre.

 

Am plecat dimineața după o scurtă tură prin centrul Sigmaringen. Castelul văzut dinspre oraș nu este la fel de spectaculos.

 

Prima oprire a zilei a fost la marele castel Hohenzollern, aflat într-un loc strategic în vârf de deal. Castelul este vizibil de la mulți kilometri depărtare.

 

Pentru a vizita castelul am lăsat mașina jos la bază în parcarea pentru vizitatori. Am luat bilete pentru un tur cu ghid iar până sus am fost duși cu un microbuz.

 

De la poarta castelului tot am mai avut puțin de urcat până în vârf. Pe lângă structura grandioasă, este un loc grozav și pentru a admira panorama de 360 de grade peste câmpiile din jur.

 

Vederi din curtea castelului Hohenzollern

 

Capela regală din castel

 

La ora programată am fost invitați înauntru pentru a participa la tur. Din păcate a fost un tur în germană și n-am înțeles mare lucru (turul în engleză era abia după amiaza) dar am putut vizita apartamentele regale și sala tronului. Prima cameră este pictată cu arborele genealogic al familiei Hohenzollern iar ultima ramură este aceea a regilor României. Turul a durat o oră. Interiorul castelului este impresionant, dar nu am imagini de acolo, fotografiatul fiind interzis.

 

Castelul a fost sediul regatului Prusiei, fiind unul din puținele locuri din lume unde mai există simboluri ale regatului.

 

Înapoi la mașină către următoare destinație.

 

O oră mai târziu am sosit la Donaueschingen, unde se spune că se află izvorul Dunării. Orășelul se află la poalele Munților Pădurea Neagră și chiar dacă mai există încă vreo două locuri care pretind a fi izvorul Dunării, acesta este cel mai faimos. Ce e cert, mai multe râuri izvorăsc în regiune și se unesc aproape de Donaueschingen pentru a forma Dunărea.

 

„Izvorul Dunării” sau Donauquelle se află chiar în curtea bisericii din centru, iar în jurul său este amenajat un mic complex arhitectonic.

 

La izvorul Dunării

 

Donaueschingen nu este foarte departe de Elveția, iar următoarea noastră destinație se afla chiar dincolo de graniță. Fiind doar o scurtă incursiune, am preferat să evităm autostrada (și vinieta de 40 de franci), iar Google Maps ne-a scos cumva pe un drum de țară îngust și șerpuit. Am condus vreo 15 minute pe drumul acesta printre turme de vaci sperând că nu vine nicio mașină din față, iar când am ieșit din nou la soseau principală am realizat că trecusem granița.

 

Am trecut în Elveția special pentru a vizita Rheinfall, cascadele Rinului

 

Cea mai mare cascadă din Europa se află la limita orașului Schaffhausen. Nu este chiar Niagara sau Iguazu, dar peisajul arată spectaculos iar cascada este încadrată de două castele.

 

Am făcut la Rheinfall o plimbare cu barca până aproape de cascadă. Există mai multe variante de circuit (unele includ o oprire în centrul cascadei). Noi am preferat turul simplu de 30 de minute, iar un bilet a costat 7 franci.

 

Am mers cu barca chiar sub cascadă și nu am scapăt de un mic „duș” de la căderea de apă.

 

Dacă tot ajunsesem la Schaffhausen, după plimbarea cu barca am făcut și un popas în centrul orașului. Centrul vechi este foarte elegant și câteva clădiri sunt chiar deosebite.

 

Nu poți trece prin Elveția fără să mergi pe la o ciocolaterie. Prețurile sunt astronomice, dar merită gustată măcar o bomboană.

 

Trecem înapoi în Germania, de data asta pe drumul principal.

 

Drumul nostru a continuat până la lacul Konstanz (locul de unde izvorăște Rinul). Pentru a nu ocoli vreo 80 de kilometri am preferat să traversăm lacul cu feribotul.

Traversarea lacului cu feribotul Konstanz – Meersburg durează cam 20 de minute, iar în timpul zilei vapoarele pleacă des la intervale de 15-30 de minute. Îmbarcarea a fost eficientă și biletele le-am plătit la bord.

 

La scurt timp am sosit pe malul nordic al lacului, la Meersburg

 

Drumul de-a lungul lacului Konstanz (Bodensee cum îi zic germanii) a fost singura parte de traseu mai aglomerată. Era final de weekend iar turiștii germani se întorceau și ei acasă.

 

Ultima oprire a zilei a fost la Lindau, orașul de la capătul estic al Bodensee. Cea mai interesantă parte este orașul vechi aflat pe o mică insulă de 0,6 km2. Lindau Insel este legată de țărm printr-un pod.

 

Simbolul Lindau este intrarea în portul turistic, străjuită de un far și de statuia leului Bavarez. Priveliștea spre lac e grozavă iar într-o zi senină se pot vedea piscurile Alpilor austrieci și elvețieni. Pe promenada de la malul lacului se pot vedea palmieri, iar zona abundă de hoteluri și restaurante luxoase. Alte atracții ale orașului sunt turnul Mangen, frumoasa clădire a primăriei, iar centrul vechi este plin de biserici și clădiri de epocă bine întreținute. După scurta vizită, pot spune deja că Lindau este cel mai frumos loc de pe lacul Konstanz.

 

Am servit cina la luxosul hotel Helvetia, la terasă cu o vedere splendidă spre lac

 

După cină am făcut o plimbare prin centrul orașului admirând clădirile pitorești

 

Primăria din Lindau, o clădire splendidă

 

Înainte de lăsarea întunericului am sosit la cazare. Aveam zborul spre casă devreme dimineața următoare și cel mai convenabil ne-a fost să înnoptăm la un hotel pe autostradă aproape de Memmingen. AI Hotel este unul automat (cu self-check-in) iar raportul preț-calitate mi s-a părut unul excelent (35 de euro camera pe noapte)

 

Dimineața am ajuns repede la aeroport. Am returnat mașina și apoi am mers la terminal pentru îmbarcare. Zborul de două ore spre casă a fost lin. A fost un circuit grozav de 3 zile în care am ajuns să îndrăgesc Germania și mai mult. Cu siguranță vom mai reveni prin zonă, Memmingen fiind o bază excelentă pentru a vizita regiunea.