Ocolul pământului în 2 săptămâni – Partea 7 – Bora Bora, paradisul pe Pământ

Nu am crezut niciodată că o să reușesc să ajung în Bora Bora. Mi-am dorit asta de mult timp, de când am văzut un documentar cu insula pe care multă lume o consideră drept cea mai frumoasă de pe glob, un adevărat paradis tropical. Mi s-a părut mereu un loc mult prea îndepărtat și prea costisitor pentru a-l putea vizita vreodată.

Iarna aceasta, datorită prețului fantastic pe care l-am prins la biletele de avion în jurul lumii am reușit să îmi îndeplinesc acest vis imposibil și am petrecut 2 zile în Paradis. Nici acum nu-mi vine să cred că am ajuns acolo când mă gândesc. Nu o să uit niciodată cele două zile petrecute pe insulă, culorile incredibile ale lagunei, florile și mirosul plantelor sau oamenii calzi pe care i-am cunoscut. Nu sunt un mare fan al plajelor, dar Bora Bora e atât de frumoasă încât m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea.

Pentru că cele două zile au fost pline, voi împărți povestirea mea din Bora Bora în două: o primă parte despre sosirea la aeroport și turul cu jeepul în jurul insulei și o a doua, ce va urma ulterior, despre croazieră pe lagună, cea mai frumoasă excursie pe mare pe care am făcut-o vreodată.

În afară de croaziere și un feribot care ajunge de 2 ori pe săptămână pe insulă, singura variantă de a sosi în Bora Bora este cu avionul din Tahiti. Aeroportul din Bora Bora este unul mic ce nu permite aterizarea jumbo jet-urilor care leagă Polinezia de restul lumii.

Bora Bora face parte din arhipelagul Societe, la fel ca și Tahiti, Moorea și Raiatea – cele mai faimoase insule din Polinezia Franceză. Numele insulei înseamnă în dialectul tahitian „primul născut” sau „creat de zei”. Populația este de 10.000 de locuitori, mulți dintre ei fiind europeni stabiliți acolo. Câteva din cele mai luxoase hoteluri din lume sunt în Bora Bora iar insula este o destinație favorită de vacanță pentru cei mai bogați și faimoși oameni din lume.

Precum mai toată lumea care ajunge pe insulă și eu am sosit cu un zbor Air Tahiti dinspre Papeete. După ce m-am asigurat că prind un loc la geam pe partea stângă, am putut vedea o frumusețe de peisaj din avion. Zborul a durat 45 de minute iar imediat ce am început coborârea am putut admira insula Bora Bora în toată splendoarea ei.

Insula Bora Bora este practic craterul unui vulcan stins de mult. În centrul său se află insula propriu-zisă, al cărei punct cel mai înalt este muntele Otemanu (720 m) iar în jur este un cerc de nisip asemenea unui atol pe care localnicii îl numesc „motu”. Dincolo de motu este oceanul adânc dar între motu și insulă este laguna cu apă puțin adâncă și culori care iți iau efectiv ochii. Arată incredibil de frumos!

Aeroportul se află pe motu, pe o zonă ceva mai lată. De la avion am coborât pe jos și am mers către micuța clădire a aeroportului.

Bagajele s-au lăsat puțin așteptate. Am profitat de timp pentru a merge la … plajă. 🙂 Cred că este singurul aeroport din lume unde poți face o baie în lagună în așteptarea unui zbor.

După ce au sosit bagajele, am ieșit pe pontonul cu apă turcoaz și ne-am îndreptat mai departe spre Navette, vaporul companiei Air Tahiti.

Aceasta face legătura (gratuit, cu plecări sincronizate pentru fiecare zbor) cu Vaitape, principala localitate de pe insulă.

Traversarea lagunei durează cam 20 de minute. Vederile de pe apă sunt fantastic de frumoase. Am văzut cum toți turiștii care soseau în Bora Bora pentru prima oară erau absolut uluiți de imagini. La fel eram și eu…

Cum ne apropiem de insulă, apa își schimbă culoarea pe măsură ce laguna devine mai adâncă.

Sosirea în portul din Vaitape

Harta insulei. Aeroportul este în nord, pe motu. Singura șosea din Bora Bora este cea care înconjoară insula pe malul apei – are în total cam 30 de kilometri. Vaitape este localitatea principală aflată în vest iar majoritatea resorturilor de lux sunt izolate, pe malul motu în est și în sud.

Am fost așteptat în port de gazdele mele și dus mai departe cu mașina la cazare.

Am stat la un B&B elegant din Vaitape. Cazările au costuri prohibitive în Bora Bora. Resorturile pe apă au prețuri fabuloase (de la 500 la 10.000 de euro pe noapte) iar cele de pe insulă trec și ele bine de câteva sute de euro. Variantele de cazare rezonabile existente se numără pe degete iar eu am stat la una dintre ele. Am plătit „doar” 100 de euro pe noapte pentru un bungalow elegant la 50 de metri de plajă.

Mai important decât condițiile bune de cazare a fost că am avut ocazia să am niște gazde foarte prietenoase, un cuplu de tineri căsătoriți și copii lor mici. Astfel, de cum am sosit, am stat la o bere pe verandă împreună, am povestit de călătorii și am primit imediat ajutor cu organizarea timpului meu în Bora Bora.

Ei mi-au recomandat astfel: pentru prima zi un tur de insulă cu jeepul de câteva ore iar pentru a doua zi o croazieră în jurul lagunei.

N-am avut prea mult timp de odihnă. Turul 4X4 a început 30 de minute mai târziu și cum am terminat berea a sosit șoferul la poartă.

Clima din Bora Bora e tot anul foarte caldă (temperatura nu variază în afara intervalului 25-30 de grade niciodată), dar ploaia poate fi o problemă. Eu sosisem chiar în mijlocul sezonului ploios, în luna februarie. Gazdele mi-au spus că pe insulă până cu o zi în urmă ploua zilnic de câteva săptămâni… mi-au spus că am o karmă bună. Am fost foarte norocos să prind o vreme splendidă, numai cu soare în cele 2 zile petrecute.

Revenind la tur, am mai mers să culegem alți doi turiști de la unul din resorturi. Am mers împreună cu doi iordanieni cu care m-am și împrietenit între timp. Cu ocazia asta, am făcut aproape înconjurul insulei pe sosea, admirând peisajele din jeep.

Dar nu am luat un tur 4X4 pentru a merge pe asfalt. După plimbarea inițială am părăsit șoseaua și am continuat pe un drum accidentat, în urcare spre vârful insulei.

Am sosit la destinație pe platoul care oferă o vedere de 360 de grade cu Bora Bora

Jeepul care ne-a adus până aici

Ghidul contemplă și el peisajul. Chiar și el care vedea asta zi de zi părea impresionat

Înapoi la nivelul mării

Am făcut o scurtă oprire la un atelier local de pareo – eșarfele de plajă originare din Tahiti

A doua oprire a fost aproape de vârful Otemanu, din centrul insulei

la baza muntelui se află o proprietate privată tare frumoasă. Se numește casa artistului. Acolo locuiesc o familie de pictori, iar în timpul zilei se pot întâlni vizitatori veniți să învețe să picteze. Au și ce – peisajul e fantastic

Unul dintre turiștii veniți cu mine lucra în imobiliare. Mi-a spus că aceasta ar putea fi una din cele mai valoroase proprietăți din lume.

A treia și ultima urcare a necesitat și parcurgerea unui drum mai dificil. Ghidul nostru s-a lăudat că e singurul din Bora Bora care poate urca pe acolo. Era să ne împotmolim în noroi la un moment dat dar într-un final am sosit în vârf.

Am oprit să vedem tunurile construite de americani în anii 40. Aceștia și-au stabilit o bază importantă în Bora Bora, insulă aflată într-un punct strategic în mijlocul oceanului. Americanii au adus 10.000 de soldați, au construit barăci și chiar aeroportul (primul din Polinezia). Tot ei au montat 8 mari tunuri pe insulă – câte două în fiecare colț al insulei.

Ghidul ne-a povestit mai multe despre istoria Bora Bora, despre perioada în care s-a construit baza militară americană și cum soldații „GI” au lăsat sute de urmași după relațiile cu femeile de pe insulă și apoi despre preluarea controlului cu forța de către francezi. Am aflat că mulți polinezieni sunt nemulțumiți de conducerea de la Paris, de taxele pe care le plătesc sau regulile stricte impuse, și că mai degrabă îi regretă pe americani. Cred că mulți polinezieni își doresc independența dar în același timp uită că trăiesc într-un paradis tropical unde natura este virgină iar nivelul de trai foarte înalt.

Tunurile construite de americani

Revenind în Vaitape, la plimbare pe malul lagunei

Înapoi la pensiune, gazdele mele au fost extraordinar de draguțe să mă invite la o plimbare la plajă împreună cu copiii să vedem apusul. Am mers la cea mai frumoasă plajă din Bora, la Matira – aflată la 7 de kilometri de Vaitape. Am petrecut o seară frumoasă, povestind de călătorii și aflând mai multe despre cum e să trăiești în paradis.

Cat am stat pe plajă, m-am trezit că mi-au dispărut papucii de la mal. După ce am întrebat prin jur, am aflat că un câine fugise cu el. L-am căutat ceva prin curțile din apropiere împreună cu copii gazdelor și ni s-au alăturat și alți curioși în „expediție”.

L-am prins într-un final: „Le chien voleur” și papucul meu. 🙂

Seara am luat masa la „roullottes”. Este vorba practic de food trucks care se strâng zi de zi la parcarea principală din Vaitape. Dacă la restaurante și hoteluri nu se poate mânca o masă sub 100 de euro, aici tarifele sunt rezonabile, cu 10-15 euro se poate manca bine. Felurile principale sunt pe bază de pește, în special ton. Totul e proaspăt, prins în apropiere în aceeași zi.