Ocolul pământului în 2 săptămâni – Partea 6 – Cum am călătorit o zi înapoi în timp spre Tahiti

La finalul cărții “Ocolul pământului în 80 de zile” a lui Jules Verne, Phileas Fogg a crezut că a pierdut pariul de a înconjura planeta la timp pentru că nu luase în calcul o zi pe care ar fi recuperat-o pe drum. Această zi ar fi fost câștigată traversând Pacificul spre est cu vaporul între Yokohama și San Francisco în momentul când s-ar fi traversat Linia Internațională a Zilei.

Această linie teoretică se află în mijlocul Oceanului Pacific, stabilind limita dintre locul unde începe ziua și unde se termină. Există practic un punct unde diferența de fus orar este de 24 ore. Linia aceasta nu separă regiuni locuite din fericire, altfel ar fi fost foarte complicat pentru locuitori. Singurul motiv pentru alegerea sa este opoziția pe glob meridianului “0” stabilit arbitrar să treacă prin Londra, la Greenwhich.

Revenind la Jules Verne, pare puțin plauzibil ca Fogg și Passepartout să fi petrecut acele zile pe Pacific, o săptămână traversând America cu trenul și apoi încă 10 zile pe vapor pe Atlantic, pentru a sosi la Londra fără să afle ce zi a săptămânii e de fapt, tot acest timp. Eu aș putea probabil păți asta 🙂 – mi s-a întâmplat să uit ce zi este în concedii – dar nu cred că un personaj precum Fogg ar putea. Un geniu ca Jules Verne merită totuși să-i dăm credit…

Ideea asta de călătorie înapoi în timp m-a fascinat. Unul din planurile mele de “bucket list” era să petrec revelionul de 2 ori – întâi pe o insulă din Pacific (ex. Fiji sau Tonga) pentru a traversa Linia Datei imediat după spre o destinație precum Hawaii, unde ar fi din nou ziua de Anul Nou. Nu am reușit să fac fix asta, dar cu ocazia călătoriei în jurul lumii am trecut prin această experiență și am trăit ziua oarecare de 24 februarie de două ori.

 

Pe 24 februarie după amiaza mă îndreptam spre aeroportul din Auckland cu mașina pentru a părăsi Noua Zeelanda după o zi frumoasă petrecută la Rotorua.

 

Am returnat mașina iar apoi am mers la aeroport

 

Check-in la zborul Air Tahiti Nui spre Papeete și o vizită la duty free înainte de îmbarcare

 

Am zburat spre Tahiti cu un avion Dreamliner 787-9

 

Zborul a durat 4 ore și jumătate. A fost prima dată când am mers cu Air Tahiti Nui iar impresia care mi-a lăsat-o compania a fost excelentă – serviciile la bord fiind de top.

Am plecat din Noua Zeelandă pe 24 seara și am sosit în Polinezia Franceză, pe aeroportul Papeete, seara pe 23, o zi mai devreme!

 

Tahiti este un loc special. La aeroport am fost întâmpinați cu ghirlande de flori și un concert de muzică tradițională. A fost o plăcere așteptarea la coadă la pașapoarte.

 

Polinezia este un departament francez de peste mări. Condițiile de intrare sunt lejere pentru cetățenii U.E. Se poate intra doar cu buletinul în Polinezia Franceză. Am testat asta. Vameșii s-au uitat puțin mirați la buletinul meu romanesc, dar la scurt timp mi-au spus călduros “Bienvenue en Tahiti” 🙂

 

De la ieșire din aeroport, totul arată foarte franțuzesc… cu o mică diferență… e februarie și afară sunt 30 de grade noaptea 🙂

Hotelul rezervat era chiar în fața aeroportului. Soseam seara și la prânz plecam mai departe spre faimoasa insulă Bora Bora. Practic Papeete a fost o escală mai lungă, de aceea am și ales un hotel lângă aeroport.

 

Dimineața zilei de 24 februarie (din nou). A fost o zi frumoasă în Noua Zeelandă. De ce să nu o luăm de la capăt în Tahiti?

Tahiti este cea mai mare insulă din Polinezia Franceză unde trăiesc 140.000 de oameni, adică jumătate din populația întregului arhipelag. Interesant de notat este și că suprafața totală a Polineziei incluzând teritoriul oceanic este mai mare decât cea a Europei! Totuși, aria adunată a insulelor care o compun trece de-abia de 4.000 km2, adică puțin mai mult decât Luxemburg-ul. Revenind la insula principală, Tahiti – aici se află singurul oraș propriu-zis: capitala Papeete.

 

Sigur, stăteam puțin pe insulă, dar parcă era mare păcat să ajung pe faimoasa insulă Tahiti și să nu ies din hotel. Astfel, imediat după micul dejun am chemat un taxi să mă ducă până în centrul capitalei Papeete.

 

Tarifele standard de taxi în Papeete. 100 de franci polinezieni înseamnă cam 80 de eurocenți. Adică pornirea era 40 de lei și apoi 10 lei kilometrul 😮

 

Recepționera mi-a recomandat să vizitez piața centrală din Papeete pentru că era duminică, singura zi când este deschisă.

 

Grand Marchee de Papeete… multe culori și arome

 

Am văzut multe fructe și legume care habar n-aveam ce erau

 

Mai târziu la plimbare prin portul turistic

 

Un vas de croazieră în care cred că ar încăpea populația orașului Papeete.

 

Place Jacques Chirac

 

Vegetația luxuriantă nu te lasă să uiți că ești pe o insulă tropicală

 

Marea majoritate a polinezienilor sunt catolici. Fiind duminică am trecut pe la slujbă la biserică

 

2 ore mai târziu am revenit la hotel și apoi repede pe jos până la aeroport

 

Am mers direct la check-in: . Terminalul domestic este micuț și foarte eficient. Nu există controale de niciun fel.

Air Tahiti (a nu se confunda cu Nui) este compania care asigură zborurile între insulele Polineziei.

 

Puteam veni la aeroport și cu 10 minute înainte de decolare. Am venit totuși mai devreme, dintr-un mare motiv: locurile pe zborurile domestice sunt la liber iar eu voiam neapărat un loc la geam pe partea stângă pentru a vedea ceea ce unii numesc “cea mai frumoasă priveliște din lume”

 

Cu Air Tahiti spre Bora Bora

 

Am prins loc precum voiam

 

Părăsind Tahiti

 

Am zburat peste o altă insulă faimoasă: Moorea

 

După 45 de minute de zbor am început coborârea spre adevărata destinație din Polinezia: frumoasa insulă Bora Bora despre care o povestesc în părțile următoare.

Era tot 24 februarie ora prânzului și “ziua cea mai lungă” continua…

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.