Următoarele zile petrecute la Tokyo am încercat să mai descoperim alte fețe ale marelui oraș și să ne bucurăm de diversitatea sa. Tokyo este un oraș foarte special în sensul că are zone foarte diferite una de altă. Poți lua metroul două stații și ai senzația că ai ajuns în altă lume. Capitala Japoniei nu are nici un centru propriu-zis ci mai multe cartiere sau zone administrative care fiecare au centrul său. Mai departe o să vă spun mai multe despre ce am mai făcut în cele trei zile la Tokyo și de câteva din cele mai faimoase cartiere din Tokyo: Shinjuku, Akhibara, Roppongi, Harajuku sau Shibuya.

 

Ne-am plimbat prin Tokyo pe o vreme ideală cu temperaturi în jur de 20 de grade și soare.

 

Cartierul Akasaka unde stăteam noi este mai ales o zonă turistică, unde există cele mai multe hoteluri și restaurante. Metroul era la 2 minute de ușa hotelului astfel că ne-a fost foarte comod să ne deplasăm. Singurul minus al metroului – se merge mult pe jos: unele stații de schimb sunt construite pe 3 sau 4 niveluri și nu prea sunt scări rulante (intenționat pentru ca pasagerii să facă mișcare) – dar te obișnuiești și cu asta. Primul metroul al zilei l-am luat spre o zonă apropiată: cartierul Roppongi aflat la 2 stații de noi.

 

Prin Roppongi ne-am plimbat pe la Tokyo Tower, a doua cea mai înaltă structură a Japoniei la 330 de metri. Turnul a fost construit în anii 50 și are o arhitectură asemănătoare cu turnul Eiffel. Tokyo Tower se află totuși chiar în inima orașului iar de la platforma sa se pot vedea mai îndeaproape clădirile din cartierele centrale. Nu am mai urcat pentru că de-abia ce mersesem cu o zi în urmă la Skytree, turnul care este de două ori mai înalt.

 

Nu departe de turn, coborând de pe dealurile din Roppongi spre malul mării am ajuns la templul Zojo-ji. Templul a fost construit în perioada Edo, în secolul 17 și este strâns legat de shogunii din clanul Tokugawa care sunt și înmormântați la templu. Zojo-ji este cel mai important templu al credinței budiste Jodo.

 

Statuile Jizo de la cimitir sunt atent îngrijite, ele reprezintă spiritele strămoșilor.

 

Vedere cu parcul de la Zojo-ji

 

Mai departe ne-am îndreptat spre port traversând cartierul Minato.

 

Hinode Pier. De aici se iau vapoarele către insula Odaiba

 

Ne-am îmbarcat și noi în primul vapor pentru a traversa spre insulă. Pe drum ne-am relaxat la soare admirând vederile spre Tokyo Bay.

 

Am trecut pe sub Rainbow Bridge iar 20 de minute mai târziu am sosit la Odaiba

 

Plaja urbană de la Odaiba. Nu era chiar vreme de baie dar copii intrau chiar și așa în apă.

 

Tokyo are și el Statuia Libertății. Aceasta se află pe malul din Odaiba, fiind construită în anul 2000, ca donație a guvernului francez.

 

Am trecut pe la târgul de Crăciun și apoi am revenit în oraș, de data asta cu trenul

 

Podul circular de la capătul Rainbow Bridge

 

Ceasul Ghibli – o fațadă neobișnuită în districtul modern Shiodome

 

Mai departe am mers în cea mai animată zonă din Tokyo pe timp de zi, faimosul cartier Harajuku. Harajuku este faimos ca și district de cumparaturi dar și pentru moda lansată de tinerii din zonă.

 

Strada Takeshita este cea mai aglomerată zonă din Harajuku. Acolo se găsesc câteva din cele mai interesante magazine din Tokyo, fie că vorbim de gustări dulci delicioase, de haine care mai de care mai ciudate, de cele mai noi invenții sau de jucării și suveniruri manga.

 

După plimbarea prin Harajuku ne-am trezit că era deja încărcați de cumpărături. Ne era și foame așa că era cazul să facem un popas. Am mers la Kawaii Monster Cafe, cel mai renumit restaurant din zonă.

 

Kawaii este un restaurant simbolic pentru Harajuku, respectând stilul ciudat al cartierului. Decorul este colorat strident cu mese ciudate în forme de flori sau ciuperci. Angajații sunt și ei îmbrăcați la fel de neobișnuit. Era și culmea ca mâncarea să fie normală. Nu este. De exemplu eu mi-am comandat un cocktail și am primit un pahar cu suc și de eprubete cu alcool colorat ca să le amestec iar la mâncare am luat paste în culorile curcubeului și cartofi prăjiți cu sosuri în 5 culori. Din oră în oră au loc spectacole cu muzică și dans. Am urmărit după masă dansul ciudat al „fetelor de Harajuku” iar la final am făcut o fotografie împreună.

 

Intrările la magazinele din Harajuku iți iau ochii

 

Seara am mers în alt cartier faimos din Tokyo: Akhibara. Acesta este districtul dedicat jocurilor video și desenelor animate japoneze, general cunoscut ca manga. Japonezii sunt nebuni după aceste seriale și colecționează figurine, postere și articole de tot soiul cu personajele lor favorite. Seriale ca Pokemon, Dragonball Z, Sailor Moon și altele au ajuns și pe la noi, dar ei au mii de asemenea desene. Poate suna hilar, dar în Japonia e o industrie uriașă. Am înțeles asta cel mai bine la Akhibara unde am găsit sute de magazine cu mai multe etaje care vindeau doar asemenea produse și mii de tineri pe străzi încărcați cu plasele lor de cumpărături.

 

Fumatul pe stradă este interzis în Tokyo. Din loc în loc poți găsi cabine de fumat asemenea celor din aeroporturi.

 

Mai târziu noapte am mers la Shinjuku, cel mai aglomerat district din Tokyo. Shinjuku este cartierul unde noapte veți găsi cea mai mare agitație, fiind plin de restaurante, baruri și cluburi de noapte.

 

Un restaurant faimos din Shinjuku este Robot Restaurant. Acolo puteți asista la un spectacol ultra modern cu lumini, muzică și desigur.. roboti. Este una din cele mai vizitate atracții din oraș și o rezervare în avans este necesară. Multă lume îl consideră totuși o „capcană pentru turiști” din cauza prețului mare (de la 50 de dolari de persoană) și a faptului că spectacolul include o băutură, dar nu și mâncare.

 

Astfel, noi am ales să mergem în altă parte, la un restaurant din apropiere de tip „Japanese barbecue” unde iți alegi carnea și o prepari singur pe plita cu cărbuni.

 

Golden Gai este strada din Shinjuku unde se află cele mai vechi baruri deschise încă din vremea când trupele americane erau staționate în Japonia după războiul mondial. Acolo era locul unde soldații se duceau pe vremuri la distracție. Astăzi zona este plină de mici baruri care stau deschise până în zori și de tarabe cu street food.

 

Dimineața următoare am dat o fugă la Tsukuji. Chiar dacă piața de pește s-a mutat în zona portuară Toyosu anul acesta, restaurantele și magazinele din jur au rămas. Încă se mai poate gusta la Tsukuji cel mai proaspăt ton, iar dacă mergeți dimineața puteți avea un festin culinar la bufetele cu sushi. Eu am gustat un meniu sashimi cu ton, cod și somon absolut delicios. Tsukuji e singurul loc din lume unde am gustat ton care se topește în gură de cât de proaspăt este.

 

Nu departe de Tsukuji se află cartierul Ginza. Aceasta este o zonă mai veche din Tokyo unde astăzi se află cele mai multe mall-uri și magazine de lux. Este zona de cumpărături preferată de cei mai cu dare de mână.

 

Chiar dacă mai fusesem nu puteam în vizita noastră la Tokyo să nu trecem pe la Shibuya, cea mai aglomerată intersecție din lume.

 

Recent s-a deschis o nouă platformă de observație pe un mall din apropierea Shibuya. Intrarea este gratuită iar de sus se poate vedea cel mai bine aglomerația intersecției diagonale.

 

Tot în acest mall am găsit o sală unde poți picta liber pe pereți. Ne-am distrat acolo desenând cu acuarelele.

 

După amiaza am mai trecut din nou pe la Shinjuku, cartier care ziua nu este la fel de agitat precum noaptea.

 

Am mai trecut și prin cartierul Golden Gai unde cele mai multe baruri sunt închise, dar am zăbovit puțin la un templu din apropiere.

 

La finalul zilei am mers în parc pentru a admira culorile toamnei. Mai întâi am mers la grădinile Shinjuku Gyeon.

 

Iar mai târziu am făcut o plimbare prin grădinile Meiji de lângă Harajuku, cel mai central parc din Tokyo. A fost locul perfect pentru a încheia sejurul nostru în Japonia, o ultimă plimbare înainte de a reveni la hotel

 

Seara am părăsit Tokyo îndreptându-ne spre aeroport. Zborul spre Taiwan era de pe aeroportul de la nord de oraș, de pe Narita. Pentru a ajunge acolo direct cea mai bună variantă a fost un limousine bus care ne-a luat de la un hotel din apropiere.

 

Drumul spre aeroport a durat ceva mai mult de o oră. Am stat foarte confortabil în autocarul care era aproape gol.

 

La aeroportul Narita, gata de îmbarcarea spre Taipei

 

Am zburat cu Jetstar Japan, o companie low cost locală. Zborul spre Taipei a durat 4 ore.

 

Zburând peste Tokyo. Sigur vom mai reveni în Japonia cândva. Taiwan, venim!