Un weekend la Veneția și Verona

Veneția este una din cele mai aglomerate destinații turistice ale lumii. Orașul lagunar este sufocat de vizitatori vara sau pe perioada carnavalului iar în aceste perioade de vârf prețurile sunt pe măsură. Veneția are multe probleme precum eroziunea clădirilor, scufundarea unora dinte ele sau Acqua Alta care inundă centrul vechi de mai multe ori pe an, cu toate astea pentru cei mai mulți localnici principala problemă este afluxul de turiști, ei protestând deseori pentru limitarea numărului acestora. Impresia pe care o am despre Veneția acum este că nu este chiar un loc unde te simți binevenit ca vizitatori și poate și acesta e un motiv pentru care nu am mai vizitat-o de foarte mult timp.

Altfel, mă leagă amintiri frumoase de ultima noastră vizită acolo. A trecut mult timp de atunci, aproape zece ani. Era primăvara lui 2009 când am petrecut un weekend extins în Laguna venețiană. Prin acea vreme de-abia descopeream zborurile low cost, iar Treviso a fost destinația aleasă pentru primul zbor cu Wizz Air la un preț neverosimil – 10 euro dus-întors. Am mers cu un grup de prieteni și ne-am cazat la un hotel în zona Lido di Venezia, adică zona de plajă de la Marea Adriatică. Era martie și nu se punea problema de plajă dar acolo am putut sta la un hotel excelent la prețuri mult mai mici decât dacă am fi stat prin oraș. Dacă rețin bine am dat cam 40 de euro pe noapte la hotelul de 4 stele.

După sosirea în Italia după amiaza am luat autobuzul de la aeroport și am făcut o scurtă plimbare prin Treviso. Micul orășel din Veneto are un centru vechi cochet cu mai multe clădiri interesante, toată zona fiind înconjurată de un zid înalt de apărare și de șanțul cu apă al vechii cetăți. Din Treviso am luat trenul direct spre stația Santa Lucia. Gara este una din cele mai pitorești ale lumii și iți oferă o priveliște splendidă cu Canal Grande imediat ce ieși de la peron. Mai departe pentru a ajunge la Lido am luat un vaporetto. Biletele de transport în Veneția sunt foarte scumpe (pentru non-localnici) iar cea mai bună idee e un pass zilnic. Am luat și noi un astfel de pass pe 3 zile și mai departe am luat vaporul 1 care duce direct de la gară în Lido unde am ajuns seara. Încheiam astfel o zi lungă de drum în care am circulat cu mai toate mijloacele de transport de acasă până la hotel: taxi, avion, autobuz, tren și vapor.

Harta Lagunei

Am vizitat în acel weekend majoritatea atracțiilor importante din Veneția, atât cele din oraș cât și cele mai îndepărtate, beneficiind de plin de abonamentul la vaporetto.

Atracțiile turistice din centrul orașului sunt concentrate în jurul pieței San Marco iar între ele se poate merge lejer la pas. Distantele sunt mici dar străduțele din zonă sunt foarte întortocheate și nu e deloc greu să te rătăcești prin Veneția. Am început turul cu catedrala San Marco, probabil cea mai deosebită clădire din Lagună. Dincolo de fațada sa extraordinar de frumoasă se poate vizita interiorul dar și balconul unde se expuse mai multe statui și de unde se vede eleganta piață de sus. La doi pași de catedrală este Campanile – turnul clopotniței – cea mai înaltă clădire din orașul vechi. Acolo se poate urca până în vârf cu liftul iar de sus de la 100 de metri se vede tot orașul.

Mai departe am hoinărit pe aleile și podurile Veneției unde mai la tot pasul poți găsi vederi splendide cu canalele sale. Veneția are 150 de canale și peste 400 de poduri care le traversează. Acum ele se văd cel mai frumos de apă, iar vaporașele nu intră pe canale. Singura varianta de a vedea canalele înguste din orașul vechi este o plimbare cu gondola. Este o experiență specială dar și foarte costisitoare. Trebuia totuși făcută o dată în viață și ne-am hotărât să încercăm și noi. După ce am întrebat câțiva gondolieri și am negociat un pic am plătit pentru o plimbare de o oră (și cântat inclus 🙂 ) 80 de euro. Eram 4 și am putut împărți prețul, dar înțeleg că acum tarifele sunt mult mai mari.

Plimbarea cu gondola a fost foarte frumoasă. Am navigat lent pe canale întortocheate de unde parcă Veneția arăta altfel, avea un aer mult mai romantic, în timp ce gondolierul fredona melodii italiene cunoscute. Am trecut pe la piața plutitoare de legume, pe la casa lui Marco Polo și pe la câteva palate și biserici accesibile doar pe apă. La finalul plimbării am ieșit pe Canal Grande și am oprit undeva pe lângă podul Rialto, cel mai mare și frumos pod din Veneția.

Harta Veneției

Mai târziu, am luat un vaporaș ceva mai departe până pe insula Murano. Localitatea este renumită pentru sticla de mare calitate produsă. La Murano am vizitat chiar o fabrică de sticlă unde am asistat la o demonstrație a unui maestru local la lucru. Demonstrația a fost gratuită dar la final asemenea celorlalți vizitatori am trecut pe la magazinul fabricii.

Pentru ziua următoare aveam rezervare făcută online din timp la Palazzo Ducale. Turul ghidat pe care l-am făcut se numește Itinerarele Secrete și include pe lângă camerele luxoase de recepție ale palatului culoarele și camerele sale ascunse. Turul începe din eleganta curte interioară a palatului și o prezentare a istoriei Veneției, oraș ce cândva domina tot comerțul European. Camerele din palat sunt impresionante iar cea mai impunătoare este Sala Senatului unde se luau deciziile importante în ducat. După turul normal am trecut în culoarele secrete. Palatul are un etaj ascuns, invizibil de la exterior, cu un plafon jos. Acolo erau ascunse secretele Veneției – camere de tortură și interogatoriu, birourile notarilor și contabililor personali ai dogelui, închisori și oficiile poliției secrete. E fascinant cum erau organizate toate lucrurile în acest „stat paralel”. La final am vizitat gura leului, o mască de fier în perete, prin a cărui gură locuitorii puneau bilețele cu denunțuri ce mai apoi erau investigate de cancelaria secretă.

După amiaza am părăsit Veneția pentru o mini-excursie la Verona. A fost prima mea vizită în orașul îndrăgostiților lui Shakespeare. Înainte de a căută pe Romeo și Julieta, am vizitat cele două mari puncte interes din oraș: Arena, unul din cele mai bine păstrate amfiteatre romane ale lumii, loc unde în fiecare vară are loc un festival de operă renumit și Piazza delle Erbe, punctul central al Veronei, piață unde se află câteva din clădirile remarcabile inclusiv primăria cu turnul său și palatul Maffei.

După ce am servit masa la unul din restaurantele din piață am mers la marea atracție din oraș: balconul Julietei. Familiile Capulet și Montague sunt de fapt fictive, dar veronezii au știut să profite de pe urma succesului capodoperei shakespeariene și au făcut mare atracție turistică din presupusa casă a Julietei. Acolo este o traditie să se facă declarații de dragoste de la balcon sau ca îndrăgostiții să își scrie promisiunile lor de iubire pe pereții unde este permis.

Noaptea târziu am revenit la Veneția cu trenul și din lipsă de timp nu am oprit în Padova, un alt oraș interesant încărcat de multă istorie aflat chiar la jumătatea drumului dintre cele două orașe. Am petrecut o ultimă noapte la hotelul din Lido iar apoi a urmat drumul spre casă pe același traseu deja bine cunoscut vapor – tren – autobuz – avion.

Aterizarea pe aeroportul Treviso