Tokyo este cel mai mare oraș în care am ajuns până acum. Zona metropolitană a orașului adăpostește o populație impresionantă – peste 35 de milioane de locuitori, iar orașul propriu-zis are aproape 15 milioane. Este cel mai populat oraș conform mai multor statistici, chiar dacă există și unele care dau Ciudad de Mexico sau Shanghai ca fiind mai mari. Un lucru e cert pentru mine, până voi ajunge în Mexico City sau Shanghai ca să am termen de comparație, capitala Japoniei este de departe cel mai mare oraș pe care l-am vizitat vreodată.
Dintre aceste mari metropole ale lumii cu siguranță este cel mai bine organizat. Transportul în comun este excepțional de eficient, cu sute de stații de metrou și gări care fac legătura foarte rapidă. Traficul auto prin oraș este relativ redus tocmai pentru că este mult mai rapid să mergi pe jos. Dacă vorbim de aglomerație, la Tokyo putem discuta de trafic pietonal – zone precum Shibuya sau Shinjuku cu ale lor treceri de pietoni diagonale fiind incredibil de aglomerate cu oameni, nu cu mașini.
Metroul este pentru turiști cea mai bună modalitate de deplasare. Există și o facilitate convenabilă – un card Metro Pass valabil pentru 24, 48 sau 72 de ore ce poate fi achiziționat de la principalele stații (detalii aici). Rețeaua de metrou este vastă – mai jos o hartă a metroului din Tokyo, cu mențiunea că se poate fi schimbat între timp.
La Tokyo am ales o cazare în zona Akasaka, adică foarte central, nu departe de Palatul Imperial. De acolo aveam acces foarte bun (la 5 minute) la mai multe linii de metrou și asta a fost modalitatea noastră preferată de deplasare. Pentru turiști cele mai importante linii sunt Ginza (linia verde) care ajunge la Shibuya, Ueno, Ginza sau Asakusa și Marunouchi (linia roșie) care leagă Shinjuku de gara Tokyo – noi aveam acces ușor la ambele de la hotel.
Tokyo este un oraș care merită cu adevărat descoperit și simțit – nu este atât de interesant din punct de vedere al atracțiilor turistice. Sunt totuși multe locuri care nu trebuie ratate și mai departe o să vă spun despre ele.
Primul loc pe care l-a vizitat a fost Palatul imperial. Am povestit deja de experiență în articolul anterior despre Sakura mai ales că am avut norocul să prindem ziua porților deschise. Nu știu dacă este la fel de interesant în restul anului. Aleea care îl înconjoară, pe malul digului fortificat mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase locuri pentru plimbare sau jogging.
Zona Shinjuku este un loc bun pentru cumpărături, în special de electronice. Magazine cu produse high-tech se găsesc la tot pasul. Am băgat capul în câteva, dar prețurile nu mi s-au părut extraordinare (ceva mai ieftin ca la noi, dar mai scump decât în State). De la Shinjuku am mers pe jos spre zona clădirilor guvernamentale. Acolo se află turnul de nord al primăriei (Tokyo Metropolitan Building) de unde se poate urca cu liftul gratuit până în vârf – la peste 200 de metri înălțime. Vederile de sus sunt printre cele mai bune din Tokyo. Tot acolo, la platforma de observație se află un restaurant unde am servit prânzul privind Tokyo de la înălțime.
La parcul Meiji se poate ajunge din Shinjuku mergând pe jos. Parcul este o adevărată oază verde în mijlocul orașului preferat de cei mai mulți localnici pentru plimbări. În mijlocul parcului se află Meiji Jingu templul Shinto dedicat împăratului Meiji. Acolo am avut un prim contact cu tradițiile japoneze de la templu. Mai întâi am trecut pe la bilețele cu noroc. Fiecare vizitator poate cumpăra un bilețel pentru a-și afla norocul. Se extrage mai întâi un număr dintr-un tub de bambus, iar apoi se primește bilețelul cu același număr (sunt disponibile și în limba engleză). Dacă biletul este cu ghinion el trebuie legat de o sârmă în vânt. Probabil v-ați dat deja seama că japonezii sunt foarte superstițioși, iar la temple se vede asta cel mai bine. Am mers și la rugăciune la templul propriu-zis unde oricine este bine-venit. Tot la Meiji, am putut urmări o ceremonie pentru cununia a doi tineri. Procesiunea este foarte elegantă iar alaiul defilează într-o ordine foarte strictă, începând cu preoții, mirii, părintii și apoi invitații în ordinea vârstei.
Mergând până în capătul opus al parcului Meiji am ajuns în cartierul Harajuku. Aceasta este zona preferată de tineri și se pot întâlni la tot pasul cele mai ciudate costumații și coafuri, în special la fete, faimoasele Harajuku girls. Zona este plină de magazine care mai de care mai neobișnuite. Pentru noi cele mai interesante au fost vizitele la magazinele Manga de unde se pot cumpăra tot soiul de suveniruri legate de desenele animate japoneze – de la Pokemon, Dragonball Z până la Sailor Moon. Tot la Harajuku am vizita o cafenea foarte neobișnuită – Hedgehog Cafe. Este vorba de un loc unde poți bea o cafea și în același timp să te joci cu niște pui de arici foarte drăgălași. Este o experiență relativ scumpă dar distracția a meritat toți banii.
Seara am mers la Shibuya, cea mai aglomerată intersecție din Tokyo (și din lume) traversată zilnic de sute de mii de oameni. Este acea intersecție diagonală faimoasă pe care sigur ați văzut-o într-un clip despre Tokyo. Este fascinant să treci strada. Cum se face verde, multe sute de oameni umplu dintr-o dată toată intersecția. Tot la Shibuya se află statuia câinelui Hachiko, renumit în Japonia pentru fidelitatea pentru stăpânul său.
Astea au fost locurile vizitate în prima zi la Tokyo. Dimineața următoare am mers în zona Ginza, mai precis la piața Tsukuji. Piața de pește este faimoasă pentru licitațiile de ton proaspăt care au loc zilnic la 5-6 dimineața unde un ton mare se poate vinde și cu zeci de mii de euro. Nu ne-am trezit suficient de devreme pentru a prinde licitația dar a fost destul pentru a prinde standurile cu pește proaspăt și a gusta un platou sushi la unul dintre restaurantele faimoase. Nu sunt neapărat fan sushi, dar gustarea de la Tsukuji a fost una dintre cele mai bune mese pe care le-am mâncat.
Nu departe de Tsukuji se află cartierul Ryogoku unde se găsesc cele mai multe săli de antrenament de sumo. Turneele de sumo de la marea arenă Kokugikan au loc doar de 3 ori pe an (în ianuarie, martie și septembrie). Ne-am fi dorit mult să ajungem la unul, dar nu a fost să fie la început de aprilie. Cea mai bună alternativă la un turneu a fost o vizită la o sală de antrenament. Există săli ce pot fi vizitate ca parte dintr-un tur (foarte scump și cu rezervare în avans) dar și una care oferă posibilitatea turiștilor să privească la geam – Arashio Beya. Am ales să mergem la aceasta din urmă și alături de alți turiști ne-am uitat de la ferestră la antrenamente.
Celelalte locuri vizitate la Tokyo au fost în nordul orașului. Am povestit deja de parcul Ueno în articolul anterior, acesta fiind cel mai bun loc pentru a admira cireșii infloriți. În alte perioade decât Sakura, este un loc excelent pentru plimbări cu barca pe lac sau pentru a degusta feluri de marcare mai mult sau mai puțin ciudate de la standurile cu street food – caracatiță pe băț, omletă omurice și prăjiturile cu matcha sau căpșuni fiind printre preferatele mele.
La două stații de metrou (la Asakusa) distanță se află templul Senso-Ji. Acesta este cel mai mare templu budist din Tokyo. La Asakusa se pot face plimbări cu ricșa trasă de oameni. Noi am preferat totuși să mergem la pas. Pe drum spre templu am întâlnit o alee cu sute de magazine de suveniruri sau cu mâncare. Aleea spre Senso-Ji, deși foarte aglomerată este un loc excelent pentru a cumpăra produse tradiționale pentru acasă (dulciuri, sake, mătăsuri, sculpturi în lemn sau bețișoare parfumate).
Am prins intrarea la templu chiar înainte de închidere la ora apusului și astfel am putut participa la obiceiurile localnicilor. Ne-am spălat pe mâini cu apă de la templu, am aprins o lumânare și am luat un talisman norocos. Am întâlnit și aici răvașele încercate și la Meiji, dar pe acestea le-am pus repede pe o sârmă după ce am tras unele cu ghinion. 🙂 La Senso-Ji se poate vedea marele templu unde interiorul este foarte frumos decorat și pagoda cu 5 etaje. Am stat în zonă până seara, trecând iar pe aleea lungă cu magazine și apoi pe la pasajul cu restaurante de lângă intrarea la metrou pentru cină.
Mai departe urma să părăsim Tokyo cu faimosul tren Shinkansen.
Metroul este de departe cel mai bun mod de deplasare prin oraș
La metrou nu prea sunt scări rulante. Intenționat, pentru a încuraja mersul pe jos
Turnurile primăriei din Tokyo
Observatorul nordic – unde se poate urca gratuit până la etajul 52
Vederi frumoase peste Tokyo
La plimbare prin Shinjuku
Am prins barieră
Aglomerata gară Sjinjuku
Nu departe se află parcul Meiji
Meiji Shrine
Poate cel mai important templu din Tokyo
Cununie religioasă la templu
Rugăciuni pe lemn
A treia zi deja se încălzise pe la Tokyo
Donații pentru templu – orez
Gustare în parc – dulciuri dango
La doi pași de parcul Meiji este cartierul Harajuku
Zona preferată a tinerilor din Tokyo
Prin Harajuku se pot întâlni peste tot tineri ciudat îmbrăcați
Magazin manga
Sailor Moon Store
Nici cofetăriile din Harajuku nu arată normal
La capitolul ciudățenii, am mers la Hedgehog Cafe
…adică cafenea cu arici
Unde poți bea o cafea în timp ce te joci cu micuții
Mult prea drăgălaș
Cat street, zona de cumpărături
Idei japoneze: Dacă tot faci turul orașului cu cartul de ce să nu porți și un costum caraghios
Shibuya, cea mai aglomerată intersecție din lume
Pe locuri, fiți gata….
Nebunie când se face verde
Tot la Shibuya se află statuia câinelui-erou Hachiko
Intersecția văzută de sus
Dimineața devreme am mers în zona Ginza
Pentru a vizita un loc de antrenament sumo
Nu departe este faimoasa piață de pește
Tonul proaspăt este adus la 6 dimineața, tranșat și mai târziu expus la vânzare
Restaurantele faimoase de la Tsukuji
De neratat la Tokyo. Sushi la Tsukuji
Parcul Ueno, locul preferat de văzut cireșii infloriți
Pe malul lacului
Zona centrală din Ueno, este plină de standuri street food
Numai bunătăți
Prăjitură de Paște
După amiaza am mers la Asakusa pentru a vizita templul Senso Ji
Drumul spre templu e plin de magazine
Sesiuni foto la poarta templului
Templul Senso-Ji
Pe scările templului
Rugăciune
Pagoda cu 7 etaje
Toată lumea pozează
La cumpărături de suveniruri
Intrarea la metrou încadrată de restaurante