Nepal, la poalele munților Himalaya – Partea 3 – Turul capitalei Kathmandu

Ultima zi în Nepal am petrecut-o prin Kathmandu vizitând atracțiile principale ale orașului. Am făcut un tur cu mașină și șofer – de altfel singura variantă viabilă într-un oraș în care transportul în comun lipsește cu desăvârșire. Cele mai interesante locuri turistice sunt foarte depărtate între ele, unele aflate la extremități opuse ale capitalei. Mă refer aici la templul hindus funerar Pashupatinath (în est), la pagodele budiste Boudhanath (în nord-est) și Swayambunath (la marginea vestică) dar și atracțiile din centrul orașului – Durbar Square și cartierul Thamel. Nu este tocmai ușor să le vezi pe toate în aceeași zi, dar am reușit cu ajutorul unui șofer nebun care cumva s-a strecurat prin traficul intens din Kathmandu.

 

Mai departe o să vă spun despre fiecare dintre ele.

*Atenție, imagini ce vă pot afecta emoțional. Mă refer aici la ceremoniile de incinerare de la templul hindus.

 

Turul cu mașina l-am început direct de la aeroport după ce revenisem din Pokhara. La mică distanță se află templul hindus Pashupatinath care a fost prima noastră oprire în circuit. Acesta este cel mai vechi și sfânt așezământ hindus din capitală unde se află mai multe temple vechi dar și locul principal pentru ceremonii funerare. Aveam în minte acele imagini impresionante de la Varanasi (echivalentul indian al acestui loc) unde pe Gange pleacă plutele cu corpuri arzând. Mă pregătisem de ceva imagini șocante dar pe de altă parte m-a fascinat ocazia de a înțelege mai bine cultura și tradițiile hinduse.

Intrarea la templu este liberă pentru nepalezi dar străinii trebuie să plătească 10 dolari (o sumă imensă comparativ cu preturile locale). La intrarea în templu stau mai mulțime paznici care se asigură că niciun turist nu scapă netaxat. Templul se întinde pe o zonă imensă cu zeci de construcții deosebite. Turiștii nu au voie să intre în templul cel mare dar în rest au acces liber, singura restricție fiind de a nu deranja familiile care participă la ceremonii funerare.

Aceste ceremonii au loc pe malul râului Bagmati, care poate din cauza sezonului secetos de-abia curgea și nu era mai adânc de jumătate de metru. De o parte și de alta a apei se află trepte. Într-o parte stau rudele apropiate care participă la ceremonie iar dincolo stau cunoscuții mai puțin apropiați și turiștii care urmăresc cu uimire tradițiile. După ce mortul este dus la o slujbă în templu, este îmbălsămat și așezat pe unul din ruguri. Familia aduce ofrande care le așează pe rug în timp ce preoții pregătesc focul. Incinerarea durează câteva minute iar apoi cenușa este aruncată în rău.

Când nu am mai suportat praful și mirosul am zis că este cazul să mergem mai departe. Înainte de plecare am mai făcut cunoștință cu câțiva sadhus (un fel de pustnici), oameni care trăiesc în templu în meditație – nu își taie niciodată părul, își vopsesc fața și corpul colorat și nu mănâncă cu zilele. La Pashupatinath, o importantă ocupație pentru ei sunt pozele cu turiștii, pentru care nu se jenează să ceară sume mari de bani. Am făcut și eu cunoscută cu unii dintre ei și am fost surprins să văd că vorbeau o engleză impecabilă. Am primit o binecuvântare de la ei și la final am făcut o poză împreună (evident contra cost).

Prima oprire din tur: templul Pashupatinath

Templul sfânt – doar hindușii au voie să intre

Treptele de la malul apei sunt locul pentru ceremonii funerare

Se pot vedea ceremonii la orice oră

Familia unui defunct aduce ofrande înainte de ceremonie

Pregătirea rugului

Trupul este îmbălsămat de preot

Incinerarea

Sadhus de la templu

Omul era zen

M-am distrat cu sadhus. Evident au fost și mai simpatici după ce le-am dat bani

Am plecat puțin șocat de la Pashupatinath

 

Următoarea oprire a fost pagoda budistă Boudhanath aflată mai la nord. Pentru a ajunge acolo am trecut pe drumuri neasfaltate proaste, cu trafic haotic și printr-o mizerie de nedescris. Când am coborât la templu am avut senzația că am ajuns în altă lume, o oază de liniște și curățenie. Am mai spus asta, templele budiste sunt cele mai curate locuri prin Nepal.

Boudhanath este una dintre cele mai mari stupe ale Nepalului și de departe cea mai vizitată. A fost construită în secolul 6 și face parte din patrimoniul mondial. Mai multe clădiri vechi elegante formează o piață pătrată în mijlocul căreia se află stupa uriașă. Am participat și noi la obiceiurile tradiționale cum ar fi rotire roților cu rugăciuni sau bătutul gongului și am făcut cunoștință cu mai mulți călugări foarte prietenoși veniți din Tibet. La final am urcat până la baza templului, admirând rugăciunile colorate întinse pe sfori. Dacă ar fi să aleg un loc Boudhanath ar fi preferatul meu când vine vorba de Kathmandu.

 

Drumurile incredibil de proaste din capitala Nepalului

În mijlocul unui cartier mizerabil se află o mare oază de curățenie

Stupa Boudhanath

Stupa se află în mijlocul unei piețe pătrate încadrată de clădiri vechi bine întreținute

Vedere de la o terasă

Am urcat apoi pe stupă

Rugăciunile budiste

Boudhanath a fost locul meu preferat din Kathmandu

 

Oprirea următoare a fost un alt templu aflat tocmai la capătul vestic al orașului. Pentru a ajunge acolo am mers cu mașina vreo 40 de minute pe centura aglomerată a capitalei. Templul Swayambunath este un alt loc foarte important de pelerinaj budist (doar Buddha s-a născut la Lumbini, în Nepal) cu o pagodă veche și mai multe construcții istorice. Motivul pentru care este foarte vizitată este poziționarea sa: pe un vârf de deal la marginea orașului – fiind locul de unde se vede cea mai bună priveliște peste Kathmandu.

Swayambunath este supranumit și Monkey Temple datorită sutelor de maimuțe care țopăie peste tot prin zonă. Acestea sunt îngrijite și hrănite de către călugări. Pentru a ajunge la templu se urcă pe foarte multe scări printr-un parc verde unde copacii sunt decorați cu rugăciuni colorate budiste. Interiorul templului e frumos, câteva clădiri sunt foarte interesante iar maimuțele mișună peste tot. Cea mai mare aglomerație era în fața marii stupe, loc de unde se vede tot orașul. Zeci de nepalezi și turiști și chiar maimuțe se îngrămădeau acolo la poze și selfie-uri.

Înainte de a pleca mai departe am oprit la fântâna, unde mai mulți oameni încercau să nimerească cu moneda într-un bol aurit. Pentru noroc. O bătrână vindea convenabil monede de 5 paisa (subunitatea rupiei) – un fișic cu 18 monede la 1 dolar 🙂 Am “cumpărat niște bani” și am nimerit vreo trei monede chiar în bolul îngust. Era de bine deci, norocul mă va urma.

Următoarea oprire, la vest de oraș, un alt templu budist

Templul Swayambhunath

Locul e numit și Monkey temple

Templul este pe un vârf de deal oferind priveliști frumoase în jur

Centrul templului în vârf de deal

Ceremonii budiste

Aglomerația mare la vederea spre Kathmandu

Capitala Nepalului de sus

Nu numai oamenii admirau vederea

Suveniruri de la templu

Aruncatul cu monede – cine nimerește oala va avea noroc

Coborârea spre parcare

 

Dintr-o vizită la Kathmandu nu poate lipsi piața centrală, locul turistic din inima orașului. Durbar Square este locul unde se află mai multe vechi temple hinduse și fostul palat regal.  Aceeași taxă aberantă și aici de 10 dolari pentru străini (chiar și pentru cine e în trecere). Am dat și de ghizi locali de care nu mai scăpam să ne facă ei turul pieței pentru 5 dolari. I-am întâlnit peste tot dar nicăieri nu sunt mai deranjanți decât la Durbar Square din Kathmandu. Locul aflat în patrimoniul UNESCO este deosebit și încărcat de multă istorie, dar piețele omonime din Patan și Bhaktapur mi-au lăsat o impresie mai bună – poate și din cauza liniștii. Clădirile au fost grav afectate de cutremurul din 2015 și încă se mai află în renovare.

La nord se află un adevărat bazar întins pe câteva străzi paralele în direcția spre Thamel. Este locul de promenadă și cumpărături preferat de localnici. Mai departe începe cartierul Thamel, unde se află și mai multe tarabe și magazine dar acestea sunt destinate exclusiv turisticilor. Restul ultimei seri am petrecut-o la cumpărături de suveniruri. Ai ce lua din Thamel. Se găsesc și lucruri de calitate dacă știi să cauți (printre multe fake-uri și chinezisme) iar dacă ai o idee de cât ar trebui să coste ceva poți ieși foarte bine din negocieri. Un ultim curry seara servit la restaurantul preferat (Forest and Plate) și un somn bun înainte de zborul spre casă via Doha. Au fost 4 zile foarte intense, în care am văzut aproape tot Nepalul. Ce nu am făcut este o drumeție adevărată pe munte – principalul motiv pentru care vizitatorii ajung în Nepal. Asta necesită multe zile sau săptămâni. Dacă voi mai reveni cândva în Nepal va fi sigur fie pentru a merge pe Annapurna circuit sau pentru a urca la Everest Base Camp.

Înapoi în Thamel, centrul orașului

Tarabe colorate

Aglomerație prin bazar

La unul din templele hinduse

Durbar Square

Palatul regal, în renovare

Curtea palatului

Vederi din Durbar Square

O curte elegantă

 

Basantapur Square

Am dat și de un miting politic

Zona turistică Thamel

Acolo se află și restaurantele mai bune

Curry tradițional

Ultima tură de suveniruri seara

La aeroport, gata de zborul spre casă

O ultimă vedere cu piscurile din Himalaia

Leave a Reply