Cu prilejul vacanței de 1 decembrie, am căutat mai mereu să facem un concediu prin alte părți, uneori mai pe aproape, alte dăți foarte departe de casă. Anul care s-a încheiat am decis în ultimul moment să mergem undeva prin Europa pentru o săptămână, dar nu aveam prea multe variante cu vreme ok. Portugalia a fost locul unde am găsit prognoza cea mai călduroasă cu temperaturi care mai treceau și de 20 de grade și mult soare. Nu a fost nici prea scump, mai ales de când există zbor direct cu Wizz Air din București la Lisabona.

 

 

După 4 ore și ceva de zbor, am aterizat seara pe aeroportul principal al Portugaliei. Planul era un circuit al locurilor din Portugalia și Spania pe care nu le mai văzusem. Pentru asta, o mașină închiriată era indispensabilă. Am făcut o rezervare pentru o săptămână de la compania Enterprise, iar la aeroport am primit și un upgrade gratuit la un BMW nou-nouț.

 

După ce am finalizat formalitățile cu mașina am părăsit aeroportul Portela și am plecat direct spre nord. Am ales o primă noapte de cazare la Obidos, un orășel pitoresc aflat la 60 de kilometri de aeroport. Lisabona am păstrat-o pentru finalul vacanței. Traseul mai departe urma să fie Porto – Braga – apoi trecerea în Spania spre Valladolid – Toledo – Sevilla și apoi revenirea la Lisabona pentru câteva zile. Un traseu destul de lung dar plin de opriri frumoase și locuri pitorești. Referindu-mă la nordul Portugaliei, mai făcusem un traseu asemănător în 2012 și aveam de gând să evit locurile pe care le vizitasem atunci – precum Batalha, Aveiro sau Fatima – despre acesta am povestit deja:

https://crisgrig.wordpress.com/2014/10/29/circuit-iberic-partea-1-sosirea-in-portugalia/

 

 

Dimineața după micul dejun servit la hotelul din Obidos eram gata de plecare. Înainte de a vizita orașul vechi am făcut un mic ocol spre vest până la malul Atlanticul. Am făcut o scurtă oprire la Peniche un port pitoresc unde se află o veche fortificație. Pe faleză sunt mai multe cafenele și restaurante pescărești. Era duminică devreme și locul părea pustiu așteptând încă să se trezească localnicii.

 

 

După scurta oprire la malul oceanului am revenit la Obidos și am mers direct spre vechea cetate. Cum te apropii cu mașina de Obidos apare priveliștea castelului cu ale sale fortificații și ziduri înalte. Centrul vechi aflat practic în vechea cetate este unul dintre cele mai vizitate locuri ale Portugaliei pentru aspectul său medieval și clădirile foarte bine păstrate.

 

Casele vechi din Obidos sunt de o frumusețe rară – toate vopsite alb cu dungi galbene sau albastre. Majoritatea au fost transformate în mici afaceri locale: magazine de suveniruri, mici meșteșugării sau restaurante.

 

La capătul străzii principale din Obidos, pe locul cel mai înalt din oraș, se află castelul care azi a fost transformat în hotel și restaurant, dar și o veche biserică transformată în bibliotecă. La întoarcere spre mașină am urcat pe zidurile cetății de unde am putut admira orașul de sus.

 

Am continuat apoi drumul spre nord pe autostradă și înainte de Leiria am făcut din nou stânga spre ocean în direcția Nazare.

 

Unul dintre locurile cele mai interesante de văzut la Nazare este farul de la malul Atlanticului. Dincolo de priveliștea frumoasă spre ocean, aici se pot întâlni cele mai mari valuri din Europa. Atunci când condițiile meteo permit (mai ales toamna) se strâng la Nazare mii de practicanți ai surfing-ului. Valurile mari pot atinge 20-25 de metri înălțime iar recordul mondial al surfing-ului a fost realizat pe plaja din apropiere.

 

 

 

Mai sus una din cele mai renumite plaje ale lumii pentru surferi – Praia do Norte. Muzeul de lângă far explică mai multe despre geologia locului și despre cum se formează valurile uriașe datorită reliefului submarin.

 

Am mers apoi în centrul localității la Miradouro do Suberco. De acolo se vede o priveliște splendidă peste plaja și resortul turistic de jos. Fiind decembrie era prea rece pentru plajă și nu era nimeni dar mi s-a părut a fi un loc grozav pentru o vacanță la mare.

 

Nazare (adică Nazaret în portugheză) nu avea cum să nu fie un important loc de pelerinaj religios. Cea mai impozantă construcție din oraș este catedrala Nossa Senhora de Nazare unde se află o statuie a fecioarei făcătoare de minuni. După o scurtă vizită la biserică am stat la o cafenea din apropiere de unde am mai admirat vederea peste întreg golful Nazare.

 

Următoarea oprire a fost nu departe de Nazare, la Alcobaca unde se află cea mai mare mănăstire din Portugalia. Clădirea face parte din patrimoniul mondial UNESCO alături de alte două locuri din apropiere – mănăstirea Batalha și castelul din Tomar. Uriașa biserică în stil gotic a fost construită în secolul 12 pentru a celebra o mare victorie împotriva maurilor. Mai târziu, a fost extinsă în perioada medievală când a devenit un centru foarte influent al Portugaliei atât din punct de vedere religios cât și politic.

 

Interiorul mănăstirii este decorat cu faimoasele azuleos care prezintă scene importante din istoria Portugaliei. Construcția are mai multe curți interioare și grădini amenajate. Am remarcat bucătăria uriașă și sala de mese care putea adăposti mii de pelerini dar și curtea bisericii unde se aflau o mulțime de portocali.

 

Case simpatic vopsite din orășelul Alcobaca

 

De la Alcobaca am continuat cu mașina spre nord, în direcția Tomar.

 

La Tomar se află un uriaș castel medieval. Inițial acesta a fost o fortificație a cavalerilor templieri construită în secolul 12 iar mai târziu a fost transformată în mănăstire catolică și a primit numele Convento do Cristo. Aceasta este un alt monument de patrimoniu UNESCO. Întregul ansamblu este un amestec neobișnuit de fortificații medievale, de fațade gotice și detalii în stil renascentist.

 

Mănăstirea este imensă iar pentru a o vizita în totalitate sunt necesare cam două ore. Am reîntâlnit o mulțime de stiluri arhitectonice și zeci de camere care nu seamănă una cu alta: de la curți cu detalii maure și statui impunătoare până la fântâni arteziene sau capele decorate cu azuleos.

 

Cel mai deosebit loc din Convento do Cristo este biserica rotundă cu interiorul ei decorat cu picturi și sculpturi impresionante realizate în secolul 15 de mari artiști portughezi, spanioli și olandezi.

 

Înainte de plecare am servit o gustare la cafeneaua de lângă biserică, iar apoi am revenit la mașină și a urmat un drum ceva mai lung până la cazarea din Porto.

 

La lăsarea serii am sosit la Porto, al doilea oraș al Portugaliei. După ce am lăsat mașina la hotel, am luat un tramvai până în centru (pentru că traficul este infernal) și noaptea am revăzut frumosul oraș de la malul Douro. Am dat o tură prin centrul vechi și pe la faimosul pod Louis I iar apoi am găsit un restaurant bun unde am servit cina fără nelipsitul vin de Porto.

 

Nu am zăbovit foarte mult la hotelul din Porto iar dimineața după micul dejun am plecat la drum spre Spania, dar până la graniță mai aveam de făcut ceva opriri.

 

Primul loc unde am mers a fost Viana do Castelo, un alt oraș aflat pe malul Atlanticului. Acolo am vizitat Sanctuario do Santa Luisa, un mausoleu construit pe deal de unde se vede o priveliște grozavă peste oraș.

 

După ce am vizitat interiorul bisericii am urcat cu liftul până pe acoperiș. Localnicii se laudă că aceasta ar fi una dintre cele mai frumoase priveliști din lume.

 

De la Viana am continuat spre Braga, spre est. Pe drum am tot văzut nori de fum. Agricultorii locali dădeau foc la ogoare; nu știu exact de ce toți făceau asta în același timp iar fumul din aer devenise chiar deranjant.

 

Nu am oprit în orașul Braga ci am mers pe dealurile din apropiere la una dintre cele mai renumite biserici ale Portugaliei, Bom Jesus do Monte. Mănăstirea „din vârf de munte” se află într-un cadru natural foarte pitoresc deasupra orașului Braga. Un vechi funicular face legătura cu baza dealului.

 

Dincolo de arhitectura deosebită, este un loc grozav pentru a admira vederile peste dealurile din jur și peste orașul Braga.

 

Scările în zig-zag sunt altfel cea mai recunoscută imagine de la Bom Jesus. Stilul acesta baroc este o invenție la catedralele catolice portugheze și mai ales braziliene, dar mănăstirea de lângă Braga are de departe cele mai ample și decorate scări de acest tip.

 

Ultima oprire în Portugalia a fost la Guimaraes. Acesta este un oraș foarte interesant cu un centru vechi aparte (care nu seamănă cu alte orașe pe care le-am văzut). Zona de case de epocă bine întreținute face parte din patrimoniul mondial. Guimaraes are o importantă semnificație istorică fiind considerat locul unde s-a dat bătălia care atestă înființarea Portugalia dar și locul unde s-a născut Afonso – primul rege, undeva prin secolul 12. Am stat mai mult prin centrul vechi din Guimaraes și am servit prânzul la una dintre terase, iar mai apoi am oprit la vechiul castel medieval.

 

Mai departe am părăsit Portugalia pe la granița din apropiere de Chaves și am intrat în Spania. A urmat un drum mai lung tocmai până la Valladolid în inima Castilliei. Urma să vizitez Segovia, Avila și Toledo.