Vara în Coreea de Sud – Partea 5 – (R)estul insulei Jeju

Restul vacanței pe insula Jeju l-am petrecut mai relaxat dar am mai avut timp să mai vizităm și alte locuri, distanțele fiind relativ mici, locuri aflate în special în partea de est a insulei unde se află vulcanul de la Seongsan și insula Udo.

Primul loc unde am mers ziua următoare a fost vulcanul Seongsan Ilchulbong (sau Sunrise Peak). Este un vulcan mai aparte pentru că este înconjurat de mare fiind legat de pământ doar printr-un scurt braț iar craterul perfect rotund este acoperit de o vegetație deasă. Fiind pe malul estic din Jeju și deasupra mării, vulcanul este considerat unul dintre locurile ideale pentru a vedea răsăritul.

Noi nu am fost suficient de matinali pentru a merge acolo la răsărit. De-abia ce ne mai obișnuisem cu fusul orar cu 6 ore mai devreme. Pe la ora 10 am chemat un taxi la hotel și am plecat în direcția Seongsan. Drumul are vreo 40 de kilometri dar a durat aproape o oră pentru că traseul e plin de semafoare, treceri de pietoni și camere radar (nu zic că oricum coreenii nu ar depăși viteza legală). Am mers mai întâi la casa de bilete iar apoi am început urcarea spre vârf. Drumul durează 30-45 de minute în funcție de forma fizică a fiecăruia. Este amenajat cu poteci pietruite și scări dar pe alocuri este foarte abrupt.

o imagine cum arată craterul de sus

Înainte de a urca se poate face o oprire într-un mic golf pentru o demonstrație de scufundări. Este o tradiție pentru femeile din Jeju să se scufunde după scoici și alte fructe de mare, bogăția marină fiind vastă. Este foarte interesant de observat cum se aruncă în mare iar secunde mai târziu revin la suprafață cu o captură impresionantă.

După jumătate de oră am ajuns în vârf. A fost foarte obositor nu neapărat din pricina urcării ci a căldurii care la ora prânzului era destul de greu de suportat. Vederea de sus a meritat însă tot efortul, craterul verde fiind o priveliște unică. Am avut și un mic incident la Jeju. Am văzut pe drum mai multe insecte care mai de care mai colorate și mai ciudate, dar și foarte mari. La un moment dat, când ne odihneam pe o bancă, soția a fost înțepată de una dintre ele -un miriapod galben-verde. Înțepătura s-a umflat și am avut un moment de panică mai ales că insecta nu semăna cu nimic din ce mai văzusem.

Am mers la centrul de informații după ajutor doar că nimeni nu vorbea o boabă de engleză. Am încercat să explicăm problema cu un translator online dar nu a ajutat mai deloc. Am găsit într-un final un ghid local vorbitor de engleză care ne-a ajutat să traducă. Le-am arătat într-o poză vietatea cu pricina și ne-au spus că nu ar trebui să fie foarte periculos dar e bine să mergem totuși la spital. Ne-au chemat un taxi care ne-a dus la o clinică din Seongsan. Acolo am fost primiți de un doctor care cu ajutorul unui translator ne-a explicat despre riscuri – că nu e o problemă mare dar că recomandă o injecție. La vedere seringii și-a revenit și ea instant și a trecut orice durere. Aici s-a încheiat mini-aventura cu miriapodul.

Revenind la Seongsan, ne-am îndreptat spre port. De acolo se ia feribotul către insula Udo aflat la vreo mică distanță de mal. Feribotul face 15 minute și pleacă la fiecare oră. Udo este o rezervație naturală și se spune despre ea că este un fel de Jeju în miniatură (cine nu are timp să vadă tot ce e pe Jeju, poate vedea un rezumat pe insula Udo).

Insula Udo are vreo 3 kilometri lungime și câteva sute de metri lățime, dar pe aria scurtă se pot vedea mai multe cratere vulcanice, plaje cu nisip alb și multe forme de relief frumoase. Cel mai convenabil mijloc de transport pe insulă sunt niște mașinuțe electrice care se pot închiria din port. Nu am putut închiria una pentru că aveam nevoie de un permis de conducere internațional și varianta cea mai bună pentru noi a fost un bilet la autocarul hop-on/off care face turul insulei la intervale regulate. Am făcut mai multe opriri pe traseu și am plecat mai departe cu autobuzul următor. Printre cele mai frumoase locuri văzute sunt vulcanul Udo din sudul insulei, golful cu stânci negre Dong-An sau plaja Hagosu. Altfel Udo este renumită pentru alunele produse local, iar înghețată locală cu alune e o bunătate care nu trebuie ratată.Am zăbovit mai mult la cea mai frumoasă plajă din Udo, Red Algae Beach (Seo-Bin) aflată în vest. Acolo nisipul este alb iar apa transparentă cu o culoare frumoasă turcoaz. Acolo am rămas la o baie și la soare până mai târziu spre seară. Am plecat de pe Udo târziu cu ultimul feribot al zilei, de pe care am văzut apusul pe mare. De la Seongsan am revenit spre hotel cu un autocar.

Ultima zi la Seogwipo mai aveam încă destul de mult timp. Zborul spre Seul era pe la 5 după amiaza. Am lenevit mai mult pe terasa hotelului de la etajul 10 iar apoi am luat un taxi și am plecat la plimbare. Am vizitat mai întâi stâncile de la Daepo, o zonă mai neobișnuită la malul mării cu formațiuni din bazalt create de erupții vulcanice acum multe secole. Stâncile din bazalt seamănă doar cu ce am mai văzut prin Irlanda la Giant’s Causeway sau prin Islanda la plaja din Vik.

Mai departe am trecut pe la cea mai mare cascadă din Jeju la Cheonjiyeon în apropiere de Jungmun. Pentru a ajunge la cascade se merge cam 15 minute printr-un parc cu o vegetație deosebită iar drumul este decorat cu sute de ‘bunicuți’ de Jeju. Acestea sunt niște statui specifice insulei care reprezintă persoane mai în vârsta; sunt un fel de a aduce omagiu strămoșilor. Bunicuții sunt foarte simpatici iar pentru noroc este musai să pui mâna pe nasul unuia. La finalul drumului am descoperit cascada Cheonjiyeon, al cărui nume înseamnă ‘Cerul unit cu pământul’ și într-adevăr impresia e că apa cade din ceruri. Cascada a fost și ultimul loc vizitat pe Jeju, iar după amiaza am revenit la hotel.

Seara am plecat spre aeroport iar aproape de Jeju City a fost prima dată când am descoperit traficul pe insulă, nimerind chiar la ora de vârf de seară. Am prins totuși zborul de Seul la limită. Zborul cu Asiana a fost confortabil iar de la aeroportul Gimpo ne-am transferat cu trenul express către aeroportul internațional din Incheon. Seara târziu plecam spre casă via Doha la finalul uneia din cele mai frumoase vacanțe de vară pe care le-am petrecut.

Cu taxiul spre estul insulei. Se vede Seongsan