Când vine vorba de Kosovo multă lume încă se mai gândește la un teatru de război, la un loc periculos și nicidecum la o destinație turistică. Realitatea este că situația este liniștită de mulți ani încoace, dar ce e drept există încă zone care sunt mai bine de evitat în apropiere de granița cu Serbia. Kosovo se vrea a fi un stat independent și a fost recunoscut de cele mai multe state ale lume dar există încă multe țări care nu i-au acceptat independența printre care se află evident Serbia dar și România.

Vara trecută Wizz Air a lansat mai multe zboruri din Budapesta către destinații din Balcani, printre care Sarajevo, Tirana, Podgorica sau Pristina – capitala Kosovo. Rutele sunt foarte interesante pentru noi, deoarece ne lipsesc zborurile directe din București spre regiune. Nu toate zborurile se potrivesc cu orarul Wizz București – Budapesta dar am găsit o variantă foarte bună pentru a profita de tarifele de la lansare. La dus, vinerea, zborul de Budapesta se potrivea bine cu cel spre Pristina (o escală de 2 ore între ele). La întoarcere, am găsit o conexiune bună din Tirana spre Budapesta duminică seara cu întoarcere acasă luni la prima oră. De la Pristina la Tirana se putea ajunge cu autocarul și mai erau alte locuri interesante pe drum. Tariful total plătit pentru cele 4 zboruri a fost chiar grozav – 250 de lei de persoană. Nu aveam bagaje de cală, dar nici nu aveam nevoie pentru 3 zile.

Era început de iulie când am plecat iar mai prin toată Europa estică fuseseră emise coduri diferite de caniculă. La noi erau 35 de grade. Am sperat că mai scăpăm de căldură în weekend, dar n-a fost să fie – în Kosovo și Albania a fost chiar mai cald de atât. Am plecat într-o vineri dimineață la Budapesta. O escală scurtă pe aeroportul Ferihegy și apoi am decolat spre Kosovo. Coborârea spre Pristina printre munți este una chiar spectaculoasă cu vederi frumoase din avion.

La aeroportul din Pristina am mers mai întâi la controlul pașapoartelor. Marea majoritate din cei sosiți erau de la diverse organizații umanitare sau O.N.G-uri. Vameșul a ridicat o sprânceana mirat când i-am spus că scopul călătoriei este turism. Asta a atras ceva mai multe întrebări despre traseul meu prin țară. Altfel, lucrurile la aeroport sunt lejere. Important de notat, cetățenii UE nu au nevoie de viză în Kosovo, dar statul nu este recunoscut de sârbi și este interzisă intrarea direct în Kosovo fără acordul autorităților sârbe. Asta înseamnă că nu se poate intra în Kosovo pentru a merge apoi în Serbia. De asemenea, posesorii de pașapoarte cu ștampile de intrare direct în Kosovo nu pot intra în Serbia.

Am fost așteptat la aeroport de un taxi rezervat de la hotel. Moneda folosită în Kosovo este euro. Prețurile sunt destul de mici. Pentru taxi de la aeroport în centru am plătit 10 euro, iar o noapte de cazare la unul din cele mai bune hoteluri din oraș a fost 30 de euro.

Pristina este un oraș în cea mai mare proporție nou. După distrugerile din timpul războiului au fost distruse mai multe clădiri, iar o dată cu încetarea conflictului s-au mutat în oraș sute de mii de oameni. Majoritatea caselor și blocurilor sunt noi nouțe, dar nu prea respectă niciun fel de stil arhitectonic. Este un oraș destul de mic, asemănător cu un municipiu de provincie de la noi. Populația Pristinei este 200.000, reprezentând cam o zecime din numărul total de locuitori din Kosovo.

Din punct de vedere turistic nu este un oraș interesant. Mai interesant pentru mine a fost să înțeleg situația locală de acum și să aflu mai multe despre locuitori și obiceiurile lor. Limba oficială în Kosovo este albaneza iar locuitori sunt majoritar musulmani. Mă așteptam să văd multe moschei și femei în hijab, dar am descoperit un oraș cu aer specific balcanic. Cât despre doamne, marea majoritate erau îmbrăcate modern, în haine lejere, potrivite pentru vremea caniculară de afară. Șomajul este o problemă mare în Kosovo, cei mai mulți locuitori din Pristina neavând un job. Economia depinde mult de locuitorii plecați la muncă în vestul Europei care trimit bani acasă. Lipsa locurile de muncă se vede cel mai bine pe strada mare din Pristina, unde la orice oră din zi terasele și cafenele sunt pline.

Principalele două bulevarde din oraș se numesc Bill Clinton și George Bush. Asta este în semn de mulțumire Americii care în perioada războiului au avut un rol foarte important în susținerea Kosovo. S.U.A. a fost și primul stat care a recunoscut independența.

Am spus că Pristina nu este un oraș turistic. Atracțiile turistice lipsesc aproape cu desăvârșire. Sunt interesant poate de văzut biblioteca universitară (construită recent într-un stil arhitectonic modern cu influențe arabe), monumentul Newborn (dedicat celui mai nou stat al Europei), muzeul etnologic sau moscheea Fatih. Mai plăcut e să faci ce faci localnicii. Să te așezi la una din terasele din centru, să bei o cafea, să mănânci bine și să privești trecătorii. O idee bună a fost ștrandul Germia. Acesta se află la periferia orașului și include o uriașă piscină în aer liber. Pe căldura insuportabilă a fost un loc excelent pentru a petrece timpul.

A doua zi am mers la autogară și am părăsit Pristina. Am plecat sper vest în direcția Prizren, al doilea oraș ca mărime din Kosovo. Drumul cu autocarul costă 6 euro și durează între 1,5 și 3 ore în funcție de traseul luat. Ruta directă parcurge mare parte din drum pe autostradă.

Prizren se află aproape de granița cu Albania la poalele munților Shar într-un cadru natural foarte frumos. Spre deosebire de Pristina, este un oraș foarte frumos și care merită vizitat. Prizren este principala atracție din Kosovo și acolo chiar am văzut mulți turiști, ce e drept marea lor majoritate albanezi.

Am stat la Hotel Prizren, un hotel de 3 stele cochet aflat chiar în inima centrului vechi la 2 pași de marea moschee. Prizren este străbătut de râul omonim, iar centrul vechi se bucură de o arhitectură foarte frumoasă cu clădiri de epocă și multe moschei și biserici. Deasupra orașului Prizren se află cetatea Kalaja care datează din vremea imperiului otoman. Spre deosebire de alte locuri din Kosovo, centrul istoric Prizren a fost foarte puțin afectat de război. Efectele conflictului au fost totuși altele: în perioada războiului zeci de mii de kosovari au fugit în Albania pentru ca apoi ei să revină și să urmeze exodul sârbilor creștini. Pe timpul luptelor au fost arse mai multe biserici ortodoxe de patrimoniu dar și zeci de case din cartierul sârbesc.

Am vizitat la Prizren câteva din cele mai vechi moschei începând cu moscheea Sinan Pasha, cea mai mare și cea mai frumoasă din localitate. Moscheea datează de la începutul secolului 17 și a fost recent renovată cu susținerea statului turc. La mică distanță de moschee se află catedrala ortodoxă Sf. Gheorghe. Aceasta a fost avariată în război și este închisă. Biserica era păzită de trupe pentru menținerea păcii K-FOR iar pentru a intra în curtea bisericii am trecut printr-un control de securitate. Nu se poate vizita interiorul dar se poate vedea un muzeu deprimant care arată distrugerile produse bisericilor din regiune.

Am mers apoi în piața centrală unde am servit prânzul la o terasă. De acolo am privit trecătorii, un amestec foarte ciudat de oameni: soldați K-FOR, femei cu chipul acoperit, grupuri de tineri puși pe petrecere și angajați străini ai organizațiilor cu ajutoare. Nu m-am simțit deloc în pericol la Prizren, dar privind oameni poți simți anii grei prin care a trecut locul nu demult.

Am așteptat să mai treacă canicula și după amiază am urcat spre cetatea Kalaja. La prânz la 40 de grade ar fi fost imposibil. Se merge cam 30 de minute din centru la urcare. Drumul trece prin fostul cartier sârbesc unde priveliștile sunt foarte triste. Se pot vedea case arse, cu geamuri sparte sau cu graffiti pe garduri. Sunt și multe biserici în zonă cu porțile ferecate. Dintre acestea merită menționată Biserica Salvatorului care a făcut parte din patrimoniul mondial UNESCO, dar a fost distrusă în mare parte în timpul războiului. Am văzut câțiva turiști albanezi care au bătut la poarta bisericii și li s-a spus că este închis. Am încercat și eu să intru. Omul de la poartă s-a uitat la mine și m-a întrebat de unde sunt. Auzind că sunt din România, mi-a făcut un semn să intru repede. Mi-a spus că este preot ortodox și că acum se ocupă doar de paza bisericii. M-a invitat înăuntru, în ce a mai rămas din capelă iar acolo a ținut o slujbă special ținând în mană o biblie parțial arsă. Am simțit că era foarte emoționat. Înainte de plecare, am făcut o mică donație bisericii și când a văzut a început să plângă. M-a luat în brate și a spus ceva de genul „frate rumânu”…

Mi-a luat ceva să îmi revin după momentul ăsta… Am continuat apoi urcarea spre cetate prin căldură iar când am ajuns sus am intrat cu totul într-un izvor pentru a mă răcori. Cetatea din vârf de munte este foarte mare iar de pe zidurile abrupte se pot vedea priveliști splendide peste văi și peste Prizren. De sus se vede cel mai bine ce oraș frumos este. Tot de acolo se văd bine munții din jur, inclusiv vârfurile de peste 2000 de metri din Sar Planina. Seara am revenit în oraș. Era sâmbăta iar orașul era zguduit de basul difuzoarelor din cluburi și de la terase. Spre deosebire de alte locuri din zonă, Prizren e un oraș plin de viață. N-am stat totuși prea mult prin oraș pentru că plecam dimineața la prima oră.

Am părăsit Prizren tot cu autocarul. De data asta am plecat spre Albania în direcția Tirana. Era un drum lung de parcurs, peste munți care în total dura 4-5 ore. Despre cum am trecut granița dar și despre vizită în capitala Albaniei, voi povesti mai târziu.

 

 

Sosirea cu Wizz Air pe aeroportul din Pristina

 

Am fost așteptat de un taxi la sosiri

 

Pe drum spre capitala Kosovo

 

Piața centrală din Pristina

 

Parlamentul

 

Restaurantul central Pishat. Contrar numelui, mâncarea e bună

 

Plimbarea pe strada mare o activitate preferată de kosovari

 

Cea mai interesantă construcție din Pristina: biblioteca universitară

 

Cele două mari bulevarde din Pristina se numesc Bill Clinton și George Bush

 

Piața agro-alimentară

 

Monumentul Newborn, dedicat noului stat

 

Moscheea veche

 

Muzeul etnografic

 

Într-un oraș unde atracțiile turistice lipsesc. Muzeul poate fi considerat cel mai interesant loc de vizitat

 

Palate luxoase la periferia capitalei

 

Parcul Germia

 

A doua zi am mers la autogara din Pristina

 

și am luat autocarul spre Prizren

 

Mare parte din drum e pe autostradă 

 

După două ore am sosit la Prizren

 

Orășelul se află la poalele munților într-un cadru natural frumos

 

Am stat la Hotel Prizren, probabil cel mai bun din oraș

 

De la terasa camerei

 

Unul din podurile din Prizren

 

Moscheea Sinan Pasha

 

Interiorul moscheii

 

Am luat prânzul la restaurantul Beska din centru

 

Terasa e un loc numai pentru people-watching

 

Piața centrală

 

Biserica Sf. Gheorghe

 

Biserica este închisă. Imaginile arată distrugerile din timpul războiului

 

Cele mai multe obiective religioase creștine sunt păzite de trupe KFOR

 

Podul arcuit e un simbol al orașului

 

Urcarea spre cetatea Kaleja

 

Cele mai multe biserici sunt ferecate cu lacăte

 

Am fost primit într-una din biserici fiind ortodox

 

Interiorul a fost ars

 

Vederi de pe drum

 

Cetatea Kalaja

 

De sus se văd munții frumos

 

Munții Shar

 

Harta orașului vechi

 

Vederi peste Prizren

 

Coborârea înapoi

 

Centrul vechi e plin de terase

 

Sediul ligii albaneze din Prizren

 

Locul unde a început conflictul

 

Moscheea Emin Pasha

 

Pe malul râului Prizren

 

Seara am luat masa la cel mai bun restaurant din oraș

 

Seara peste Prizren

 

Dimineața la prima oră am plecat spre autogară. Destinația: Albania