Istanbul, podul dintre două continente

Istanbul este un oraș aparte al lumii, împărțit între 2 continente, Europa și Asia. Este locul unde tradiția creștină și arabă se întâlnesc și formează o cultură unică. Chiar dacă nu este capitala Turciei, este de departe cel mai important oraș cu peste 15 milioane de locuitori. Istanbul este printre cele mai vizitate orașe ale lumii, având o mulțime de atracții turistice și activități care atrag milioane de vizitatori anual din toate colțurile lumii. Pentru noi este un loc foarte la îndemână, mai ales din București de unde se poate ajunge foarte ușor cu avionul (5-6 zboruri zilnice operate de Tarom, Turkish și Pegasus) sau chiar cu mașina (se poate ajunge în 8-10 ore).

Mai departe o să vă povestesc despre vizita care am făcut-o la Istanbul în 2009. Între timp am mai ajuns de mai multe prin Istanbul dar de cele mai multe ori am fost în trecere. Ultima dată când am stat mai mult timp în oraș a fost vara de acum 7 ani când am petrecut un weekend la Istanbul. În acel an am luat un zbor spre Izmir cu Turkish Airlines pentru a mă întâlni cu părintii care erau în vacanță la Kusadasi. Nu am petrecut prea mult timp la Kusadasi dar întoarcerea am făcut-o împreună, cu mașina iar pe drum ne-am oprit 2 nopți la Istanbul.

Înainte de plecare am făcut o excursie de o zi la Bodrum, una din cele mai renumite stațiuni turcești de la Mediterană. Bodrum este un loc mai atipic în Turcia cu un castel impozant pe malul mării, cu iahturi în portul turistic, terase și restaurante pescărești la tot pasul și hoteluri mici de tip boutique. Bodrum are mai degrabă un aer grecesc. De altfel, în istorie a fost un renumit oraș al Greciei antice, sub numele de Halicarnas și renumit pentru mausoleul considerat una din cele 7 minuni ale lumii. Totuși vizita la Bodrum a fost un mic bonus, adevărata destinație a călătoriei era Istanbul.

Am plecat dimineața din Kusadasi cu mașina. Aveam de parcurs 550 de kilometri din care doar o mică parte erau pe autostradă. Am făcut pe drum cam 7 ore incluzând aici și o pauză de masă pe la jumătatea drumului. Am trecut mai întâi pe lângă Izmir, apoi am traversat o regiune muntoasă până spre Balikeshir. Aproape de Bursa am continuat drumul pe malul Mării Marmara iar apoi am revenit pe autostradă pentru a traversa podul peste Bosforul și a ajunge într-un final la Istanbul.

Am stat atunci la un mic hotel în zona Sultanahmet în apropiere de majoritatea obiectivelor turistice din oraș. Am lăsat mașina în parcarea hotelului și acolo a rămas nemișcată până am plecat. Deși Istanbul este un oraș uriaș, zona turistică se poate parcurge lejer pe jos sau eventual cu tramvaiul care străbate centrul. Mai jos puteți vedea o hartă a atracțiilor din Istanbul.

Harta turistică a orașului

Prima zi la Istanbul am vizitat atracțiile clasice din zona Sultanahmet. Toate erau la 2 pași de hotelul nostru.

Am început cu moscheea Sultanahmet sau Moscheea Albastră. Uriașa construcție cu 6 minarete este cea mai frumoasă moschee din Istanbul și una din cele mai deosebite ale lumii. A fost construită în preajma anului 1600 pe vremea sultanului Ahmet I. Povestea spune că arhitectul construcției ar fi încurcat cererea sultanului de a construi o moschee cu minarete de aur (altin minare) înțelegând șase minarete (altî minare). Pe vremea aceea Mecca avea doar 6 minarete așa că după ce Moscheea albastră a fost gata, sultanul a adăugat un al șaptelea celei din Mecca. Moscheea a fost construită peste ruinele vechiului palat al împăraților bizantini în mijlocului peninsulei și față în față cu Hagia Sofia. Moscheea Sultanahmet este un loc de procesiune activ iar vizitele se pot face în intervalele când nu se țin rugăciuni. Altfel, intrarea este liberă.

Am mers apoi la extremitatea opusă a pieței Sultanahmet unde am vizitat vechea Hagia Sofia. Marea catedrală creștină începută de Constantin cel Mare și extinsă de împăratul Iustinian, vechi simbol al Bizanțului a fost transformată în moschee după căderea Constantinopolului în 1453. Poate și datorită amplorii construcției, nu a fost niciodată distrusă, dar modificările structurale au continuat cu adăugarea de minarete, culminând cu redecorarea integrală interioară pe vremea lui Suleyman Magnificul. Astăzi Hagia Sofia a fost transformată în muzeu. Se pot vedea în interior atât detalii ale construcțiilor otomane, cât și aspecte arhitectonice vechi păstrate din clădirea bizantină.

Nu departe de cele două moschei se află marele palat al sultanilor otomani – Topkapi. Construit pe malul Bosforului, palatul oferă unele din cele mai frumoase priveliști peste Istanbul. Construcțiile din interiorul palatului sunt relativ modeste specific arhitecturii musulmane. Se pot vizita camerele sultanului, haremul, bucătăriile sau pavilioanele de audiențe. Dacă clădirile în sine nu impresionează extraordinar de mult, obiectele expuse în muzeul palatul arată bogăția opulentă a sultanilor. Sunt expuse la Topkapi bijuterii de valoare inestimabilă, din aur masiv incrustate cu pietre prețioase enorme. Cel mai valoros exponat este pumnalul Topkapi incrustat cu zeci de diamante și cu câteva din cele mai mari smaralde din lume. Dincolo de bijuterii, la Topkapi se pot vedea obiecte de mare importanță religioasă (ce e drept discutabile) precum toiagul lui Moise sau sabia profetului Mahomed.

Nu departe, se mai poate vizita Muzeul de Arheologie care adăpostește obiecte și statui din toată lumea antică, de la fragmente din zidurile Babilonului, la statui romane și grecești până la sabia lui Ștefan cel Mare, toate pot fi văzute acolo. Revenind în piața Sultanahmet am mai vizitat și Basilica Cistern, vechiul rezervor de apă al palatului unde se pot vizita coloanele scufundate în apă, inclusiv statuia Meduzei cu capul în jos.

Mai departe am mers la Kapali Carsi, marele bazar din Istanbul. Prin acest labirint lung de kilometri se poate găsi orice, de la covoare persane și mătăsuri scumpe la bijuterii din aur, de la cutii cu rahat turcesc sau baclava la suveniruri sculptate în lemn sau pietre semi-prețioase. Este unul din cele mai nebune locuri ale lumii. Este paradisul negocierii. În funcție de cât de „turistic” arătați primul preț primit de la vânzători poate fi de 5 ori, de 10 ori sau de 20 de ori mai mare decât valoare reală. Dacă vă pricepeți la negociere puteți ajunge la un preț foarte bun. „I’m from Romania” aduce din start o reducere semnificativă, iar Hagi, Lucescu sau Popescu pot fi foarte utili de menționat dacă nimeriți un vânzător suporter al Galatasaray sau Besiktas. Câteva cuvinte în turcă scad prețul și mai mult iar într-un final aveți șansa să obțineți un preț chiar bun sau măcar o conversație plăcută. Acum depinde de răbdarea fiecăruia. Eu unul chiar mă distrez la negociat prin bazar.

Seara am încheiat-o la unul din restaurantele de pe podul Galata. E foarte interesant cum angajații restaurantelor trag de turiști să se așeze la masa lor în ciuda faptului că prețurile sunt foarte mici, sau cel puțin erau pe vremea aceea. Îmi amintesc cum am fost luați aproape pe sus într-un restaurant. Am văzut meniul unde peștele costa sub 10 euro. Am comandat un pește și câte o bere și am primit un adevărat „monstru” prăjit pe un platou uriaș, mai multe salate, cartofi prăjiți și chiar dulciuri care nu le comandasem. Ne era frică că vom primi o notă astronomică la final, dar în cele din urmă nu am plătit decât peștele, primind chiar și berea din partea casei. 10 euro pe o masă pe care nu mai încăpea nimic.

Dacă prima zi am avut noroc de o vremea însorită și călduroasă, a doua am dat de o vreme ceva mai mohorâtă. Am zis numai bine de vizitat un muzeu și am mers dincolo de strâmtoarea Golden Horn pe malul celălalt la Palatul Dolmabahce. Aflat în districtul Besiktas, palatul Dolmabahce a servit ca centru al administrației otomane începând cu jumătatea secolului 19. Mai târziu, după ce capitala a fost mutată la Ankara a servit ca reședință prezidențială de vară pentru Mustafa Kemal Ataturk și este locul unde „eliberatorul Turciei” și-a trăit ultimele clipe. Acesta s-a stins din viață pe 10 noiembrie 1938 la ora 9:05 iar toate ceasurile din palat sunt blocate la această oră in semn de respect. Interiorul în stil baroc este mult mai interesant de vizitat decât orice alt muzeu din Istanbul, la fel și grădinile palatului și poarta deschisă către mare.

După atât timp petrecut în partea europeană a orașului, ne-am gândit că e cazul să traversăm pe malul celălalt al strâmtorii Bosfor. La Istanbul a fost pentru mine prima dată când am pus piciorul pe alt continent. Am traversat de la portul Eminonu cu un feribot iar de pe apă am putut vedea vederi frumoase ale orașului iar intre timp revenise și soarele pe cer. Nu am zăbovit prea mult pe partea asiatică, care de altfel nu e de loc foarte interesantă, poate cu excepția magazinelor cu prețuri mult mai mici. Am cumpărat mici suveniruri ce aminteau de copilărie, precum biscuiți Ulker și bomboane Jelibon iar după scurt timp am revenit pe bătrânul continent.

Înapoi la Eminonu am mers la bazarul din apropiere, Spice bazar, de unde am mai cumpărat câteva mirodenii suvenir pentru acasă iar apoi am servit cina în apropiere de gara Sirkeci, terminusul rețelei feroviare europene, unde cândva sosea cu fast renumitul Orient Expres. Am încheiat seara devreme pentru că ne aștepta un drum lung spre casă ziua următoare.

Închei aici povestirea mea din Istanbul. E drept că după ultimele evenimente din Turcia și în special din Istanbul, orașul nu este cea mai sigură destinație, dar încet lucrurile par să se liniștească și metropola de pe Bosfor rămâne un loc care merită văzut și revăzut.

Bodrum, văzut de pe dealuri