Circuit prin Balcani – Partea 2 – Bijuteriile Sloveniei

Slovenia a fost primul stat care s-a rupt din federația Iugoslava, procesul de obținere a independentei începând încă din 1989. Doi ani mai târziu, după intense lupte politice și un scurt conflict militar, guvernul de la Belgrad a recunoscut Slovenia. Mai apoi, în 2004 a fost prima țară din Balcani care a aderat la U.E. iar 3 ani mai târziu a intrat în zona Euro. Astăzi Slovenia este țara cu cel mai ridicat nivel de trai din fostele state comuniste. Un stat mic cu doar 20.000 km2 suprafață și 2 milioane de locuitori, dar care beneficiază de un cadru natural splendid la poalele Alpilor.

Am petrecut doar o zi în Slovenia dar pot spune că am vizitat cea mai mare parte a țării. A fost ușor datorită drumurilor excelente. La o suprafață așa mică Slovenia are peste 500 de kilometri de autostrăzi care leagă toate marile orașe. Am plecat din Zagreb dimineața devreme. Controlul la granița croato-slovenă a fost foarte rapid astfel că două ore mai târziu eram deja la Ljubljana. Nu am oprit totuși în capitala de la început ci am continuat drumul spre Alpi, iar nu departe de frontiera cu Austria am virat la stânga spre lacul Bled.

Traseul prin Slovenia

Lacul Bled este principala atracție turistică a Sloveniei. Probabil că cea mai recunoscută imagine a țării este cea a bisericii de pe insula din mijlocul lacului Bled cu Alpii înalți pe fundal. Pentru mine, mare iubitor de munte, Bled a fost unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut în tot traseul. După ce am părăsit autostrada am întâlnit întâlnit un peisaj frumos de munte, cu case de lemn vopsite colorat și toate împodobite cu ghirlande de flori la geam. Am găsit cu greu parcare dar până la urmă am reușit să lăsăm mașina relativ aproape de lac. Pe malul sudic este o plajă amenajată unde am regăsit o mulțime de vizitatori care faciesu baie în lac. În mod normal apa lacului este rece, dar vara în iulie pe caniculă era numai bună. Se pot face plimbări cu barca la Bled, se poate vizita biserica din mijlocul lacului și se poate și urca la castelul de pe deal.

Noi am mers mai departe la drum spre munte, spre lacul Bohinj. Acest lac, aflat mai sus spre munți este mult mai mare decât Bled dar culoarea apei este la fel de deosebită. Deasupra sa sunt munții cei mai înalți ai Sloveniei, în mijlocul care se află masivul Triglav, cu vârful său proeminent de peste 2800 de metri, un adevărat simbol al Sloveniei. Întreaga zonă aduce mult cu Tirol-ul austriac, singurul element care ne-a amintit că nu eram acolo era limba slavă a localnicilor.

După lacuri am revenit la autostradă și am mers spre capitala Ljubljana. Am regăsit un oraș mic, cu nici 300.000 de locuitori, dar foarte pitoresc. Ce e drept numele Ljubljana înseamnă „Cea iubită”, nefiind degeaba apreciată atât de mult. Centrul vechi al orașului este unul splendid cu clădiri în stil baroc aliniate de-a lungul râului Sava. Cele trei poduri de pe Sava și dragonul care tronează deasupra lor sunt un alt simbol al orașului. Totuși cea mai remarcabilă construcție, deasupra tuturor celelalte este marele castel medieval construit pe vârful dealului din mijlocul orașului. Am urcat cu funicularul până la castelul Ljubljana. Este o cetate fortificată cu o curte mare și ziduri impunătoare, un loc ideal pentru a vedea priveliștea peste întregul oraș.

După amiaza am părăsit Ljubljana și am mers spre vest spre Koper unde rezervasem o cameră de hotel. Am mai făcut o oprire pe drum la Postojna unde se află cea mai importantă peșteră carstică a Sloveniei și una din cele mai vizitate al Europei. După o scurtă coadă la bilete, care erau destul de scumpe atunci, vreo 20 de euro am intrat în peșteră. Lungimea sa este de peste 24 de kilometri din care se pot vizita cinci. Nu toți sunt parcurși pe jos. La intrare există un trenuleț care preia vizitatorii și îi duce primii trei kilometri. Există la interior mai multe trasee, cel mai scurt din ele durând o oră. E destul de frig, temperatura constantă fiind 8-10 grade. Dacă intrarea în peșteră a fost înnegrită, fiind afectată de mai multe explozii în vremea naziștilor, inima ei, numită și pasajul briliantelor este de un alb imaculat strălucitor. Postojna a rămas și acum cea mai frumoasă peșteră pe care am vizitat-o. Întregul podiș din vest al Sloveniei are un sol calcaros, așa numit carstic și dealurile din zonă mai adăpostesc multe alte grote. Mai sunt renumite și peștera Skocjan dar și castelul Predjama construit într-o grotă de același timp. Din păcate nu am mai avut timp să oprim și acolo pentru că se lăsa seara.

Am ajuns încă pe lumina la Koper. Dincolo de hotel, nu am văzut nimic din oraș dar știu că este unul din cel mai importante porturi din Marea Adriatică, un important loc de tranzit pentru mărfurile care vin din Austria și Germania, în special Bavaria. Seara am preferat în loc să mergem prin oraș să trecem granița în Italia, la Trieste. Slovenia era deja în Schengen și nici măcar nu am avut vreun control vamal. Orașul Trieste se află la doar 20 de kilometri de Koper așa că am ajuns foarte repede. După câteva zile în spațiul slav, am schimbat brusc atmosfera. Am văzut frumoasa Piazza della Unita de pe malul mării și apoi am încheiat ziua cu o cină tipic italiană.

Dimineața aveam să părăsim Slovenia. De aici încolo. trei zile aveam să le petrecem pe țărmul Adriaticii continuând traseul nostru spre Split și Dubrovnik.

Pe autostradă prin Slovenia