Circuit prin Balcani – Partea 1 – Defileul Dunării, Belgrad și Zagreb

Iugoslavia s-a destrămat la începutul anilor 90 când Slovenia, Croația, Bosnia și Macedonia s-au separat pe rând de Serbia. Mai târziu s-au separat și Muntenegru și Kosovo. Toate cele șapte sunt țări foarte frumoase cu multe locuri de văzut. Luate împreună alcătuiesc o zonă splendidă și foarte diversificată, iar Iugoslavia astăzi ar fi fost cu siguranță una din cele mai vizitate state ale lumii.

Prin vara anului 2010 am făcut un traseu mai lung în care am vizitat unele din cele mai frumoase locuri ale fostei federații. Am mers cu mașina străbătând Serbia, Croația, Slovenia și Muntenegru cu opriri într-o mulțime de locuri minunate. Printre locurile care mi-au rămas în amintire de atunci sunt cele două mari capitale, Belgrad și Zagreb, lacurile montane și peșterile din Slovenia, cocheta Ljubljana, peninsula Istria și coasta Dalmată de la Split până la Dubrovnik, încheind cu golful Kotor în Muntenegru. În următoarele articole o să vă povestesc despre toate acestea iar pentru început o să vă scriu despre lungul drum din prima zi. Au trecut cinci ani de când am fost acolo și probabil unele lucruri s-au mai schimbat, dar sunt convins că doar în bine, pentru că între timp Croația a intrat în UE iar Serbia și Muntenegru au avansat în procesul lor de aderare.

Era luna iulie când am plecat la drum iar vremea foarte călduroasă. Îmi amintesc că am plecat de acasă dimineața foarte devreme pentru că ne aștepta un traseu foarte lung, peste 800 de kilometri în care străbăteam Serbia și o bună parte din Croația până la hotelul rezervat la Zagreb. Prima parte din drum am străbătut-o destul de repede, drumul fiind liber în zori. Am dat de aglomerație în schimb la vamă la Porțile de Fier. Dacă nu știți, principalul punct de frontieră dintre România și Serbia este construit chiar pe marele baraj Porțile de Fier I. Nu este tocmai cea mai mare vamă iar lipsa de spațiu creează uneori cozi lungi. Am stat cam o oră în total la graniță, din care cea mai mare parte la punctul de control romanesc. Pe malul sârbesc am trecut ceva mai repede.

La sârbi am continuat drumul pe defileul Dunării pentru 150 de kilometri. Peisajul din defileu este splendid. După Porțile de Fier drumul urcă pe crestele dealurilor de unde se vede o priveliște superbă. Am făcut o primă oprire pe unul din dealuri de unde se vedeau Cazanele Mari. Dincolo de cazane drumul coboară aproape de malul fluviului și continuă până la cetatea Golubac. Cetatea medievală a fost construită pe malul Dunării în secolul 14 fiind ultima redută strategică de control asupra fluviului înainte de apele periculoase de la cazane. Golubac a fost construit inițial de bulgari și mai târziu fortificația a fost extinsă de austro-ungari și de turci care au luptat pentru controlul ei în mai multe rânduri. Astăzi este una din cele mai mari forturi de pe cursul Dunării și este destul de bine păstrată. Cea mai bună vedere a ei este totuși de pe apă, traseul rutier trecând printr-un tunel pe sub ziduri. De la Golubac am părăsit defileul și după un drum anost prin câmpie am ajuns la autostrada A1. Marea autostradă construită de Tito traversează Serbia de la nord la sud. Se plătesc taxe de autostradă dar sumele sunt destul de mici. Nu aveam dinari sârbești la noi, dar am putut plăti cu euro.

Traseul primei zile

Am ajuns în capitala Serbiei la amiază. Interesant, autostrada traversează centrul Belgradului – un fel de vis al lui Oprescu pentru București numai că nu e suspendată. Nu se putea să trecem prin Belgrad fără să oprim. Am observat mai întâi pe marginea drumului câteva blocuri distruse parțial de bombardamentele NATO din 99. Trecuseră mai mult de zece ani de atunci dar urmele rămâneau încă. Poate intenționat, pentru amintirea acelor zile. Centrul Belgradului seamănă mult cu cel din București. Arhitectura e aproape aceeași – îmbinări elegante între clădiri vechi cu influențe bizantine și clădiri din vremea interbelică între care apar mastodonți tipic comuniști. Noi am oprit în parcul central Kalemegdan unde se află vechea cetate medievală a Belgradului. Cetatea Kalemegdan (în turcă înseamnă cetate-câmp de bătălie) a fost una din fortificațiile Europei care a cunoscut cele mai multe asedii de-a lungul istoriei. Chiar și după atâtea războaie, fortul se păstrează în stare bună. Aflat la confluența răului Sava cu Dunărea, parcul este o zonă foarte pitorească iar din turnurile de apărare se vede o priveliște frumoasă a râurilor și a întregului oraș.

Ne doream să ajungem în Croația pe lumină și nu am mai stat mult în capitala Serbiei. De la Belgrad la Zagreb sunt 400 de kilometri, drum pe care l-am parcurs exclusiv pe autostradă. Am făcut 4 ore din care jumătate de oră am stat la vama dintre cele două țări (relațiile nu erau tocmai bune încă între Serbia și Croația, motiv pentru care atunci controalele erau mai stricte). Din fericire eram în toiul verii când ziua e foarte lungă și am putut și la Zagreb să ne bucurăm de mai multe ore de lumină. Ne-am cazat la o pensiune din centrul vechi, am lăsat mașina acolo – după atâtea ore de drum mă săturasem de condus – și am plecat la pas prin Zagreb. Capitala croată fusese deja renovată după pagubele războiului iar centrul arăta splendid cu clădiri istorice vopsite foarte colorat. Inima orașului este piața Ban Jelacic încadrată de clădiri vechi frumoase în mijlocul căreia se află o impozantă statuie a contelui Josip Jelacic, conducător al armatelor croate în revoluția pașoptistă. Aproape de piața se află Catedrala Zagreb, cea mai mare construcție catolică din sud-estul Europei dar și cea mai înaltă clădire din Croația cu turnurile sale de peste 100 de metri înălțime. Fațada catedralei decorată cu dantelării în marmură este remarcabilă iar interiorul bisericii e decorat cu vitralii multicolore și ornamente din lemn scump și aur. După vizita la catedrală am încheiat seara la o terasă din piața mare cu o bere locală Osjusko ascultând un concert de muzică tradițională.

Zagreb și Belgrad sunt două capitale frumoase, dar locurile cele mai deosebite de-abia urmau. A doua zi am plecat spre Slovenia, țară montană care ne-a uimit prin frumusețea ei. Partea următoare va fi despre atracțiile din Alpii sloveni.

Vama de la Porțile de Fier