Cum am ajuns în Australia – Partea 6 – Ultima zi la antipozi

Îmi amintesc că în timpul Olimpiadei de la Sydney din 2000 la televizor se spunea mai mereu “transmitem în direct de la antipozi”, “aici la antipozi”… Nu știam atunci ce înseamnă termenul, oare australienii erau împotriva podurilor, sau nu le plac pozele? Pe cuvânt, nu știam. Ei bine, antipod înseamnă punct diametral opus pe suprafața Pământului, altfel spus locul de pe glob cel mai îndepărtat. Comentatorii noștri nu erau chiar exacți folosind termenul, pentru că punctul de pe glob cel mai depărtat de București e pe undeva prin largul Pacificului de sud prin Polinezia Franceză. Altfel, nici acum nu înțeleg de ce foloseau antipozi la plural, că e doar unul. Antipod sau nu, Sydney este cel mai îndepărtat loc unde am ajuns eu vreodată.

Am stat până la urmă mai puțin de 6 zile în Australia și mă bucur că am reușit să văd o mulțime de locuri superbe de la o coastă la cealaltă, dar nu aș mai face asta din nou. A fost obositor, am zburat de m-am săturat și mi-aș fi dorit să mai am timp de multe alte locuri. Dacă aveți ocazia să mergeți în Australia, chiar și 2 săptămâni pot fi puține. E genul de loc unde se ajunge atât de greu, încât dacă ajungi e păcat să nu vizitezi mai multe locuri, iar distanțele sunt uriașe. V-am povestit despre Perth și Sydney dar care ar mai fi alte locuri?

Eu unul mi-as mai fi dorit să ajung la Uluru (Ayers Rock) și la Cairns. Uluru este renumita stâncă roșie aflată în mijlocul țării, loc sfânt pentru populația băștinașă. Se poate ajunge cu avionul direct la Ayers Rock(doar zboruri interne) sau alternativ se poate zbura la Alice Springs de unde se organizează tururi prin desert de 2-3 zile. Cairns e principala destinație a australienilor pentru vacanțe și baza de unde se pot face excursii către una din cele deosebite minuni naturale ale lumii, Marea Barieră de corali (Great Barrier Reef) care se întinde pe 1000 de kilometri la nord est.

Mai sunt și alte orașe mari importante și foarte moderne, aproape toate fiind masate în sud-estul țării precum Melbourne, Brisbane, Adelaide sau capitala Canberra. Oricare din ele poate fi o bază bună pentru plimbări, dar de acolo trebuie explorată sălbăticia, “the outback”. Australia adăpostește cele mai multe rezervații naturale din lume și o mulțime de specii de animale și plante unice în lume. Tasmania e un paradis sălbatic, Broome și Darwin în nord au plaje superbe iar centrul este un loc ideal pentru excursii 4X4 prin desert. Diversitatea e dusă la extrem, iar continentul dă impresia că nu a fost colonizat încă de oameni.

Harta Australiei

Mai rămăsese să povestesc despre ultima zi în Australia. Era sâmbătă iar a doua zi plecam spre casă. Trebuia să mă întâlnesc cu un coleg, localnic din Sydney și să facem o plimbare împreună la sud de oraș unde îmi va arăta câteva din locurile lui preferate. Am plecat cu mașina spre sud, trecând de Wollongong iar prima noastră oprire a fost la Kiama la o sută de mile sud de centru.

Kiama este o stațiune pe malul oceanului cu plaje de vis, un far pitoresc iar în mijloc se găsește o peninsulă stâncoasă. Peninsula este și principala atracție turistică, pentru că aici se află Kiama Blowhole. Printre stâncile vulcanice din bazalt în formă cilindrică valurile au săpat o peștera ce iese vertical la suprafață. Când sunt valuri puternice, apa se adună cu presiune în grotă aruncând jeturi puternice în aer, până la zeci de metri. Turiștii vin să vadă jetul natural de apă. Am stat cam 15 minute pe peninsulă și am avut ocazia să văd cam trei jeturi mai înalte.

La plecare am oprit la un beach club unde am luat prânzul. Am plătit doar 20 de dolari pentru friptura de pește baracuda cu creveți și o bere. La Sydney ar fi costat mult mai mult. Prețurile sunt foarte mici la beach club pentru că nu se plătesc impozite. Este teoretic o asociație închisă unde doar membrii pot beneficia de avantaje, nu e un restaurant public supus taxelor. Ca să fie lucrurile legale însă, toți oaspeții trebuie să devină membrii temporari ai clubului (am completat formularul înainte de a lua masa 🙂 ).

De aici am mers la destinația principală a zilei, Gerroa. Alături de un mic sat pitoresc cu case de vacanță, acolo se află una din cele mai frumoase plaje care le-am văzut, Seven Mile Beach. Așa cum intuitiv se numește, plaja are 7 mile de nisip fin scăldat de apele oceanului. Se află într-un golf rotund și este înconjurată de pădure. Este rezervație naturală și nu există nici măcar o casă construită pe marginea plajei. Plaja, oceanul și nimic altceva.

După ce am parcat lângă capătul nordic al plajei am mai mers câteva sute bune de metri pe nisip după ce am ajuns la mal. Am lăsat lucrurile pe nisip și am fugit direct la baie. Mai târziu am ajuns și în partea de nord a plajei, o zonă mai sălbatică unde se pot întâlni mai multe animale, de la canguri la specii mai puțin prietenoase. Pe întreaga plajă dacă erau 20 de grupuri de oameni, vorba localnicilor: O milă de plajă pentru fiecare. E o senzație rară pentru cineva care a făcut vacanțele copilăriei pe plajele din Mamaia sau Neptun stând prosop lângă prosop să ajungi pe asemenea frumseți de plaje nepopulate. O să îmi amintesc mereu de Gerroa.

Seara am fost invitat acasă la un grătar unde am rămas până târziu. Am petrecut o seară superbă cu toată familia cu multe fripturi, beri și povesti. A fost un mod ideal de a încheia o vacanță superbă dar prea scurtă.

A doua zi dimineață pe la ora 6 am plecat cu taxiul la aeroport. M-am urcat în uriașul A380 Emirates pentru cel mai lung zbor din viața mea, 14 ore și jumătate Sydney – Dubai. Am rezistat însă bine: 2 filme, gimnastică prin cabină, o masă bună, vin, niște tărie și de acolo am dormit tun până la Dubai. Aceeași rută, Dubai – Dublin – Londra – București și 3 zboruri și 32 de ore mai târziu eram acasă.

Dincolo de Wollongong, încep peisajele frumoase