Cum am ajuns în Australia – Partea 5 – Canguri, koala, plaje superbe și pescăruși nebuni

Am povestit mai multe despre Sydney, cel mai mare oraș al Australiei, dar am rămas dator cu ce se poate vedea dincolo de centru. Mulți merg în Australia să vadă animale ciudate, fie ele că sunt canguri, wallabee, koala, wombat, dingo, emu sau pasări kiwi. Toate aceste specii pot fi întâlnite doar în Australia. Nu am avut timp să ajung în rezervații mari naturale (care există cu miile în țară) dar primul loc care l-am vizitat la Sydney a fost un mic parc zoo aflat la vreo 20 de kilometri de centru – Koala Park.

Când am ajuns cu avionul la Sydney am luat direct un day pass de metrou valabil toată ziuă pe toate mijloacele de transport (tren, autobuz, feribot). Nu aveam mari planuri sa-l folosesc mult dar ținând cont că un bilet dus de la aeroport până în centru costa 17 dolari, iar pas-ul 23 am zis că merită diferența. M-am gândit inițial să merg cu trenul la Katoonga, principala stațiune din Blue Mountains, cei mai înalți munți din Australia la peste 2000 de metri, aflați la vreo 80 de kilometri la vest. Am renunțat la asta totuși pentru că vremea era urâtă și se anunțau ploi torențiale la Katoonga. M-am rezumat să rămân mai prin apropiere. După ce mi-am lăsat bagajele la hotel, am mers direct la parcul cu koala. Era deja ciudat că ajunsesem de 3 zile în Australia și nu văzusem nici canguri, nici koala.

Stația de metrou cea mai apropiată de hotel era Kings Cross iar parcul cu koala era hăt departe în nord, la Pennant Hills, la vreo 20 de stații distanță cu 2 schimbări de linie și încă ceva stații de autobuz. Rețeaua de metrou/tren din Sydney se întinde pe distanțe impresionante, de peste 100 de kilometri de la est la vest și nord-sud. Am pus mai jos și harta ca să vă faceți o idee cât de amplă e rețeaua. Tot centrul care l-am vizitat în articolul anterior se află pe zona circulară din dreapta între stațiile Town Hall, Wynyard și Circular Quay.

Nu știu dacă am avut eu noroc să ajung la fix la conexiuni, dar fiecare mijloc de transport l-am prins la fix și am parcurs toată distanța în jumătate de oră. Am fost dezamăgit inițial de Koala Park, care nu se află deloc într-o stare grozavă iar tariful de intrare la 27 de dolari era cel puțin ridicol. Mersesem până aici și ar fi fost absurd să mă întorc. Am intrat și am descoperit un parc care arată destul de rău, dar am găsit și niște îngrijitori foarte dedicați și dornici să explice mai multe turiștilor iar animalele putea fi atinse, se putea intra chiar în țarcul lor (evident cele care nu erau periculoase). Nu foarte mulți turiști ajung aici din cauza depărtării, acesta fiind și probabil motivul pentru care parcul pare a avea problema financiare. Eram eu și un grup de 40 de chinezi în parc. Ținând cont că ei aveau ghidul lor cu ei, eu am avut parte de un tur privat în care îngrijitorii m-au plimbat pe la toate animalele și mi-au spus mai multe despre fiecare.

Am hrănit pinguini mici cu pește, am mângâiat păunii și wallabee, am dat de mâncare la cangurii care țopăiau în jurul meu, am așteptat ca wombat să iasă din vizuină și la final am trezit puii de koala pentru masa de prânz. Ce mai, a fost grozav.

Cel mai mult mi-au plăcut koala, cei mai leneși dintre toate animalele. Un koala doarme cam 23 de ore pe zi cățărat în copac. Se trezește doar pentru hrană și nu mănâncă decât frunze de eucalipt. Cu greu a reușit îngrijitoarea să-l trezească pe unul dintre micuți. L-am hrănit cu frunze de eucalipt, a făcut doi pași și a adormit la loc. 🙂 A fost distractiv și la hrănit cangurii care dacă le place mâncarea încep să țopăie. Nu ni s-a permis decât să hrănim masculii, aparent femelele sunt periculoase. Wallabees, un fel de canguri cu picioare mai scurte, nu sunt deloc la fel de prietenoși. Wombat-ul de-abia a scos capul puțin de sub pământ și nu l-am putut poza, dar arată foarte caraghios, cu un fel de hârciog uriaș.

Trebuie spus că Australia nu e tocmai țara în care trebuie să mergi la zoo pentru a vedea tot felul de animale, e suficient să te depărtezi de orașe, doar că eu nu prea am avut ocazia. Cam 90% din populația de 23 de milioane locuiește aproape de coaste. Teritoriul enorm din centru este aproape complet sălbatic adăpostind mii de specii de animale, unele prietenoase precum cangurii și koala dar și unele extrem de periculoase – șerpi veninoși, dingo, păienjeni otrăvitori, crocodili, diavoli tasmanieni precum și rechini, meduze sau balene ucigașe în apele oceanului. Australienii numesc zona sălbatică dincolo de orașe “the outback” sau “the bush”. Eu a trebuit să merg până la parc ca să văd animalele dar ele sunt peste tot prin “the outback”.

De la Koala Park am plecat spre centru din nou cu trenul până la principala stație de feriboturi, Circular Quay. De acolo am luat vaporul spre una din cele mai populare plaje din Greater Sydney, Manly Beach. După o plimbare frumoasă pe Sydney Harbour de vreo 30 de minute, am debarcat la Manly Wharf. Vremea nu era grozavă, tocmai plouase, dar tot era plin de lume prin Manly. Am mers pe promenada plină de magazine, am stat pe plajă și am luat prânzul (cu peripeții, o să povestesc imediat) iar după vreo două ore m-am întors spre hotel.

Seara următoare am mai ieșit la cea mai faimoasă plajă din Sydney, Bondi Beach. În afară de plaja superbă, zona este plină de discoteci și cluburi, un fel de Mamaia pe la noi. Ziua e locul preferat pentru baie în ocean dar și pentru plimbări, drumul dintre Bondi și Coogee (mai la sud) fiind considerat cel mai pitoresc. Pentru că nu am poze prea reușite de la Bondi și Manly, o să vă invit să urmăriți un scurt filmuleț.

La final o scurtă povestire din Manly Beach. Îmi era foame și am zis să servesc prânzul pe plajă admirând valurile oceanului. Am luat la pachet un kebab și un suc de la un restaurant arăbesc și m-am instalat frumos pe marginea falezei. Erau și niște pescăruși prin jur, dar nu prea i-am băgat de seamă. Desfac frumos kebab-ul învelit în staniol, iau două guri și îmi cade o bucățică de carne pe jos. Văd imediat cum toți pescărușii întorc capul brusc și în câteva secunde apar sute zburând spre mine din toate direcțiile. Mi-am luat câteva aripi peste față, un cioc în cap iar masa mea a dispărut complet în câteva secunde. Am retrăit Pasările lui Hitchock și am rămas și nemâncat. Totul în amuzamentul celor din jur (recunosc, mai mult hohote de râs). Am scapăt eu de păienjeni ucigași și șerpi veninoși dar nu și de foamea pescărușilor nebuni din Manly.

În concluzie, în Australia (și probabil prin altele locuri) dacă vă e foame și sunteți înconjurați de pescăruși cu privire fixă mai bine mâncați la un restaurant, iar dacă tot țineți neapărat să luați o gustare pe plajă, mare mare grijă să nu vă cadă din ea pe jos. Altfel veți regreta.

Trenurile din Sydney