Orașele Poloniei – Partea 1 – O zi ploioasă la Cracovia

Cu câteva săptămâni în urmă am făcut o plimbare de 3 zile în Polonia, vizitând Cracovia și Gdansk. Pentru că nu am scris prea multe până acum despre țări din Europa de Est, mai apropiate de noi, o să dedic următoarele articole acestei plimbări.

Am fost în Polonia la jumătatea lunii martie cu un zbor LOT (compania națională poloneză) pe traseul București – Cracovia – Gdansk – București, toate zborurile având escale la Varșovia. Aveam 2 zile întregi de petrecut la Cracovia și una la Gdansk și câte o noapte de cazare în fiecare. Aveam practic 6 zboruri însă toate foarte scurte, cu escale de sub o oră.

Într-o dimineață de sâmbătă am decolat de pe Otopeni cu destinația Varșovia zburând cu un Embraer 170. La Varșovia am avut o escală foarte scurtă de 45 de minute dar am avut timp suficient pentru a schimba avionul, aeroportul Chopin fiind unul mic asemănător cu Otopeni, permițând un transfer foarte rapid. De aici am plecat mai departe cu un avion mic cu elice, DeHaviland 400, operat de subsidiara Eurolot. Așadar la mai puțin de 3 ore după ce am plecat din țară ajunsesem la destinație și era doar 9 dimineața. Aeroportul Ioan Paul al doilea din Cracovia trece în prezent printr-un proces de renovare așa că a trebuit să traversăm un mic șantier până ce am luat autobuzul spre centru.

Din păcate la sosire am dat de o vreme urâtă la Cracovia cu ploaie și frig. A trebuit să schimbăm planurile din cauza vremii. Prognoza spunea că ziua următoare va fi mult mai frumos așa că am lăsat toate locurile de văzut afară pentru a doua zi și mai trebuia decis ce rămânea de văzut pe o zi așa mohorâtă. Am mers direct la hotel iar cei de la recepție mi-au dat mai multe sugestii ce am putea face. Am decis să mergem mai întâi la muzeul de la fabrica lui Schindler iar pentru partea a doua a zilei am rezervat un tur la salina Wieliczka din apropiere de oraș. A doua zi, dacă era soare așa cum se anunța puteam vedea pe o vreme mai plăcută castelul Wavel și centrul vechi.

Înainte să vă povestesc despre ce am văzut în cele două zile, mai bine continui cu o introducere despre Cracovia. Cracovia este cel mai frumos și vizitat oraș al Poloniei înaintea capitalei Varșovia și a portului Gdansk. Cracovia atrage anual peste 5 milioane de turiști străini adică de două ori mai mult decât toată România. Turiștii vin aici pentru a vedea centrul vechi (Stare Miasto) unde se află multe clădiri deosebite și muzee încărcate de istorie. Principalele atracții din oraș sunt castelul Wavel pe malul răului Vistula, locul încoronării regilor Poloniei și piața mare (Rynek Glowny), una din cele mai frumoase piețe ale Europei. Cracovia este supranumit orașul bisericilor, centrul vechi adăpostind zeci de mari biserici catolice, unele din ele adevărate capodopere arhitectonice. Cracovia a fost și locul unuia din cele mai mari masacre din perioada modernă, aici fiind construite în timpul ocupației naziste primul mare ghetou evreiesc și primele lagăre de concentrare. La sud de centru se află cartierul evreiesc Kazimierz plin de sinagogi și memoriale evreiești alături de care se află cimitirul evreiesc și renumita fabrică a lui Schindler transformată astăzi în muzeu. Alte atracții turistice în apropiere de Cracovia sunt memorialele de la lagărele de concentrare Auschwitz și Birkenau aflate la 50 de kilometri de oraș, minele de sare Wieliczka și munții Tatra la sud unde se află cunoscuta stațiune de ski Zakopane. Cracovia s-a dezvoltat mult datorită turismului în ultimii ani, marea majoritate a clădirilor fiind recent renovate apărând și sute de agenții de turism care oferă servicii de calitate vizitatorilor.

De la hotel din zona Kazimierz am plecat printr-o ploaie mocănească spre fabrica lui Schindler. Am mers pe jos pentru ca era doar o stație de autobuz distanță, fabrica fiind la sud de centru pe malul opus al Vistulei. Am traversat râul pe podul pietonal, un pod modern decorat cu lacăte puse de îndrăgostiți și după puțin timp am ajuns la fabrică. Muzeul amenajat la vechea fabrică este unul din cele mai bine organizate pe care le-am vizitat. Se prezintă aici istoria orașului din vremea interbelică, cu toate ororile din timpul ocupației hitleriste până în perioada stalinistă. Muzeul prezintă imagini ale vieții de zi cu zi, mărturii scrise și video și multe obiecte ale vremii explicate în poloneză și engleză. Locul a fost făcut faimos de filmul lui Spielberg, Lista lui Schindler, în care se prezintă povestea reală a unui industriaș silezian Oskar Schindler și a evreilor care au avut norocul să lucreze la fabrica lui. Schindler Am început vizita la cinematograful din muzeu unde am urmărit povestirile a zeci de oameni care au fost salvate de la moarte de către Schindler. Acesta a venit la Cracovia în 1939 și a concesionat o veche fabrică falimentară numită Emalia având în secret sprijinul unor finanțatori evrei. Fabrica era inițial destinata producției de materiale din email, dar scopul acesteia a fost schimbat în producție de muniții și materiale pentru armata nazistă. Având astfel un rol favorizat în cadrul Reich-ului el a avut puterea să angajeze mâna de lucru pe care și-a dorit iar el a insistat să aducă evrei din ghetto și mai târziu din lagăre, luptând pentru ei sub pretextul de a-și păstra oamenii experimentați. Pe durata războiului se estimează că Schindler a salvat de la moarte nu mai puțin de 1200 de oameni, fiind considerat un erou de către evrei fiind înmormântat în 1974 pe muntele Zion din Ierusalim.

Muzeul nu prezintă totuși doar istoria fabricii, ci a întregului oraș. Se începe cu o prezentare invaziei germane din 1939, Cracovia căzând după doar câteva săptămâni. Germanii au venit mai întâi cu o propagandă puternică direcționată să dezbine etniile Cracoviei, unul din cele mai cosmopolite orașe ale Poloniei, inventând în special disensiuni între polonezi și evrei. Conducerea orașului a fost preluată de unul din cei mai duri membrii ai partidului nazist, Hans Frank un apropiat al lui Hitler și unul din cei mai înverșunați dușmani ai evreilor. El a înființat doi ani mai târziu ghetoul din Cracovia, un cartier care peste noapte a fost înconjurat de ziduri groase, zonă în care a fost adusă întreaga populație de evrei din oraș. Aceștia erau supuși la muncă silnică și nu aveau voie să părăsească zona iar polonezii nu aveau voie să intre. Evreii trăiau în condiții jalnice înghesuiți cate 2-3 familii într-o cameră lăsați fără bani și bunuri fiind nevoiți să lupte pentru a mai supraviețui încă o zi. Imaginile și mărturiile sunt absolut șocante. Sunt multe marturii ale copiilor care și-au văzut părintii luați în toiul nopții și duși la Auschwitz fără să se mai întoarcă vreodată (una din ele a unui tânăr Roman Polanski care și-a trăit copilăria în ghetoul Cracoviei) sau imagini oribile ale execuțiilor care aveau loc zilnic pentru toți cei care nu se supuneau voinței naziștilor, atât polonezi cât și evrei. Sute de mii de oameni și-au pierdut viața în cei 6 ani de ocupație germană. Partea de final a muzeul include perioada eliberării în care armata sovietică a eliberat orașul. Nu avea să fie mai ușor pentru Cracovia de aici încolo pentru că zeci de mii de polonezi au fost deportați sau și-au pierdut viata în lagărele siberiene în secolele ce au urmat. Masacrul de la Katyn, în care sovieticii au ucis 20.000 de soldați ai Poloniei rămâne adânc și astăzi în memoria oricărui polonez. În lagărele de exterminare se estimează că au fost uciși peste 4 milioane de evrei. Dacă înainte de invazia germană populația evreiască a Cracoviei era de peste 80.000 adică mai mult de un sfert din locuitori, după finalul războiului mai erau doar 5.000, cea mai mare parte din ei fiind salvați de la moarte chiar de Schindler.

Muzeul este într-adevăr șocant dar redă o imagine extrem de bună a istoriei orașului, fiind poate cel mai important loc pe care trebuie sa-l vizitați pentru a înțelege. Planul inițial era o vizită la Auschwitz la care am renunțat din cauza vremii ploioase, turul la lagăr fiind îndeosebi pe afară și dura ore bune astfel că am ajuns la Schindler Fabrik ca o alternativă de ultim moment. Mă bucur mult că s-a întâmplat așa și că am ajuns să vizitez muzeul.

De la fabrică am revenit în cartierul evreiesc Kazimierz, în prezent o zonă aflată în plină dezvoltare plin de cafenele și restaurante. Prin Kazimierz am regăsit zeci de grupuri de turiști în special veniți din Israel care făceau traseul turistic al cartierului. Am vizitat și eu Marea Sinagogă, cea mai mare în oraș care include și un muzeu al moștenirii evreiești în Cracovia unde am aflat că în prezent au mai rămas doar câteva sute de locuitori evrei, din puținii supraviețuitori ai exterminării naziste cea mai mare parte a plecat către Israel în perioada ce a urmat războiului. Am luat apoi masa în piața din Kazimierz încercând gustarea tradițională a orașului – Zapiekanka – un sandwich făcut pe jumătate de pâine cu șuncă, brânză, ceapă și roșii rumenit bine la cuptor. Am revenit la hotel unde a urmat o odihnă de câteva ore la căldura uitând puțin de vremea potrivnică de afară.

Rezervasem deja pentru după amiază un tur la mina de sare Wieliczka pentru care am plătit 120 de zloți (un zlot e aproape egal la curs cu leul romanesc) incluzând transportul, intrarea și ghidul în limba engleză. Am fost luați cu un microbuz de la hotel și după jumătate am ajuns în orășelul Wieliczka, o periferie a Cracoviei. M-am gândit că turul la salină era o idee bună pe vreme pentru că temperatura în salină era constantă de 16-18 grade, mult mai cald decât era afară. Salina de la Wieliczka se află în patrimoniul UNESCO fiind una din cele mai mari mine de sare din lume. A fost construită în secolul 13 pe vremea regelui Boleslaw V iar legenda spune că soția acestuia, prințesa Kinga a Ungariei și-a aruncat inelul de logodnă aici când era adusă la nuntă cerând la sosire la Cracovia să se sape o mină pentru până i se va găsi inelul. Mina de astăzi este construită pe 9 niveluri având o lungime totală a pasajelor de peste 100 de kilometri și o adâncime de peste 300 de metri. Turul pentru vizitatori se extinde pe primele trei niveluri având o lungime de 3 kilometri. Am stat destul de mult la salină, întregul traseu turistic durând peste 3 ore. După ce am așteptat ora fixă pentru începerea vizitei am coborât pe scări către primul nivel coborând peste 600 de scări. Mina este extrem de bine întreținută având culoare lungi, un sistem de aerisire foarte modern și multe camere amenajate pentru turiști. În timp ce ghidul ne explica despre fiecare loc, am vizitat mai multe capele catolice, camere amenajare cu statui ale regilor, zone care prezintă funcționarea minei de-a lungul secolelor, câteva lacuri construite artificial și chiar am văzut două scurte filme pregătite pentru turiști. Am coborât până la nivelul 3 unde se află cea mai spectaculoasă cameră a salinei, catedrala sau Capela Sfintei Kinga. Catedrala din Wieliczka este cel mai mare lăcaș de cult din subteran al lumii fiind construit într-o cameră cu suprafața de peste 400 de metri și o înălțime de 10 metri. Totul este făcut exclusiv din sare, inclusiv altarul, statuile și chiar candelabrele cu cristale de sare strălucitoare. Turul se încheie cu o proiecție pe un mare perete deasupra unui lac însoțită de muzica lui Frederic Chopin. Am mers mult în tur și din fericire nu trebuia să urcăm înapoi sutele de scări urcarea fiind făcută cu liftul. Din păcate liftul transporta doar zece persoane și a trebuit să așteptăm câteva zeci de minute până am ajuns la suprafață.

Se făcuse târziu astfel că am rugat ghidul dacă pot fi lăsat direct în centru la piața mare în loc să fiu dus la hotel fiind cel mai potrivit loc din oraș pentru o masă bună la restaurant. De-abia așteptam să gust bucătăria locală la unul dintre ele. Polonezii au bunul obicei de a tine terasele deschise și pe vreme mai urâtă folosind mai multe radiatoare printre mese pentru a menține o temperatură plăcută. Am putut așadar să închei ziua la cină pe terasă admirând superba priveliște din Stare Miasto. A doua zi la Cracovia am avut într-adevăr o vreme frumoasă cu mult soare și am putut să mă bucur cu adevărat de centrul din Cracovia, dar despre Wavel și centrul vechi o să scriu în partea următoare.

Escala la Varșovia