Andaluzia, un tărâm de vis – Partea 5 – Dincolo de granițele Spaniei. Gibraltar și Tanger

 

Andaluzia este cum spuneam o regiune fantastică cu foarte multe orașe speciale care adăpostesc multă istorie și locuri frumoasea. Dacă petreceți o vacanță în zonă sunt chiar câteva locuri pe care le puteți vedea în afara Spaniei. Cel mai la îndemână este statul Gibraltar unde puteți descoperi un colț britanic în inima Andaluziei. În plus, se poate ajunge ușor cu feribotul până la Tanger în Maroc dincolo de strâmtoare. Noi am vizitat ambele locuri și mai departe o să povestesc mai multe despre ele.

Prima destinație pe care am vizitat-o a fost Gibraltar, unde am ajuns mergând pe autostrada Mediteranei. Gibraltar este faimos pentru stânca cu același nume care demarcă strâmtoarea dintre Europa și Africa și separă Mediterana de Oceanul Atlantic. Este un stat mic ce aparține de Marea Britanie. Prima surpriză am avut-o cu mașina chiar la intrarea în stat. După ce am trecut de un control minim la graniță am stat la semafor minute bune în mașină așteptând să… aterizeze un avion. Aeroportul din Gibraltar este unic în Europa în acest sens. Din cauza lipsei de teren este construit perpendicular pe fâșia de pământ de unde se deschide peninsula și este traversat de singurul drum de acces în țară. După aterizare, barierele s-au ridicat și am putut traversa pista aeroportului. De acolo am mers direct către stația telecabinei, am lăsat mașina și am luat bilete pentru a urca spre vârful stâncii. Era un soare superb și o vreme ideală astfel că din vârf am putut admira întreaga priveliște peste golful Algeciras și deasupra portului Gibraltar în dana căruia se aflau zeci de vapoare mari. În vârf sunt mai multe alei amenajate pe care se pot face drumeții, fiind o zonă verde unde pe lângă peisaj și natură se pot vizita și bunkerele de apărare britanice din vremea războiului.

Există vreo 300 de macaci africani care trăiesc pe culmile stâncii Gibraltar. O asociație locală are grijă de ei și îi hrănește. Macacii reprezintă în prezent o adevărată atracție turistică a statului. Nu se știe cum au ajuns aici, se spune că au fost aduși din Africa de marinari însa Gibraltar este singurul loc din Europa unde trăiesc maimuțe în libertate. Pe potecile amenajate există mai multe avertizări pentru turiști, macacii nefiind tocmai o specie liniștită, putând deveni agresivi dacă sunt deranjați. Am văzut cu ochii mei o scenă incredibilă. Maimuțele sunt obișnuite să primească mâncare de la turiști. Una din cele mai mari tocmai primise de la un turist englez o banană. După ce a mâncat s-a dus să ceară mai mult unui alt turist din același grup. Acesta i-a întors spatele iar maimuța într-un moment de furie i-a desfăcut ghiozdanul și a aruncat tot ce avea în el dincolo de ziduri. Lumea a pufnit în hohote de râs, dar pentru turist nu a fost deloc plăcut să își recupereze lucrurile din prăpastie.

Fără a avea incidente cu macacii ne-am mai plimbat pe potecile de pe vârf, fiecare din ele oferind priveliști noi la fiecare pas. Se vede și Africa de pe Gibraltar, chiar dincolo de coasta Marocului se vad munții Atlas. Am coborât apoi cu telecabina până la nivelul mării de unde am mers în partea nordică a peninsulei. Point of Europe este vârful unde se termină Gibraltar-ul, loc unde în prezent se află singura moschee dar și vechiul far.

Gibraltar aparține de Marea Britanie de peste 300 de ani, titlul oficial fiind de Teritoriu Britanic de Peste Mări. Limba oficială este engleza, locuitorii tării sunt cetățeni britanici iar moneda oficială este lira din Gibraltar (este echivalentă unu la unu cu lira britanică, aceasta din urmă fiind acceptată de orice comerciant).

La fel ca majoritatea orașelor din Andaluzia, Gibraltar-ul a fost condus de-a lungul istoriei de cartaginezi, romani, vandali, mauri și apoi recucerit de spanioli. Englezii au preluat puterea asupra peninsulei în 1704 după războiul de succesiune spaniol. Mica peninsulă a avut un rol strategic pentru britanici atât militar cât și comercial. Gibraltar a fost un punct strategic pentru amiralul Nelson în bătălia de la Trafalgar. Spaniolii au încercat în mai multe rânduri să recupereze orașul dar acesta a rezistat asediilor. Mai târziu, în timpul celui de-al doilea război mondial, toți locuitorii au fost evacuați la Londra iar stânca Gibraltar a fost transformată în bază militară, fiind săpate numeroase tuneluri. Localnicii au fost readuși abia după sfârșitul războiului. Dictatorul spaniol Franco a fost foarte nemulțumit de controlul britanic impunând o blocadă economică și până în prezent au existat numeroase momente de presiune din partea Spaniei pentru a reprimi teritoriul. Ca rezultat al negocierilor britanico-spaniole au avut loc două referendumuri în 1967 și mai apoi 2002, iar ambele s-au încheiat cu un vot zdrobitor în favoarea rămânerii ca parte din Marea Britanie.

Ultima parte a zilei am petrecut-o în orașul vechi, o zonă cu multe clădiri coloniale și o atmosferă tipic englezească. Poți crede ușor că te afli pe străzile unui orășel englezesc dar căldura și briza Mediteranei iți amintesc tot timpul că ești mult mai la sud. Nu puteam încheia ziua decât la o terasă servind fish and chips alături de un pint de bere. Cheers Gibraltar 🙂

Ziua petrecută la Gibraltar nu a fost totuși singura în afara Spaniei. Ultima zi din concediu am dat o fugă tocmai până în Maroc. Am mers mai întâi la Algeciras de unde pleacă feriboturi atât spre Tanger în Maroc cat și spre Ceuta una din cele două enclave spaniole din Africa. Din Algeciras nu pleca niciun vapor prea curând și am acolo am aflat că există un feribot mai potrivit pentru noi care pleacă din Tarifa la 20 de kilometri distanță. Am condus repede până la Tarifa, cel mai sudic punct al Spaniei și am ajuns la fix pentru a ne îmbarca.

Biletele sunt destul de scumpe (40-60 de euro dus întors) iar traversarea strâmtorii Gibraltar durează 40 de minute, vapoarele dintre Tarifa și Tanger circulând des, fiind cel puțin 5 vapoare pe zi în ambele sensuri. După o călătorie confortabilă pe vaporul luxos am ajuns în Africa. Cetățenii U.E. nu au nevoie de viză în Maroc așa că am primit repede o stampilă pe pașaport și am intrat în țară. Aici am dat de multă poliție și armată venii să asigure protecția regelui Mohammed VI care tocmai vizita portul Tanger. A trebuit să așteptam până coloana oficială a părăsit portul, având abia apoi permisia să trecem mai departe spre centrul orașului.

Între Spania și Maroc este o diferența de o oră de fus orar și ținând cont de durata călătoriei noastre de 40 de minute se poate spune că am călătorit 20 de minute înapoi în timp. Realitatea este că diferența dintre Spania și Maroc este uriașa și am simțit de fapt că ne-am întors în timp mai degrabă cu câteva decenii. Tanger este un oraș destul de înapoiat care deși economic nu o duce rău datorită portului și uzinei de mașini Renault (unde se fabrică Dacia)  este mult în urma Spaniei. Așadar am pășit într-o altă lume, o lume arabă tipică cu străduțe înghesuite și multă gălăgie și mizerie. Trecând peste impactul cultural inițial este totuși o lume care îmi place mult, cu o cultură și istorie puternică și foarte autentică.

Nu sunt prea multe locuri de văzut în Tanger, dar Medina (orașul vechi) e o zonă foarte bună în care să te pierzi pe aleile întortocheate. Există o piață centrală mai aerisită în mijlocul căreia se află vechea moschee. Din aceeași piață se deschide poarta marelui bazar, o nebunie aglomerată cu tarabe de toate felurile. A fost o plăcere plimbarea printre tarabele de mirodenii cu aromele și culorile lor îmbietoare. Prin bazar am avut ocazia să ne distrăm puțin negociind cu vânzătorii și luând mai multe suveniruri. Negocierile le-am făcut în franceză, singura limbă în care am reușit să ne înțelegem cu localnicii. Marocul a fost protectorat francez până în 1956 iar urmele ocupației franceze sunt puternice și astăzi. Am mers la final către fortul Tanger, fortificația construită în vremea francezilor continuând apoi spre port unde ne aștepta vaporul de întoarcere. Ultima peripeție am avut-o în port unde am găsit o coadă uriașă la controlul pașapoartelor. Verificarea dura extrem de mult mai ales pentru marocani și am fi pierdut cu siguranță feribotul spre Spania dacă acesta nu ar fi întârziat special să aștepte pasagerii blocați la control. Se pare că erau obișnuiți cu asta. După agitația din port, ne-am liniștit o dată ajunși pe vapor și de acolo a urmat un drum lin spre Europa și apoi înapoi la hotel la Torremolinos.

Închei aici povestirile din Andaluzia cu cele două ieșiri pe care le-am făcut în afara Spaniei. De-a lungul celor cinci episoade sper că v-am convins de frumusețea regiunii. Pot spune că mie mi s-a făcut dor de locuri povestind despre ele.

 

Pe drum spre Gibraltar

DSC06503

 

Oprim la semafor ca să treacă… avionul

DSC06507

 

Am parcat lângă telecabină

DSC06510

 

De unde se urcă spre vârful stâncii

DSC06551

 

Golful Algeciras

DSC06518

 

Orașul Gibraltar de sus

DSC06535

 

Sosind în vârf

DSC06552

 

Macacii pot fi văzuți peste tot

DSC06525

 

Primul contact 🙂

DSC08578

 

Vedere către Africa

DSC08613

 

Un port foarte aglomerat

DSC08603

 

Stânca Gibraltar

DSC08623

 

O familie de macaci admiră peisajul

DSC06550

 

Coborârea către oraș

DSC08630

 

Terase cu specific englezesc

DSC06561

 

La masă

DSC08640

 

Centrul vechi are clădiri în stil colonial

DSC06562

 

La Point of Europa, vârful peninsulei

DSC08656

 

Moscheea din Gibraltar

DSC06566

 

Dincolo de far e Africa

DSC06567

 

Ieșirea din peninsulă

DSC08674

 

La drum spre Algeciras

DSC08552

 

Morile de vânt din apropiere de Tarifa

DSC08953

 

Portul Tarifa

DSC08974

 

Feribotul către Maroc

DSC06775

 

Lăsând în urmă Europa

DSC08985

 

Drumul a durat o oră

DSC08998

 

Portul din Tanger

DSC09053

 

Plin de steaguri ale Marocului… era în vizită regele

DSC09050

 

Străzile aglomerate… se vede că am ajuns în altă lume

DSC09034

 

Zidurile orașului

DSC09044

 

Piața centrală

DSC09026

 

Intrarea în bazar

DSC06785

 

Moscheea din oraș

DSC09024

 

Fortul Tanger

DSC06790

1 thought on “Andaluzia, un tărâm de vis – Partea 5 – Dincolo de granițele Spaniei. Gibraltar și Tanger”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.