Andaluzia, un tărâm de vis – Partea 2 – Califatul maur. Cordoba și Ronda

Timp de 600 de ani Andaluzia s-a aflat sub stăpânire musulmană și deși Reconquista spaniolă a distrus cea mai mare parte a culturii și construcțiilor arabe există și în prezent urme ale marii civilizații musulmane Al Andalus, a cărei primă mare capitală a fost Cordoba. Prima excursie care am făcut-o din Torremolinos a fost chiar la Cordoba. Drumul are 170 de kilometri, cea mai mare parte din ei pe autostradă, așa că am ajuns la Cordoba în mai puțin de 2 ore.

Musulmanii marelui califat Umayyad au invadat peninsula iberică la începutul secolului 8 debarcând la Gibraltar. Arabii i-au învins pe vizigoți în 712 după bătălia de la Guadelete iar câțiva ani mai târziu în vremea califului Hisham ibn Abd Al Malik i-au alungat și au ocupat întreaga peninsulă oprindu-se la granițele Aquitaniei în Franța de azi după mai multe bătălii cu trupele unite creștine. Califatul Umayyad în perioada de maximă glorie în jurul anului 750 se întindea de la Himalaia și Caucaz până la Sahara și munții Atlas bătând la porțile Europei ocupând parte din Turcia, insula Cipru și mai ales Spania de astăzi. Revoluția Abbasidă a adus sfârșitul dinastiei Umayyad în anul 751 când ultimul calif Mawan II a fost ucis. Un urmaș direct al califului Hisham, Abd-al-Rahman a fondat câțiva ani mai târziu emiratul de Cordoba ca o continuare a dinastiei bunicului său fiind recunoscut de noul conducător din Damasc ca emir al Andaluziei. Mai târziu regiunea a devenit chiar independentă de conducerea Abbasidă devenind califat la începutul secolului 11 atunci când capitala Cordoba a cunoscut și cea mai mare importanță fiind atunci probabil cel mai mare oraș al lumii cu peste jumătate de milion de locuitori.

Cordoba nu a fost totuși înființată de mauri. Orașul de pe malul râului Guadalquivir este atestat istoric încă din vremea cuceririlor cartagineze, devenind mai târziu capitala provinciei Romane Hispania Baetica în vremea lui Iulius Cezar. A făcut parte din Imperiul Bizantin și mai apoi din Regatul Vizigot. A fost cucerită devenind capitala Califatului de Cordoba în secolele următoare. În această perioadă a devenit unul din cele mai importante centre ale lumii musulmane dar și un pol al științelor și culturii în Europa, arabii fiind mult mai deschiși către știință și avansați decât europenii în acele vremuri.

În vremurile ei de glorie, Cordoba avea mii de moschei și palate luxoase iar în oraș trăiau în armonie cu majoritatea musulmană și evrei și creștini. Cea mai renumită clădire din Cordoba era Marea Moschee, una din cele mai mari ale lumii, a cărei construcție a durat două secole. La Mezquita, așa cum este cunoscută azi este cea mai impresionantă moschee din Europa, păstrează și în prezent aspecte ale măreției inițiale cu splendidele coloane maure cu toate că a fost transformată în catedrală de spanioli în secolul 14.

Mezquita este cea mai mare atracție turistică din Cordoba și a fost și prima noastră oprire din oraș. Spre deosebire de alte moschei transformate în biserici, din Marea Moschee au rămas intacte cele mai multe zone inclusiv sala de rugăciuni și mihrab-ul. Intrarea în catedrală se face printr-o curte superbă plină de portocali. După ce a adus capitala la Cordoba, emirul Abd-al-Rahman a dorit să construiască întregul oraș precum casa pe care o părăsise, marele Damasc. Pe lângă proiectele grandioase de construcții a mers până la a aduce arbori din Damasc pe care i-a plantat în întregul oraș, iar cei din curtea catedralei supraviețuiesc și astăzi. Deși exteriorul moscheii a fost refăcut există și în prezent părți ale sculpturilor exterioare. Arhitectura maură nu se remarcă prin structuri grandioase ci mai degrabă prin modestie și delicatețe și așa este și interiorul din Mezquita. Din cele 1200 de coloane ale construcției inițiale aproape 900 nu au fost distruse alcătuind camera de rugăciune, una dintre cele mai frumoase încăperi pe care le-am văzut vreodată. Camera mihrab-ului s-a păstrat și ea, poarta sculptată ce indică direcția către Mecca.

Aproape de catedrală se află mai multe vestigii romane inclusiv un arc de triumf bine păstrat aflat la capătul marelui pod roman ce traversează râul Guadalquivir. Este unul din cele mai grandioase poduri ale lumii antice fiind folosit ca locație de filmare în repetate rânduri, inclusiv recent în serialul Game of Thrones. După amiaza în Cordoba am petrecut-o la o terasă în cea mai frumoasă piață din oraș, Plaza de la Corredera. Piețele pătrate închise sunt tradiționale în Spania, mai ales în zona centrală a Castilliei. Corredera din Cordoba este singura de acest tip din întreaga Andaluzie. La plecare din Cordoba am vrut să mai oprim la Medina Azahara la 10 kilometri de centru unde se află ruinele vechiului palat al emirului, însă nu am reușit să găsim intrarea (locul nefiind prea bine marcat iar noi nu aveam GPS) și după câteva ture am renunțat părăsind Cordoba.

La jumătatea drumului spre hotel, am mai oprit la Antequerra. Acesta este unul din cele mai vechi orașe Andaluze aflat într-o zonă muntoasă în apropierea parcului natural El Torcal, niște munți cu formațiuni stâncoase ciudate. Am urcat cu mașina pe niște străzi foarte abrupte până în vârful dealului din centru unde se află Alcazaba, un vechi castel maur. Pe câmpia de la poalele orașului se află o stâncă izolată ce se aseamănă cu fata unui bărbat, localnicii numind-o Indianul din cauza asemănării cu un aborigen american. Numele ei este însă Pena de los Enamorados, după o veche poveste cu doi tineri care neputând să își trăiască iubirea din cauza diferențelor religioase s-au aruncat împreună de pe vârful stâncii.

Am avut o primă zi cu vreme foarte frumoasă la Cordoba, dar a doua zi se anunța o vreme închisă cu șanse mari de ploaie. Am decis să amânăm plimbarea la Sevilla sau Granada pentru o zi mai însorită și să vizităm un oraș de care nu știam prea multe inițial, Ronda. Ca să ajungem la Ronda am traversat Munții Sierra de las Neves pe Careterra de Ronda, un drum abrupt plin de serpentine, o adevărată plăcere de condus. Ronda este o mică localitate aflată la înălțime într-un cadru natural foarte frumos pe marginea unor stânci abrupte ce ofereau orașului un mare zid de apărare natural. Ronda este un loc liniștit și boem, izolat în mijlocul Andaluziei. Asta probabil i-a făcut pe scriitori precum Hemingway și Orson Wells să aleagă Ronda ca reședință pentru a își petrece verile. Carmen de la Ronda este unul din cele mai renumite filme spaniole despre povestea de dragoste dintre o frumoasă țigancă din sat și un sergent spaniol în vremea ocupației lui Napoleon. Puente Nuevo (podul nou) unește cele două jumătăți ale Rondei deasupra unui canion adânc săpat de râul Guadalevin. În caz că vă întrebați de ce toate râurile din Andaluzia se numesc Guadal… aflați că numele vine din perioada maură (Guad-al însemnând rău sau vale în arabă). La Ronda se află și cea mai veche arenă de corida din Spania, fiind un loc cu puternice tradiții în luptele cu tauri. Sunt și multe muzee în oraș și o mulțime de locuri unde puteți admira peisajul caselor vechi construite pe marginea prăpastiei.

Pe drumul de întoarcere de pe autostradă am zărit un sat care arăta foarte bine și am decis să oprim. Olvera este o așezare veche de o frumusețe uimitoare cu case albe aliniate la poalele unei stânci în vârful căreia se află o catedrală și un castel maur. Asa am mai descoperit și o mică comoară ascunsă intre dealurile andaluze. Cam asta e Andaluzia, pe lângă zecile de locuri renumite, oriunde poți descoperi locuri magice care merită văzute. După ziua petrecută la Ronda, am avut soare până la finalul concediului iar următoarea plimbare a fost la Sevilla pe o vreme superbă.

Pe autostrada spre Cordoba