Excursii în Sinai – Mănăstirea Sf. Ecaterina și Canionul colorat

Cea mai confortabilă excursie din punct de vedere al distanței care se poate face din Sharm el Sheikh este la mănăstirea Sf. Ecaterina în mijlocul peninsulei Sinai. Ni s-a mai părut interesantă și o excursie la canionul colorat cu safari prin desert. Ambele erau oferite de cele mai multe agenții din Sharm. Când eram pe punctul să le luam pe amândouă am mai dat de câțiva români interesați și așa am putut face un grup cu jeepul să mergem unde vrem – și am decis să facem ambele excursii într-o singură zi.

Din Sharm el Sheikh se organizează excursii de o zi spre Cairo de exemplu care se afla peste 500 de kilometri distanță, fără autostrăzi și pe drumuri pline de checkpoint-uri militare. St. Catherine se află la “doar” 220 de kilometri de Sharm pe același gen de drumuri nu tocmai grozave.

Imediat ce am plecat cu jeep-ul la drum am înțeles cum se pot face fizic asemenea excursii – motivul este că toți șoferii sunt nebuni, conducând dincolo de orice norme ale rațiunii. Pe drumuri cu o bandă pe sens, pline de gropi și nisip se merge cu minim 150 km/h, de obicei cât de repede poate mașina sau autocarul. Așa se face ca până la St. Catherine’s am făcut 2 ore și ceva pe un drum pe care nu te-ai aștepta să faci mai puțin de 4 ore.

St. Catherine’s este cel mai important loc turistic din întreg Sinaiul. Aici se află Muntele Sinai (muntele lui Moise) de pe care se spune ca Moise a primit cele zece porunci. La baza muntelui se află Mănăstirea sfânta Ecaterina construită în memoria martirei creștine Ecaterina din Alexandria. Mănăstirea a fost construită în secolul 6 la ordinul împăratului bizantin Iustinian, fortificată cu ziduri înalte și este o adevărată oază verde în mijlocul unei văi aride. Pe lângă vizita în mănăstirea ortodoxă, se mai pot face plimbări cu cămila și de asemenea se fac drumeții până în vârful muntelui (de obicei se pleacă în zori pentru a evita căldura puternică).

De la mănăstire am plecat mai departe către Canionul Colorat aflat mai adânc în mijlocul deșertului și nu după mult timp s-a terminat asfaltul iar șoferul a început să gonească nebun peste dune depășind și 100 kilometri la oră. A fost o experiență de ținut minte, din care am scapăt cu bine. Vă invit să vedeți filmulețul de mai jos cu șoferul nostru.

După cursa nebună am ajuns la canionul colorat – format cu multe mii de ani în urmă de un râu de mult secat – o raritate geologică în toate culorile unde nuanțele pereților se schimbă în funcție de lumină. Cel mai bine o să las pozele să vorbească. O să vă mai spun doar că după canion am servit un ceai cu beduini în deșert (teoretic ei trăiau în ca nomazii în corturi, practic stăteau acolo mai mult pentru turiști). Jeepul nostru trebuia să vină să ne ia dar nu a mai apărut. A venit într-un târziu altă mașina care ne-a dus mai departe în deșert unde am văzut ce se întâmplase. Șoferul nostru se trezise să mai facă niște bravade peste dune și reușise performanța să se răstoarne într-o vale. Am pus toți turiștii umărul să-l scoatem de acolo și într-un târziu am plecat la drum. Seara s-a încheiat pe malul marii, unde am servit cina la un restaurant tradițional, un sfârșit numai bun după o zi plină.

Jeepurile gata de plecare