Pelerinaj în Țara Sfântă – Partea 2 – Nazareth și Galileea

 

Am ajuns pe inserate la Nazareth după drumul lung de la Ierusalim pe autostrada A6, numită și Itzak Rabin, care traversează Israelul de la nord la sud.

Nazareth este cunoscut pentru referințele biblice și este orașul cu cei mai mulți locuitori arabi din Israel, atât musulmani cât și creștini. Acesta e și unul din motivele pentru care am ales orașul pentru cazare în noaptea de Sabat. Aici, spre deosebire de restul țării unde până și hotelurile au recepția închisă, se lucrează ca într-o zi normală.

Eram obosiți după drumul lung și am avut parte de o primire extraordinară la pensiunea din oraș. Mai întâi am intrat cu mașina pe străduțele înguste ale centrului vechi până nu am mai putut avansa și ne-am oprit la o parcare cu plată. Nu departe de aici se afla pensiunea spre care am plecat pe jos. Aici, eram așteptați. Fiul proprietarului ne-a întâmpinat la recepție și cum a auzit de parcare a venit repede la mașină să ne ajute cu un loc mai bun. A trecut la volan și a dus repede mașina într-o parcare gratuită mai aproape de pensiune și ne-a luat bagajele.

Am stat la pensiunea Vitrage Guest House – o mică pensiune de familie unde ne-am simțit ca acasă. E un loc care îl recomand cu încredere oricui are de gând să ajungă prin zonă. După putina odihnă, ne gândeam să mergem la plimbare pe străzile din oraș, însă am renunțat la idee din cauza atmosferei de la pensiunea familiei Nasr. Am fost chiar surprinși de ospitalitatea lor deosebită și nu știu dacă am avut vreodată în călătorii o primire mai călduroasă decât la pensiunea din Nazareth. Mai întâi am servit cina proaspăt gătită de gazda noastră. Cina a fost delicioasă cu aperitivele tradiționale – humus, fatoush, baba ganoush și o friptură de pui la cuptor.

La sfârșitul cinei, domnul Nasr ne-a invitat să ne alăturam în gradină să sărbătorim. Mirați, ne-am conformat. Ei bine, sărbătoarea era pentru ca unul dintre cei cazați în pensiune avea ziua de naștere iar un alt cuplu cazat la pensiune împlinea mai mulți ani de căsătorie. Mi s-a părut un gest foarte frumos. Toți oaspeții din pensiune au fost invitați la masa din gradina iar doamna Nasr a preparat o mare salata tabuleh și un tort de ciocolata pentru sărbătoriți. Am stat toată seara împreună cu gazdele și ceilalți oaspeți la povești și numai de vizitat nu mai aveam chef. Eram la masa români, americani, israelieni, slovaci și spanioli. Am stat la povesti despre locurile pe care le-am vizitat, despre ce mai aveam de gând să vedem în țară iar gazdele ne-au dat mai multe sfaturi utile.

Domnul Nasr ne-a povestit mai multe despre cum a construit pensiunea. Ne-a povestit că un israelian din Tel Aviv a vizitat zona cu mulți ani în urmă și impresionat de frumusețea orașului vechi i-a încurajat pe mai mulți localnici să deschidă pensiuni. Domnul avea o casa mare, dar avea încă 3 fete acasă alături de băiatul cel mic. După ce fetele s-au căsătorit și au plecat la casele lor s-a hotărât ca e momentul să deschidă o pensiune împreună cu soția și fiul lor, Fadi. Casa de oaspeți se numește Vitrage după ocupația lui, el fiind sticlar specializat în vitralii. E o ocupație pe care încă o mai practică iar turiștii pot vizita atelierul lui de lucru. Punctul forte al pensiunii este grădina, mare și frumos amenajată, un loc unde acolo am petrecut mult timp la povestiri împreuna cu gazdele și ceilalți oaspeți.

Domnul Nasr este arab creștin ortodox. Deși este un subiect controversat el nu s-a ferit să discute cu oaspeții despre politică și situația din Israel. Ne-a povestit că a fost nemulțumit că nu a putut să își înroleze fiul în armată și că și-ar dori ca măcar creștinii să aibă voie să se înroleze în armata israeliană. Ne-a povestit despre conflictele locale între arabii musulmani și arabii creștini și despre primarul nou ales care încearcă să îmbunătățească relațiile. Am aflat foarte multe lucruri interesante despre țară si am împărtășit păreri împreună cu ceilalți oaspeți.

Dimineața după un mic dejun excelent, proaspăt pregătit de patroana am ieșit din nou toți pe terasa la cafea și prăjituri. Am mai stat câteva ore bune din nou la vorbă și am schimbat date de contact cu ceilalți. Erau multe de văzut în Nazareth dar cu greu ne-am hotărât să plecam la drum. Într-un final, cu regret, ne-am luat la revedere de la gazdele noastre și am plecat spre oraș.

Am pornit așadar la pas prin centrul vechi. Nazaretul din biblie este orașul unde Iisus a copilărit și locul natal al Mariei, în care a avut loc buna vestire. După Ierusalim, este principala destinație vizitată de pelerinii creștini în Israel. Principalele atracții sunt cele două biserici ale bunei vestiri, cea ortodoxă și cea catolică. Am fost mai întâi la biserica ortodoxă, mult mai mică și mai modestă decât cea catolică, însă pictată cu mare măiestrie. Sub biserică se află izvorul Mariei. Biserica ortodoxă a Bunei vestiri a fost renovată cu sprijinul patriarhiei române și am observat cu interes scrierile în limba română de pe pereții acesteia. Tot aici am întâlnit și un grup de turiști români. Am plecat apoi spre bazarul orașului, de unde am luat multe suveniruri pentru acasă, prețurile fiind considerabil mai mici decât la Ierusalim. Nu departe se află catedrala catolică a Bunei vestiri (Church of the Annunciation), cea mai mare biserică creștină din Orientul Mijlociu. Uriașa clădire este construită pe două etaje deasupra satului antic, peste locul considerat a fi casa Mariei. Prin curtea bisericii dar și în interior se află icoane uriașe și vitralii donate de congregații de peste tot din jurul lumii, inclusiv din România. La subsolul catedralei se poate vizita casa Fecioarei, iar la etajul superior impresionează uriașa cupolă. Am plecat după masă din Nazareth. Datorită familiei Nasr, dar și datorită altor localnici pe care i-am cunoscut, am avut parte de o ședere cu adevărat deosebită la Nazareth iar orașul a devenit unul din preferatele mele.

Am pornit mai departe cu mașina urcând pe dealurile din apropiere deasupra Nazarethului și la puțin timp după ce am lăsat priveliștile orașului în urmă am ajuns la Cana Galilei, oraș cunoscut azi sub numele de Kfar Khanna. Regiunea Galileea este zona unde Iisus și-a înfăptuit primele minuni și este împânzită de locuri sfinte și biserici, mai peste tot, în aceste locuri putem găsi o biserică ortodoxă dar și una catolică. Cana este cunoscută pentru nunta biblică, unde apa a fost preschimbată în vin, fiind un loc preferat de multe cupluri pentru a își reînnoi jurămintele sau chiar pentru nuntă. Am mers doar la biserica ortodoxă, de unde am cumpărat suveniruri de la preoții greci, inclusiv vin produs local.

Pe drumul “județean” de la Nazareth la Cana am avut și prima întâlnire cu traficul, pierzând ceva timp în aglomerație. Următoarea oprire a fost muntele Tabor. Pe lângă peisajul de câmpie din jur, Tabor se poate vedea de la mare depărtare. Este un “munte” de doar 550 de metri care oferă o priveliște excelentă fiind mult mai înalt decât orice deal din jur. Tabor este locul Schimbării la față, iar în vârf se află 2 biserici cu același nume – ca peste tot una ortodoxă și una catolică. După o scurtă vizită la mănăstirea ortodoxă am rămas să admiram peisajul. Muntele este și un loc preferat pentru admiratorii de para-pantă și am avut prilejul aici să observam câțiva practicanți decolând de pe pantele dealului. În plus, drumul până în vârf este înțesat de serpentine și e o adevărată placere de condus.

Următoarea oprire era la Marea Galileei, cunoscută și sub numele de lacul Tiberias. Lacul de apă dulce este principala sursă de apa proaspătă a țării. De asemenea, este lacul de apă dulce aflat la cea mai joasă altitudine din lume, sub 200 de metri sub nivelul mării. Este întrecut doar de Marea Moartă care se află la o altitudine și mai joasa, însă acolo apa este sărată. A fost interesant să vedem un semn care anunța nivelul mării – zero metri și să începem de acolo să coborâm abrupt către lac. Unul din râurile care se varsă în lac este chiar râul Iordan. Nu departe de vărsarea în lac se află Yardenit – locul de botez. Pe râul Iordan se află nenumărate locuri care se prezintă drept locul autentic al botezului lui Iisus, la fel ca și Yardenit. Ce pot să spun e că față de imaginile care le-am văzut cu alte locuri aici cu siguranța e un loc mai curat și îngrijit. Am găsit aici foarte mulți ruși veniți să se boteze în apele râului. Există cabine moderne de schimb, pelerine de închiriat pentru a intra în apa și preoți specializați cu botezul în râu.

Am continuat drumul mergând către nord pe malul lacului Tiberias. La jumătatea lacului pe malul vestic am ajuns la orașul cu același nume. Orașul Tiberias este unul din locurile sfinte pentru evrei dar și una din principalele stațiuni turistice ale țării, fiind chiar în sezonul de vârf. Nu v-am povestit despre vreme, dar ne aflam în martie și am avut constant soare și minim 28 de grade. Apele Mării Mediterane erau foarte reci, în schimb pe plajele de pe malul lacului Tiberias erau numeroși turiști pentru că apa lacului era numai bună pentru baie. Pe malul estic se văd munți mai înalți în depărtare. Aceștia sunt în Înălțimile Golan, zona de conflict încă nerecunoscută de țările vecine pe care Israelul a ocupat-o în războiul de șase zile din 1967. Am mai poposit puțin la masa unde am servit pește proaspăt de lac la grătar, asta nu înainte să gustam din tradiționalele aperitive locale.

Ultima noastră oprire în Galileea a fost la capătul de nord al lacului Tiberias, unde se află satul Capernaum loc unde se spune că a trăit sfântul Petru dar și mai multe locuri unde au avut loc minuni ale lui Iisus cu biserici construite în fiecare dintre ele cum ar fi Biserica Pâinii și Peștelui din Taghba sau biserica franciscană de pe Muntele Fericirilor. Am vizitat însă doar Capernaum unde se află mai multe vestigii din vechiul oraș roman dar și o mare sinagogă din secolul 4 foarte bine păstrată. Principala atracție este biserica modernă franciscană construită peste locul considerat a fi casa lui Petru.

De acolo am urcat înapoi peste nivelul mării. Ne-am luat la revedere de la Galileea și am plecat spre țărmul Mediteranei către Haifa unde aveam rezervată cazare. Înainte de sosire aveam să facem mai întâi o oprire la Akko. Despre frumosul oraș Haifa, despre vechiul port Akko dar și despre capitala Tel Aviv-Jaffa o să povestesc în partea următoare.

 

 

La Pensiunea Vitrage

vitrage

 La cină

DSC04586

Dimineața, prin grădină

DSC04588

Biserica ortodoxă a bunei vestiri

DSC04592

Intrarea in biserică

DSC04597

Izvorul Mariei

DSC04599

Biserica din Nazareth a fost construită și cu sprijinul patriarhiei române

DSC04601

Catedrala catolică a bunei vestiri

DSC04603

Zidurile sunt împodobite cu icoane din toate colțurile lumii, inclusiv România

DSC04608

Catedrala este cea mai mare biserică creștină din Orientul Mijlociu

DSC04610

Din interior, la primul etaj

DSC04626

Cupola

DSC04630

Casa Fecioarei Maria

DSC04631

Al doilea etaj al bisericii

DSC04641

La plecare

DSC04656

Moscheea alba din Nazareth

DSC04666

Piața de fructe

DSC04668

Priveliștea orașului de pe dealuri

DSC04670

Pe drum spre Cana

DSC04673

Biserica din Cana Galileii

DSC04684

Pe serpentine pe muntele Tabor

DSC04708

Priveliștea de pe Tabor

DSC04694

Para-pantă înainte de zbor

DSC04699

…și dupa decolare

DSC04701

Biserica de pe muntele Tabor

DSC04706

Coborâm și mergem spre Marea Galilei  (lacul Tiberias)

DSC04710

Aici este nivelul mării, lacul e mult mai jos

DSC04725

Locul de botez, pe râul Iordan

DSC04734

Iordanul, spre vărsarea în lacul Tiberias

DSC04740

Pelerini veniți la botez

DSC04747

Se pot găsi panouri cam în orice limbă din lume

DSC04751

Drumul pe malul lacului

DSC04757

Din orașul Tiberias

DSC04766

La capătul lacului se află Capernaum

DSC04788

Statuia lui Petru pe malul apei

DSC04790

Biserica franciscană din Capernaum

DSC04799

Vechea sinagogă

DSC04806

Biserica franciscană construită peste vestigiile antice

DSC04805

Ne luăm la revedere de la Galileea și pornim la drum spre Mediterană

DSC04795

3 thoughts on “Pelerinaj în Țara Sfântă – Partea 2 – Nazareth și Galileea”

Leave a Reply