Pelerinaj în Țara Sfântă – Partea 3 – Coasta Mediteranei

 

Am lăsat Galileea în urmă și am ajuns înapoi la Mediterană. Aveam cazare rezervată la Haifa, însă pentru că nu se lăsase seara am făcut o oprire în apropiere de vechiul port Akko.

Akko (sau Acre) este una dintre cele mai vechi așezări din lume, datând încă de pe vremea fenicienilor fiind mai târziu unul din principalele porturi ale Levantului. Akko a cunoscut o mare dezvoltare pe vremea cruciaților când au fost construite fortificații uriașe. În acea vreme orașul era cunoscut sub numele St. Jean d’Acre. La fel ca multe alte cetăți din regiune, orașul a fost supus multor asedii de-a lungul istoriei fiind distrus și reconstruit de mai multe ori. Am ajuns așadar seara la cetate. După ce ne-am strecurat cu greu mașina pe străduțele înguste ale orașului vechi am reușit să găsim cu noroc un loc de parcare chiar lângă port. De aici se organizează plimbări pe barca pe mare în jurul fortificațiilor. Pentru că oricum vizitasem destule locuri și era deja târziu, am decis să luăm o plimbare cu barca, numai bine pentru a vedea apusul pe mare. Plimbarea de jumătate de oră a costat doar 10 shekeli și a fost alegerea perfectă de a ne relaxa după o lungă zi de vizitat.

Am plecat din Akko și după scurt timp am ajuns la Haifa, unde urma să înnoptam. Era sabat și orașul Haifa, care este populat în mare majoritate de evrei era aproape pustiu. Absolut totul era închis. Hotelul nostru nu făcea excepție însă știam deja despre asta din discuția anterioara cu proprietarii. Urma să facem “self check-in”. Am găsit pe ușa hotelului un plic în care aveam instrucțiuni despre cazare, codul de acces în cameră și chiar o hartă a orașului cu sfaturi utile. 1926 Apartments este un boutique hotel destul de luxos aflat în centrul orașului. Dimineața, fiind duminică, adică zi lucrătoare,  orașul renăștea la viață. La recepție am stat de vorba cu proprietarii hotelului chiar în limba română, părintii acestora fiind originari din România. E destul de probabil să găsiți interlocutori în limba natală prin Israel, aceștia fiind fie urmași ai evreilor români care s-au mutat în Israel la mijlocul secolului trecut fie compatrioți veniți în Israel la muncă.

Haifa este un oraș mare, al treilea al țării, aflat pe malul Mediteranei. Este un oraș modern și unul dintre cele mai industrializate. Orașul construit pe pantele abrupte ale muntelui Carmel a cunoscut o mare creștere secolul trecut după ce englezii au investit în dezvoltarea portului de aici. Există o vorba printre muncitorii israelieni din Haifa: “Jerusalem prays, Tel Aviv plays and Haifa works”. După oamenii foarte harnici care i-am cunoscut aici cred că asta nu este foarte departe de adevăr, iar pe lângă evidenta afirmație despre Ierusalim, capitala Tel Aviv mi-a lăsat într-adevăr mai mult impresia de stațiune de plajă decât de oraș activ.

Principalele atracții din Haifa sunt grădinile Baha’i și biserica carmelită Stella Maris. Veți spune probabil cum am spus și noi, mare lucru! Ei bine, ne-am schimbat părerea la fața locului. Cred acum că Haifa este unul din cele mai frumoase orașe mediteraneene, o bijuterie cu străzi abrupte, vegetație din belșug și peisaje superbe iar perla orașului sunt grădinile aflate în patrimoniul UNESCO. Pot spune că sunt cele mai spectaculoase grădini din lume, cel puțin din ce am văzut până acum. Grădinile Baha’i au fost construite la sfârșitul secolului 19 la Haifa de practicanții religiei cu acilase nume și aici se afla mormântul profetului acestora, Baha’u’llah.

Baha’u’llah este un persan(iranian) născut la începutul secolului 19 la Teheran în vremea Imperiului Otoman. În Persia din jurul anului 1850 mișcarea Babi, o mișcare desprinsă din islamismul șiit a cunoscut o mare amploare datorită unui profet din Shiraz numita Bab. Acesta a fost asasinat de către șah la fel ca și multi dintre practicanții religiei. Baha’u’llah era fiul unui vizir care a făcut parte din aceasta mișcare. Într-un moment în care un plan al urmașilor lui Bab fusese făcut pentru a îl asasina pe șah, el s-a opus salvând viata practic dușmanului sau. Pentru că expunerea lui față de populație creștea, a fost trimis în exil mai întâi la Bagdad, apoi la Constantinopol pentru a fi apoi intemnițat la Akko unde avea să se stingă din viață. În tot acest timp el a scris nenumărate cărți religioase și a avut libertatea de se întâlni cu alți practicant declarând că este manifestarea lui Dumnezeu pe pământ. Scrierile și predicile lui din toți acești ani definesc credința de azi a practicanților Baha’i. Religia este una monoteista, care împrumută multe lucruri de la alte credințe. Este o religie reconciliatoare care crede că toate celelalte credințe monoteiste sunt bune și le accepta. Profeții religiei sunt Abraham, Moise, Krishna, Zoroastru, Buddha, Iisus Mohammed, Bab și Baha’u’llah – adică profeții principalelor religii ale lumii și în prezent exista câteva milioane bune de adepți mai ales în India și S.U.A., credința fiind chiar și acum violent interzisă în Iran. Ar fi foarte multe de spus despre religia Baha’i, dar vă propun să citiți mai multe aici.

Revenind la povestirea mea… Am plecat de dimineața către colonia germană aflată în centrul orașului. Acolo este un cartier construit de evrei germani la începutul migrației din secolul trecut. Bulevardul principal al coloniei leagă parcă printr-o linie infinită marea de grădini și de vârful muntelui Carmel. Plouase de dimineață și nu am fost lăsați să intram la grădinile Baha’i din cauza riscului de a cădea pe scările alunecoase. Angajații grădinii ne-au rugat să revenim puțin mai târziu.

Am vizitat așadar mai întâi biserica Stella Maris aflata în vârful muntelui Carmel. Aici în secolul 12 trăiau ermiți (sihaștrii) care au înființat ordinul carmeliților, un ordin romano-catolic care avea mai târziu să cunoască o mare creștere în jurul lumii. Biserica este una frumoasă cu o cupolă deosebită, însă aici cea mai spectaculoasa este priveliștea asupra întregului oraș și a golfului până la Akko. Exista și o telecabina care urcă pe munte plecând de la plaja din care se poate admira și mai bine vederea. Haifa este plină de străzi abrupte și serpentine care leagă multe locuri cu multa verdeață și parcuri toate înghesuite intre muntele Carmel și mare. Pot spune că Haifa are destul de multe lucruri în comun cu San Francisco, poate cu excepția podurilor.

De la Carmel am coborât din nou către intrarea în grădini. Aici tocmai se șterseseră scările așa că ne-a fost permis accesul. Câteva lucruri despre vizitarea grădinilor Baha’i. Există trei intrări, una la nivelul inferior, una la mijloc unde se află templul lui Bab și una la nivelul superior. Nu este permisă vizitarea întregii grădini, dar asta nu e o problema pentru că străbaterea tuturor scărilor ar dura mai mult de o oră. Intrarea este liberă la fiecare nivel. Există și un tur mai amplu unde se vizitează partea superioară a grădinilor care este de asemenea gratuit dar trebuie rezervat în avans. Noi am vizitat toate cele 3 intrări și chiar vă recomand să nu vă limitați la una. De la nivelul inferior aveți cea mai buna priveliște asupra grădinilor. De la nivelul intermediar se poate vizita templul și partea cea mai spectaculos decorată. De la nivelul superior se poate vedea întregul oraș. Toate merită văzute, eu unul am fost foarte impresionat de grădinile Baha’i, mai ales de cătă muncă se depune la întreținerea până la perfecțiune a fiecărui detaliu – de la flori la fântâni și de la copaci la statui. Sunt câteva sute de grădinari și angajați în curățenie care lucrează zilnic. E un loc cu adevărat impresionant dar mai multe de atât o să las pozele de mai jos să vorbească de la sine.

Am plecat mai departe către Tel Aviv nu înainte să facem o oprire pe plaja lungă de câțiva kilometri din Haifa. Autostrada care leagă cele 2 orașe merge de-a lungul coastei Mediteranei. La jumătatea drumului am întâlnit un semn de Cezareea. Știam despre vechiul oraș roman Cezareea dar nu știam ca este în drum așa că am hotărât să facem un scurt popas neplanificat. Aici, pe malul mării se află un vechi teatru roman și un lung apeduct care aproviziona orașul cu apă dulce.

După Cezareea, am continuat drumul spre Tel Aviv. În capitală, pe bulevardul principal Hayarkon am avut mari dificultăți în a găsi un loc de parcare și nu am reușit să găsim unul decât cu ajutor de la hotel. De la hotel am mers direct la plajă. Tel Aviv-ul are o plajă lată, cu nisip fin, lunga de câțiva kilometrii. Dacă spuneam ca Haifa îmi amintea de San Francisco, cu siguranță Tel Aviv are ceva din Miami, evident la o scară mai mică. De-a lungul plajei sunt înșiruite multe hoteluri de lux. Cum spuneam, capitala aduce mai mult cu o stațiune. În afară de plajă, nu sunt foarte multe locuri de văzut în oraș. Principala atracție pentru turiști este orașul vechi Jaffa aflat la sud de Tel Aviv.

Jaffa era în vremea cruciaților portul principal al Ierusalimului fiind cea mai importantă poartă de intrare în Țara Sfântă. Jaffa este cunoscută și ca orașul vechi din Tel Aviv, iar numele oficial al capitalei este Tel Aviv-Yafo (Jaffa). La intrarea în oraș am întâlnit mai întâi un grup de protestatari arabi. Din ce povesteau ei orașul a fost de curând modernizat și  locuitorii de aici au fost mutați, în loc să li se permită să rămână. Din ce am văzut, orașul vechi arată acum extrem de bine, însă seamănă mai mult cu un muzeu în aer liber. Chiar dacă clădirile și străduțele arată excelent parcă lipsește farmecul adus de locuitori. Este foarte frumoasă priveliștea de pe malul mării din vechiul port de unde se poate vedea și plaja din Tel Aviv dar și casele înghesuite ale vechiului Jaffa. La finalul serii am admirat apusul peste Mediterană și ne-am îndreptat spre hotel pentru că dimineața devreme aveam zborul de întoarcere spre casă.

Ca o concluzie pot să vă sfătuiesc că merită să vizitați țara și nu aveți de ce să vă faceți griji pentru siguranță, mai degrabă pentru prețurile mari. E o țară mică dar care are multe de oferit. Puteți vizita siturile religioase din Ierusalim sau Galileea, puteți sta în Nazareth la o pensiune cu oameni primitori precum Vitrage, puteți să vă cățărați pe scări în grădinile Baha’i sau să faceți plajă la Tel Aviv.

 

Orașul vechi Akko

DSC04829

Ne strecurăm cu mașina pe străduțele înguste

DSC04823

Portul din Akko

DSC04834

Vederea de pe mare

DSC04865

Există și tururi cu barca mai extreme, la mare viteză

DSC04867

Apusul pe mare, modul perfect de a încheia o zi lungă

DSC04843

Seara, pe ușa hotelului ne aștepta “self check-in”

DSC04901

Dimineața prin centrul Haifa

DSC04907

Priveliștea orașului de pe muntele Carmel

DSC04934

Capela Stella Maris

DSC04954

Se poate ajunge aici și cu telecabina

DSC04945

 Grădinile Baha’i – nivelul inferior

DSC04968

Mai multe imagini din centrul grădinii

DSC04984

DSC04987

DSC05013

DSC04990

DSC04996

… dar și de la nivelul superior

DSC05000

DSC05028

DSC05029

DSC05047

DSC05045

Plaja din Haifa – marea era agitată

DSC05061

La Cezareea

DSC05081

Apeductul roman

DSC05087

Tel Aviv… un oras mai degrabă cu aer de vacanță decât de capitală

DSC05147

Plaja din Tel Aviv

DSC05126

Surf’s up

DSC05137

De pe plajă

DSC05134

Orașul vechi Jaffa

DSC05172

Niște statui ale lui Napoleon ghidează turiștii

DSC05178

St. Michael Church

DSC05187

Priveliștea dinspre Jaffa

DSC05194

Străduțe înguste din orașul vechi

DSC05202

Portul Jaffa

DSC05212

Apusul peste Mediterana

DSC05220

Dimineața la aeroport către casă

DSC05230

1 thought on “Pelerinaj în Țara Sfântă – Partea 3 – Coasta Mediteranei”

Leave a Reply