Pelerinaj în Țara Sfântă – Partea 1 – Ierusalim

 

În luna martie, cu câteva săptămâni înainte de Paște am făcut o scurtă plimbare în Israel. Am luat un zbor de Tel Aviv, cu WizzAir și am petrecut 3 zile acolo. Mai fusesem o dată dar doar pentru o zi cu o excursie din Sharm el Sheikh și de asta aveam de gând să văd și alte locuri din țară.

Cunosc mai multi oameni care și-ar dori să meargă în Israel dar se tem să o facă din mai multe motive. În primul rand, siguranța. Multi se tem de atentate, de zone de conflict și efectiv pentru securitatea lor. În majoritatea țării, asta nu poate să fie mai departe de realitate. Pot să spun că Israelul este una din cele mai sigure țări în care am fost și nu ar trebui să existe nicio teamă din punctul acesta de vedere. Există însă două regiuni care ar trebui evitate – Fâșia Gaza din sud-vest aflată sub controlul Hamas, o grupare care tinde să devină una pașnică sub forma unui partid politic, dar este încă considerată teroristă și Înălțimile Golan din nord-est, zonă disputată cu Libanul unde încă există conflicte minore cu gruparea Hezbollah din țara vecină. E bine să evitați cele două zone în care oricum va fi greu să intrați din cauza autorităților israeliene, dar în rest puteți călători ușor în întreaga țara, inclusiv în zona palestiniană West Bank. O altă temere este faptul că având o viza israeliană în pașaport nu ați mai putea intra în multe alte țări.

Dacă sosiți pe aeroportul din Tel Aviv asta nu este o problemă pentru că nu vi să va pune o ștampilă în pașaport, ci vi se va da un bon de intrare pe care îl păstrați. Asta este o măsură pentru încurajarea turismului, însă oricum lista țărilor care nu primesc turiști cu ștampilă de Israel pe pașaport este în continuă scădere. În prezent cu o viză de Israel nu puteți intra în Iran, Irak, Afghanistan, Siria sau Liban și puteți avea probleme la sosirea în Arabia Saudită sau Emirate. La fel există o legendă că nu puteți intra în Israel având vize din aceste țări. Asta este total neadevărat. În cel mai rău caz puteți avea mai multe întrebări la intrare, cu nimic diferit față de alte țări care au controale mai stricte la intrare, precum S.U.A. sau Marea Britanie. În plus este o țară cu vreme foarte plăcută, cu vreo zece luni călduroase pe an. În concluzie, dacă vă doriți să vizitați Israelul, făceți-o fără nicio grijă!

În Israel există doar două aeroporturi internaționale și de departe cel mai important este Ben Gurion din Tel Aviv-Jaffa, aflat la 15 kilometri est de capitală. Am sosit dimineața devreme. Este un aeroport mare, modern dar și destul de strict. A durat jumătate de oră de așteptat la coadă până să ajungem la controlul pașapoartelor. După o verificare atentă a pașaportului și câteva întrebări (unde mergeți?, unde stați?, în ce scop?) am trecut fără probleme. De menționat că am ceva vize din țări arabe în pașaport și nici nu am fost întrebat de asta.

Pentru că nu aveam decât câteva zile și voiam să vedem cât mai multe locuri, am preferat să închiriem o mașină. Se poate conduce foarte ușor în Israel. Drumurile sunt excelente, se conduce pe dreapta iar siguranța la volan este mult peste țările vecine, similară cu Europa. Mașina (rezervată cu o zi înainte) a costat doar 150 de dolari pentru 3 zile și am luat-o direct de la aeroport. Am stabilit așadar un traseu cu mai multe locuri de văzut. Mai întâi urma să mergem la Ierusalim, apoi spre nord în Galileea, la Nazareth, Tiberias și Capernaum urmând ca ultima zi să mergem pe malul Mediteranei de la Haifa la Tel Aviv. Trebuie spus că preturile la cazare în Israel sunt foarte mari, peste Europa de vest. Am găsit totuși niște oferte „bune” puțin sub 100 de euro pe noapte.

 

Traseul în Israel

 

Așadar am plecat la drum spre Ierusalim. Cea mai circulată autostradă din Israel, A1 leagă Tel Aviv de Ierusalim și trece chiar pe lângă aeroportul Ben Gurion.  Am făcut și o oprire pentru cumpărături pentru că era vineri dimineața și urma sabat-ul (de vineri după masă până sâmbătă noaptea) când toate magazinele sunt închise. Cu ocazia asta am constatat și pentru prima data prețurile mari din Israel. Ca să vă faceți o idee – prețuri de supermarket: o bere la 0,5 – 18 shekeli, o pâine – 15 shekeli, o apă la 2 l – 15 shekeli. Moneda israeliana, shekel e cam echivalentă cu leul. În concluzie, prețuri foarte mari.

Pregătiți cu provizii pentru închiderea magazinelor am plecat mai departe la drum spre Ierusalim. Drumul a fost destul de scurt, în mai puțin de o oră am ajuns în oraș.

Noi românii spunem că țara noastră a avut ghinionul să fie la intersecția mai multor mari puteri și ne place să credem că am avut mult de suferit din cauza asta. Asta este incomparabil însă fața de atacurile pe care le-a avut de suferit Ierusalimul de-a lungul istoriei. Ierusalimul este cu siguranță cel mai râvnit oraș din istorie și în același timp orașul care a fost distrus de cele mai multe ori.

De la templul lui David cu o mie de ani înaintea erei noastre, orașul a fost cucerit și stăpânit pe rând de asirieni, babilonieni, persi, macedoni, romani, bizantini, fatimizi, umayyazi, cruciați, mameluci, otomani, englezi, iordanieni și israelieni. Chiar și acum după 3000 de ani este combătut de israelieni și palestinieni și este împărțit în două – Ierusalimul de Vest făcând parte formal din Israel, și Ierusalimul de Est făcând parte din administrația palestiniană. Ierusalimul este cel mai mare oraș din Israel cu aproximativ un milion de locuitori. Israelienii consideră orașul capitala și aici se află majoritatea sediilor guvernamentale, însă oficial capitala este Tel Aviv-Jaffa recunoscut și pe plan extern. La fel, și autoritatea Palestiniana consideră Ierusalimul capitala, însă Ramallah este oficial recunoscută.

Ierusalimul este loc sfânt pentru mai multe religii. Pentru evrei este cel mai sfânt loc prin prisma Vechiului Testament, aici este orașul unde David și-a ridicat templul în secolul 10 î.e.n.. Tot aici a fost ridicat al doilea templu al lui Solomon. La Ierusalim, pe muntele Zion se află mormântul regelui David, dar și Zidul de vest (zidul plângerii) păstrat intact din templul inițial. Zidul, ca parte din muntele templului este pentru evrei cel mai sfânt loc și locul către care se închină. Ierusalimul este cel mai sfânt loc și pentru creștini, aici Iisus a fost răstignit și a înviat. Cel mai important loc creștin este Biserica Sfântului Mormânt, aflată unde se crede că s-ar fi aflat muntele Golgota. În afară de sfântul mormânt, o mulțime de alte lăcașuri din oraș sunt menționate în Noul Testament, precum Muntele Măslinilor, grădina Ghetsimani sau drumul crucii. Pentru musulmani este al treilea cel mai sfânt loc, după Mecca și Medina, fiind locul de unde profetul Mahomed s-a înălțat la cer. Pe Temple Mount se află Domul Pietrei și Moscheea Al-Aqsa (în traducere, moscheea cea mai îndepărtată). Muntele era în trecut era locul către care se închinau musulmanii, fiind înlocuit de Mecca în prezent.

Revenind la orașul din ziua de azi, acesta este principala atracție turistică a țării, cea mai mare parte din turiști fiind pelerini din toate religiile. În Ierusalimul de vest se află parlamentul israelian, knesset-ul și mai multe muzee, inclusiv muzeul holocaustului – Yad Vashem și domul cărții unde se găsesc manuscrisele de la Marea Moarta. În Ierusalimul de Est, făcând parte din autoritatea Palestiniană se afla muntele măslinilor. La mijloc este vechea cetate, orașul vechi, către care ne-am îndreptat mai întâi.

Parcările sunt greu de găsit în oraș. Am încercat inițial fără succes să parcăm în apropiere de muntele Zion și cu greu am găsit un loc de parcare subteran în apropiere de poarta Jaffa. Orașul vechi are opt intrări, toate porți uriașe ale cetății. Acestea sunt porțile Jaffa, Damasc, Zion, Dung, poarta nouă, poarta lui Irod, poarta leilor și poarta de aur (închisă în prezent). Cea mai accesibilă pentru turiști este poarta Jaffa, pe unde am intrat și noi în oraș. De asemenea, orașul vechi este împărțit în 4 cartiere, cel creștin, cel evreiesc, cel musulman și armenesc.

Mare parte din orașul vechi este transformat în bazar, mai ales cartierul musulman și cel creștin. Cartierele sunt destul de diferite intre ele, cel mai mare contrast fiind între hărmălaia nebună din zona musulmană față de liniștea și ordinea din cartierul evreiesc. Am mers mai întâi prin cartierul creștin. Aici nu e deloc greu să te rătăcești pe străduțele acoperite transformate în bazar.

Prima oprire a fost Biserica Sfântului Mormânt (Holy Sepulcher) considerată a fi locul înmormântării și învierii lui Iisus. Aici se află mormântul într-o mică biserică peste care s-a construit o cupola uriașă dar și piatra ungerii pe care a fost așezat Hristos. Biserica este împărțită în mai multe capele aparținând diferitelor ordine greco-ortodox, coptic, franciscan, armean. Am ajuns înainte de ora prânzului vinerea și nu era încă foarte aglomerat.  Mormântul este în micuța biserica, unde pot intra doar câțiva pelerini pe rând. Să vă așteptați la minim o ora de stat la coadă.

După ceva timp au început să apară grupurile mari de turiști, mai ales rusi și americani, sporind la aglomerație, așa că am plecat mai departe. În apropiere este Via Dolorosa (drumul crucii) o stradă pe care se fac multe procesiuni cu opriri conforme cu opririle din Noul testament.

Mai departe am mers spre cartierul musulman, iar piața Damasc este un adevărat vacarm. Cu toate astea, mi-a plăcut plimbarea pe străduțele ultra-aglomerate până la poarta Damasc unde am poposit pentru puțin și am băut un suc proaspăt. Trebuie să încercați sucurile proaspăt stoarse care se fac pe mai toate străduțele din Ierusalim, preferatul meu e sucul de rodii.

De aici am mers către zidul plângerii, cel mai sfânt loc pentru evrei. Pentru a ajunge la zid, trebuie trecut printr-un control de securitate. Zidul de vest, singura parte păstrată din primul templu al lui David este împărțit în două secțiuni, una pentru bărbați și una pentru femei. Cea pentru bărbați, unde este obligatoriu să ai capul acoperit în semn de respect se extinde printr-un tunel al templului. O practică obișnuită nu numai de evrei dar și de creștini este să scrie biletele cu rugăciuni și să le lase în orificiile dintre blocurile uriașe ale zidului.

În Templu, la interior este zona controlată de musulmani. Non-musulmanii au voie să viziteze zona dimineața câteva ore pe zi, mai puțin vinerea în ziua de rugăciune. Accesul pentru vizitatorii de alte religii este închis permanent în locurile sfinte musulmane, domul stâncii și moscheea Al-Aqsa. Singura variantă de a intra e să-i convingi pe paznici că ești musulman (improbabil de reușit, de obicei se referă la texte din Coran, pe care ar trebui să le știți) sau să obții o aprobare scrisă de la Imam-ul Ierusalimului, care este destul de greu de obținut. Nu am vizitat zona până în prezent, dar este din punct de vedere arhitectonic una din cele mai impresionante din oraș, mai ales datorită uriașei cupole de aur care acoperă Domul Stâncii donată de regele Iordaniei. De aici am mers mai departe prin cartierul evreiesc, cea mai liniștită și curată zona din orașul vechi. Nu sunt multe de văzut aici în afară de una din cele mai bune priveliști asupra templului.

Ne-am întors la mașină pentru a merge și pe Muntele Măslinilor. Trebuie știut că autoritatea palestiniană este separată de Israel cu un zid înalt iar toate locurile de trecere sunt strict verificate. Nu aveam de gând să intrăm cu mașina în Palestina pentru că rareori accesul este permis turiștilor pe cont propriu și în plus mai vizitasem zona cu câțiva ani în urmă. Excepție face însă Ierusalimul de est, unde se poate ajunge fără a trece de niciun checkpoint, chiar dacă se consideră că de facto face parte din Palestina.

Am condus fără nicio problemă către orașul de est, urcând pe o pantă abruptă până în vârful dealului. Aici se afla mai multe monumente creștine importante. Mai întâi am mers în Gradina Ghetsimani, unde se afla o grădina foarte îngrijită cu măslini bătrâni dar și Biserica Națiunilor sau Biserica Agoniei. Este o biserică catolică construită cu sprijinul a 12 țări de unde își ia și numele, iar în interior se află piatra de pe care Iisus s-a rugat înaintea trădării sale. Nu departe de aici este Biserica Adormirii și mormântul maicii domnului. Biserica Mariei Magdalena este poate cea mai frumoasă din zonă, fiind construită în stilul tipic rusesc cu mai multe cupole aurite. La fel de spectaculoasă este panorama asupra întregului oraș. Am admirat aici priveliștea la apus, dar pentru că se lăsa seara am plecat la drum.

De la Ierusalim am mers spre Nazaret puțin peste 2 ore, mergând pe autostrada Itzak Rabin (A6), cea mai modernă a țării și singura autostradă cu taxă. Am ajuns seara la Nazareth unde am avut parte de o primire foarte călduroasă la pensiunea unde urma să stam. A fost unul din cele mai primitoare locuri în care am stam vreodată, dar despre Nazareth și Galileea o să vă povestesc în partea următoare.

 

Aterizarea peste Tel Aviv

 

Sosirea la aeroportul Ben Gurion

 

Rental car

 

Drumurile din Israel nu arată rău deloc

 

Sosim la Ierusalim

 

Zidurile cetății

 

Intrarea prin poarta Jaffa

 

Suc de rodii. Trebuie încercat!

 

Multe străzi din orașul vechi sunt transformate în bazar

 

Nu numai străzile, dar și tunelurile

 

Peste tot tarabe cu suveniruri

 

Prin cartierul creștin

 

Biserica Sfântului Mormânt

 

Lespedea lui Hristos

 

Înăuntru într-o biserica mai mică se află mormântul

 

Din biserică

 

Cupola impresionantă

 

Intrarea în Sfântul Mormânt

 

Încep să apară hoardele de turiști așa că mergem mai departe

 

Pe străduțe prin orașul vechi, mai sunt și locuitori aici

 

Via Dolorosa

 

Nebunia din cartierul musulman

 

Poarta Damasc

 

Trecerea către cartierul evreiesc

 

La zidul plângerii

 

Bilețele între blocurile zidului

 

Partea zidului în care doar bărbații au acces

 

Zidul de vest și domul stâncii în fundal

 

O poză cu priveliștea

 

Prin cartierul evreiesc

 

Deși sunt la sute de metri unul de altul, cartierele par a face parte din orașe diferite

 

Trecem în Ierusalimul de Est

 

Pe muntele măslinilor

 

Intrarea la grădina Ghetsimani

 

Măslinii, simbol al păcii

 

Biserica Tuturor Națiunilor

 

Din biserica agoniei

 

Cele 12 cupole

 

Cei mai bătrâni măslini din țara sfântă

 

Biserica Rusească a Mariei Magdalena

 

Cupolele aurite

 

Apusul peste Ierusalim