Turul Iordaniei – Partea 4 – Plutind pe Marea Moartă

Am plecat dimineața devreme din Aqaba. După sejurul la Marea Roșie urma un drum lung către Marea Moartă. Au fost aproape 300 de kilometri, 4 ore de mers și un drum destul de plictisitor în prima lui parte. Am tot mers vreo 3 ore prin deșert de-a lungul graniței cu Israelul. Dune albe nesfârșite și aproape nicio localitate pe traseu.

Peisajul s-a schimbat brusc o dată ce am ajuns aproape de țărmul mării. Am trecut mai întâi printr-un filtru de politie unde am fost chestionați unde mergem și apoi am intrat pe un drum spectaculos pe malul estic al mării. Am făcut o scurtă oprire la podul de la Wadi Mujib construit la vărsarea râului cu același nume. Am coborât sub pod, unde e amenajat un centru pentru vizitatori. De aici se fac plimbări prin canionul Mujib. Locul arată spectaculos, cu pereți foarte înalți și abrupți deasupra firului apei. Plimbările se fac doar cu echipament adecvat pentru că drumul este chiar prin mijlocul râului, nu există alt traseu.

Traseul ultimei zile:

La vreo 30 de kilometri de destinația noastră se face un drum la dreapta către izvoarele Ma’in. Era destul de devreme și am zis că merită ocolul. Am condus pe pante de peste 20% și pe niște serpentine pe care de-abia mai trăgea mașina pentru ca apoi să testăm frânele la coborâre. Dincolo de munte se deschide o vale superbă plină de verdeață și flori. Pare incredibil să vezi așa ceva după ce multe ore de deșert sterp. Băile nu au acces liber. Există fie o taxă de vizitare de 20 de dinari (foarte mult aș spune eu) sau se poate intra gratuit pentru turiștii cazați la hotelul de 5 stele Evason Ma’in (unde o noapte costă minim 200 de euro. Nu voiam să facem baie oricum, ci doar să vedem zona așa că am spus la poartă că vrem doar să ne plimbăm puțin și am fost lăsați să intrăm în complex.

Cascadele Ma’in sunt de o frumusețe aparte. Apa termală fierbinte țâșnește de pe vârfurile stâncilor iar la bază se formează băi naturale unde turiștii vin să fac baie. Apa este bogată în minerale având proprietăți de tratament cunoscute încă din vremea romanilor. Aleile din jurul hotelului sunt și ele splendide, pline de flori iar căldura emanată de apă se simte de la mare distanță. După lungul drum, pauza de la Ma’in a prins perfect.

Am revenit pe drumul abrupt către Marea Moartă iar jumătate de oră mai târziu ne-am cazat la hotel. Am stat la Dead Sea Spa Resort, un hotel de 4 stele deținut de stat, primul centru de tratament construit la Marea Moartă. Este un hotel chiar luxos și preturile sunt pe măsură. Nu există decât hoteluri de lux pe malul mării și nu sunt prea multe opțiuni, hotelul nostru era cel mai rezonabil. Este un monopol pentru cele câteva resorturi și oficial nu există plajă cu acces liber, decât pentru cei din resort. A fost scump, dar a fost totuși un sejur foarte frumos. La sosire am primit și un upgrade, camere cu vedere la mare și am mers direct pe balcon unde am desfăcut o sticlă de vin.

Marea Moartă este cel mai jos punct de pe pământ la 400 de metri sub nivelul mării. Fără un submarin nu se poate ajunge la o adâncime mai mare nicăieri în lume. Este lacul cu cea mai mare salinitate din lume ce nu permite viata plantelor și peștilor. Nivelul apei a tot scăzut de-a lungul anilor și se estimează că la rata curentă, va dispărea complet peste câteva zeci de ani. Principalul motiv al dezastrului ecologic este construcția centralelor de desalinizare a apei folosite de Israel pentru a obține apă potabilă și scăderea debitului râului Iordan, singurul său afluent.

Plaja se afla chiar în fața hotelului. Nu tocmai aproape pentru că din cauza secării mării malul s-a depărtat de-a lungul anilor și așa am mers câteva minute pe scări. Pe drum am văzut semne cu unde se afla nivelul apei în diverși ani. Chiar șocant cât de mult a scăzut. În fine, am ajuns la plajă, ne-am luat șezlonguri și a urmat momentul mult așteptat de mine – plutitul pe apă. Eu nu prea știu să înot. Am ajuns în atâtea locuri superbe la mare de-a lungul timpului și cu toate astea nici până azi nu știu. Oricum eu nu mă omor după stat la plajă și cel mai mult îmi place să mă bălăcesc în apă, dar de data asta eram chiar încântat pentru că puteam pluti.

Trebuie știut că înotul e interzis la Marea Moartă. Mai exact, tehnicile comune de înot nu funcționează din cauza salinității și te pot scufunda cu capul în jos. Cel mai simplu e să te lași pe spate să te relaxezi. Asta am făcut și eu, am intrat în apă, m-am lăsat pe spate și am început să plutesc. Am mai fost la saline pe la noi, pe la Sovata sau Slănic unde teoretic te ține apa la suprafață. Concluzia mea e că nu se compară. La Marea Moartă nu ai cum să te scufunzi, chiar am încercat și orice ai face apa te ridică la suprafață. Relaxare totală și o mare bucurie pentru mine. Pe malul apei, hotelul a amenajat o groapă cu noroi pentru turiști. Noroiul este renumit în lumea întreagă pentru proprietățile terapeutice și din el se fabrică diverse produse cosmetice. Precum mai toți vizitatorii ne-am acoperit cu noroi și am stat la soare, iar după ce acesta s-a uscat am sărit direct în apă. Nu sunt eu tocmai expertul în produse cosmetice, dar pot să confirm că aveam pielea foarte fină după. Fetele în schimb s-au înghesuit să cumpere produse cosmetice pentru acasă.

După ce am văzut un apus superb de pe plajă peste munții din Israel, pe malul celălalt am mers în cameră să dăm apa sărată de pe noi (chiar ustură după ceva timp) și apoi am mers la cină unde am asistat la un spectacol cu muzică locală. A doua zi dimineața am mers din nou la plajă. Am luat ziarul din cameră și m-am pus în apă să-l citesc. N-am ratat poza preferată de mai toți turiștii, citind ziarul plutind pe apă.

Trebuia totuși să și plecăm la un moment dat și am făcut după ora prânzului. Nu departe de hotel era Yardenit, presupusul loc al botezului de pe râul Iordan. Nu am mai ajuns acolo, pentru că am fost la cel din Israel mai demult. Oricum sunt mai multe care își dispută autenticitatea. Despre cel din Galileea am mai povestit aici (Nazaret și Galileea). Am plecat spre est, urcând pe culmele dealurilor până am ajuns pe vârful Muntelui Nebo. Muntele este foarte important în religie fiind locul unde potrivit Vechiul Testament, drumul lui Moise s-a oprit, de unde a văzut pământul lui Israel și unde a murit. Încât vârful muntelui este construită o biserică nouă (momentan în renovare) peste vechile vestigii și mozaicuri antice. Priveliștea de pe culme este superbă și în zile senine se poate vede Ierusalimul și chiar până la Mediterană.

Am coborât de pe munte pentru a ajunge mai departe la următoarea noastră oprire, orașul Madaba. Este vorba de cel mai „creștin” oraș al Iordaniei, cu o veche tradiție religioasă datorată locației importante pe drumul pelerinilor la locurile sfinte. Madaba are un centru vechi foarte frumos, cu o mulțime de biserici și locuri istorice. Am vizitat mai întâi biserica ortodoxă Sf. Gheorghe care adăpostește în interior cel mai renumit mozaic din regiune, harta locurilor sfinte ce datează din secolul 6. Această hartă era folosită de pelerinii care ajungeau la Madaba și este păstrată destul de bine. Madaba este cu adevărat renumită pentru școala de mozaicuri din localitate care și-a păstrat tradiția de-a lungul secolelor. Sunt zeci de mozaicuri vechi care pot fi vizitate în oraș. Noi am mers mai departe spre capela catolică a Sf. Ioan Botezătorul, cealaltă biserică importantă din oraș. Am găsit și acolo mozaicuri, atât în interiorul bisericii cât și în criptă de la subsol. Acolo am putut urca până în vârful turnului bisericii, locul ideal pentru a vedea priveliștea peste Madaba. Altfel, la Madaba am întâlnit o mulțime de magazine de suveniruri deosebite. Obiecte foarte frumoase, la prețuri rezonabile. Pe lângă suvenirurile obișnuite, la Madaba se găsesc tablouri de mozaic făcute de mână de artiștii locali. Sunt deosebit și zic eu cel mai bun suvenir din Iordania. Am avut și norocul să dăm de un proprietar de magazin care a fost student în România în tinerețe. Am discutat cu el în română, am aflat mai multe despre arta mozaicului și obținut și o reducere substanțială la final pentru cumpărături.

Zborul de întoarcere spre București era la o oră foarte târzie, la 3 dimineața, iar aeroportul era la 30 de kilometri de Madaba. Ne-am gândit că nu ar fi o idee rea să rezervăm o cazare, să moțăim puțin înainte de zbor. Așa am ajuns să rezervăm cazare la o mică pensiune din Madaba, la Fadi’s Home Stay. Am descoperit un loc și un om absolut extraordinar. Ne gândeam inițial să mergem seara pe la Amman înainte de zbor, dar așa plăcut a fost la pensiune că n-am mai plecat nicăieri. Fadi, iordanian creștin, ne-a făcut să ne simțim chiar ca acasă. Am stat ore întregi la povești despre Iordania, despre România, despre Madaba alături de el, familie și de ceilalți oaspeți de acolo. Seara a venit bucătăreasa care ne-a pregătit o masă tradițională delicioasă, Maqloobeh (adică mâncare răsturnată). E vorba de o mâncare gătită cu pui, orez și legume care la final, după ce se scoate din cuptor, trebuie rotită de câteva ori în aer și apoi așezată pe masă cu fundul în sus, de aici și numele. Masa a fost delicioasă. Am mai stat apoi pe terasa de pe acoperiș din nou la povestit. Nu zic că am plătit la Fadi 20 de dinari (25 de euro) adică de 6 ori mai puțin ca la Marea Moartă. E frumos să stai și la resort de lux, dar pentru mine pensiunea lui Fadi e o cazare cu adevărat memorabilă, de unde am rămas cu amintiri și cu prieteni.

Am fost în Iordania și nici nu am trecut prin capitala Amman. Nu am văzut orașul decât de pe drum spre aeroport, din depărtare. Poate altădată, mai sunt și alte locuri frumoase în Iordania. Oricum cele mai deosebite zic eu că le-am văzut. La Queen Alia ne aștepta zborul Tarom spre casă. Ar fi fost frumos să fie mai lung, să dormim, dar după doar 2 ore era înapoi la București.

La drum spre nord, pe lângă granița cu Israelul