Weekend în Toscana – Florența, orașul artei

Florența e unul din orașele mele preferate, aș putea spune chiar favoritul meu de pe continent. Nu sunt multe orașe în Europa unde sunt atât de multe de văzut. E un oraș unde merită să rămâneți câteva zile, iar dacă sunteți pasionați de artă și cultură, trebuie să rămâneți mult timp aici. La arhitectură și artă, singurul alt oraș european care se poate compara cu Florența este Parisul.

Poate v-ați întrebat de ce Florența a atins un asemenea nivel de cultură și bogăție. Trebuie știut că Florența a fost cel mai important oraș din Europa intre secolele 12 și 15 atât politic cât și economic. Moneda care a fost introdusă în Florența de către Petrarca, florinul de aur a scos continentul dintr-o zonă neagră a istoriei, iar florentinii au susținut economic dezvoltarea industrială în întreaga Europă, au finanțat regii europeni în războaie și au finanțat chiar și papalitatea în construcțiile din Vatican și Avignon.

La Florența a început perioada Renașterii. La Florența s-a folosit mai întâi limba scrisă toscană strămoșul limbii italiene de astăzi. Tot florentinii au fost mari susținători ai navigatorilor, unul dintre aceștia a fost Henric navigatorul care a descoperit o nouă rută pe mare către Orientul îndepărtat, iar hărțile făcute de geografii de aici au fost folosite de Columb pentru a convinge pe regii Spaniei să finanțeze călătoria sa spre Indiile de Vest. Un alt scriitor florentin a dat numele noului continent descoperit – Amerigo Vespucci. Aici s-a înființat arhitectura renascentistă și neoclasică și aici a apărut și opera.

Cea mai renumită familie care a trăit aici este familia de Medici. Aceasta familie a avut un impact uriaș în dezvoltarea culturală a întregii Europe. Poate cea mai cunoscută este Caterina de Medici care a condus Franța ca regent după moartea soțului Henry al 2-lea și a adus și francezilor Renașterea pornind o revoluție științifică și culturală. Familia Medici a susținut arta și științele iar printre artiștii care au creat la curtea familiei se numără Michelangelo, Rafael, Botticelli, Leonardo, da Vinci Fra Angellico, Pierro della Francesca sau Rubens. Tot aici au trăit și au studiat Dante, Machiavelli, Galileo sau Giotto. Gloria orașului a apus încet după secolul 16, dar dacă se poate spune ca un oraș a schimbat cursul umanității atunci cu siguranță unul din ele este Florența.

Acum o lună am revăzut Florența și chiar dacă nu eram la prima vizită mai aveam multe locuri pe care nu le văzusem, în frunte cu muzeul Uffizi. Am ajuns cu trenul din Lucca dimineața la gara Santa Maria Novella. La fel ca majoritatea gărilor din Italia, are o locație centrală și se poate pleca pe jos spre centrul orașului. Chiar în fața gării se afla bazilica cu același nume.

Am plecat la pas spre piața Duomo, unde se află cea mai frumoasă catedrală din lume după părerea mea. Este vorba mai exact de un ansamblu de clădiri din care face parte domul, baptisteriul și turnul lui Giotto, toate fiind decorate superb la exterior, arhitectura fațadei fiind atribuită aceluiași Giotto.

Era duminică, iar domul este închis duminica pentru vizitatori. Îl mai vizitasem în trecut, așa că asta nu a fost o problemă. Îmi doream însă să urc în turn. Pentru a vizita cele 3 locații exista doar un bilet comun pentru ele care costa 10 euro. Domul proiectat de Brunelleschi a fost mult timp până în epoca modernă cel mai mare din lume, iar domul este și în prezent a treia ca mărime. Baptisteriul este locul unde toți florentinii erau botezați. Am început cu urcarea turnului lui Giotto care a fost mult mai dificilă decât părea. Mare parte din urcare este pe un culoar îngust, folosit atât pentru urcare cat și coborâre pe care însă nu este loc de ambele. Așa că de fiecare data când ne intersectam cu cineva din sensul opus trebuia să găsim un refugiu pentru a face loc. Priveliștea de sus e foarte frumoasă, dar o să las imaginile de mai jos să vorbească singure. Am intrat apoi și în Baptisteriu, oricum era inclus în bilet, dar nu pot să zic ca m-a impresionat mult, cupola totuși este deosebită.

De la dom am mers mai departe spre catedrala Santa Croce. Aceasta este mai puțin vizitată dar merită la fel de mult o oprire. Curtea mănăstirii e deosebită plină de flori, iar în cripta catedralei se află mormintele monumentale ale unora din cei mai mari oameni din istoria orașului, Galileo, Michelangelo, Machiavelli sau Dante.

Pe drumul dintre Santa Croce și Piața Signoria, nu departe de muzeul Uffizi, se află strada vinăriilor. Aici veți vedea sute de localnici și turiști stând la coadă la unul dintre renumitele „vinnaio” precum L’antico vinnaio, Il piccolo vinnaio sau La Proscuiterria. Aici se pot gusta cele mai bune sandwichuri cu prosciutto din lume (așa zic eu) evident însoțite de un vin bun rosu. Un sandwich și un pahar de vin costă 5-10 euro dar trebuie să vă așteptați la o coadă lungă. Trebuie încercat.

Există multe muzee mari de artă în lume care nu pot să se compare ca valoare artistică cu ce este expus în Piața Signoria. Aici, în special în Loggia se aflau cele mai renumite statui din oraș. Încă se mai află, doar că cele mai multe dintre originale precum statuia lui David, au fost înlocuite cu copii pentru protejarea lor. Chiar și așa, statuile expuse aici sunt impresionante.

Alte două locuri care merita văzute în Florența sunt Galeria dell’ Academia, unde sunt expuse multe dintre statuile originale inclusiv renumitul David al lui Michelangelo dar și Palazzo Vecchio, vechea primărie a orașului, aflat chiar în piață cu al sau turn cu orologiu. Lânga se află Uffizi, cel mai important muzeu de arta al Italiei.

Trebuie să știți că dacă vreți să vizitați Uffizi în sezonul de vârf (vara) dacă aveți noroc veți sta 2-3 ore la coadă iar dacă nu, e posibil să nu intrați deloc. Dacă doriți să vizitați muzeul, rezervați în avans. Costă 15 euro în loc de 11 cât e intrarea normală, dar o să vă scutească mult stres. Am observat că biletele la muzee s-au scumpit mult în toată Florența. Dacă în urma cu trei ani ele erau 4-7 euro acum cam toate sunt între 10 și 15. Se explică totuși ținând cont de afluența uriașă de turiști care vin aici și chiar așa cu prețuri mari sunt cozi la fel de lungi. Eu nu apucasem să vizitez Uffizi alte dăți tocmai din cauza aglomerației. Anul acesta aveam rezervare online, dar mai pe seară, așa ca am mers mai departe către râul Arno.

Arno împarte Florența în două, fiind traversat de mai multe poduri. Există un singur pod în Florența care a supraviețuit războiului mondial, Ponte Vecchio. Peste pod este construit un pasaj care leagă Palazzo Vecchio, Uffizi și Palazzo Pitti aflat pe malul celalalt al râului. Scopul pasajul era ca aristocrații orașului să se poată plimba în voie intre palate departe de privirile indiscrete ale norodului. Acest pasaj dă podului un aspect cu totul aparte alături de locuințele suspendate care s-au construit sub ele. În prezent, aceste vechi locuințe sunt folosite de bijutieri. Pe pod sunt multe magazine de aur și pietre prețioase destinate turiștilor.

Am continuat către Palazzo Pitti. Palatul a fost construit de un mare bancher florentin, Luca Pitti pentru ca apoi să fie cumpărat de familia Medici. Astăzi găzduiește și el o mare colecție de artă ce poate fi vizitată. Am preferat să vizitez grădinile palatului – Giardini di Boboli. Acestea sunt foarte ample, construite în terase pe dealul din fața palatului. Nu mi s-au părut chiar extraordinar de bine îngrijite, dar asta poate fi și din cauză că primăvara de abia venise. Se vede însă luxul în care au fost construite, cu zeci de statui, o mulțime de fântâni și alei care au fiecare un tip de arbore. Grădinile sunt și un loc preferat de localnici pentru relaxare.

Biletele la Boboli costa 13 euro și includ accesul la grădinile Bardini și la câteva mici muzee. Am mers către Bardini trecând pe lângă fortul Belvedere, o cetate construita deasupra orașului. Grădinile Bardini sunt mai mici dar merită și ele văzute, în special pentru priveliștea deosebită deasupra orașului. Cea mai bună priveliște a Florenței se vede totuși din piața Michelangelo. Aceasta este de fapt o parcare auto construita pe deal. Pentru a ajunge la parcare trebuie luat un autobuz de la gară iar drumul durează cam 30 de minute.

Ultima oprire mai spre seară a fost muzeul Uffizi. Acolo sunt expuse unele din cele mai mari capodopere ale picturii italiene, majoritatea sălilor fiind denumite după unul dintre marii pictori care au trăit la Firenze. Printre capodopere se numără Nașterea lui Venus și Primăvara ale lui Botticelli, Venus a lui Giotto, Îngerul de Leonardo da Vinci sau Sfânta familie de Michelangelo și multe altele. Trebuie să recunosc că nu sunt vreun expert în pictură și mi se întâmplă de multe ori să mă uit mirat la tablouri încercând să înțeleg fascinația unor alți iubitori de artă. Dacă există un loc care pot spune însă ca m-a ajutat să apreciez mai mult arta acela e Florența și mai ales Uffizi.

Seara aveam tren către Bologna. Aveam rezervare la trenul de mare viteza Freccia Rossa, mândria căilor ferate italiene. Liniile de mare viteză s-au dezvoltat mult în ultimii ani în Italia. În prezent principala arteră de la Salerno în sud până la Torino este terminată, trenurile trecând prin Napoli, Roma, Florența, Bologna și Milano. Distanta până la Bologna e puțin peste 100 de kilometri iar trenul face jumătate de oră. Aveam bilete rezervate la clasa Premium, un fel de clasă intermediară între economy și business cu servicii care mai rar se întâlnesc pe tren. În foarte scurta călătorie am primit un snack, un pahar de șampanie și un ziar. Un bilet la Premium cu Freccia Rossa luat din timp costa 20 de euro și deseori nu se găsesc bilete pentru plecări imediate, deci e bine să fie rezervate cu câteva zile înainte.

Am ajuns seara târziu în Bologna și după o oprire la hotel am mers spre centrul orașului. Chiar dacă nu mai eram în Toscana (Bologna e capitala regiunii Emilia Romagna), un weekend în Toscana trebuia încheiat cu un vin bun din regiunea vecină pentru un somn bun. Dimineața devreme urma zborul spre țară.

Vă recomand să încercați itinerarul acesta, Pisa – Lucca – Florența – Bologna. Sunt toate orașe deosebite care merită văzute. Eu le cunoșteam bine deja așa că mi-am permis să fac turul în două zile, dar dacă ajungeți pentru prima oară ar fi bine să petreceți măcar 3-4. Costurile totale, incluzând bilete de avion la un preț foarte bun și cazare două nopți, mese, intrări și transport au fost cam 300 de euro de persoană. Toscana e una din puținele regiuni europene (Andaluzia ar fi alta) unde sunt atât de multe locuri de văzut așa apropiate una de alta. Mai sunt multe altele de văzut, despre care o să povestesc altă dată.

Gara Santa Maria Novella