Călătorie în Asia de Sud-Est – Partea 4 – Kuala Lumpur

 

Am plecat către Kuala Lumpur din Singapore cu un zbor Air Asia. Nu mă așteptam la prea mult de la compania asta, fiind la primul zbor cu ei dar am fost foarte mulțumit de ei – pentru o companie low cost serviciile sunt foarte bune. Air Asia a fost votată cea mai bună companie low cost din lume în ultimii 3 ani. Și nu degeaba. Este o companie malaeziană cu baza în Kuala Lumpur care a reușit să se extindă atât de mult, încât acum acoperă toată Asia de Sud Est cu legături multiple către China, India, Japonia sau Australia. Zboară în peste 80 de destinații și acoperă peste 500 de rute. Flota lor are aproape 150 de avioane, marea majoritate Airbus A320 noi-nouțe. Ca orice low cost, se bazează pe diverse taxe adiționale pe care le încasează (pentru bagaje, schimbări de zbor,  check-in etc), dar atât timp cât ești hotărât de la început și rezervi din timp, poți găsi prețuri fantastice. În plus, oferă și niște servicii pe care puțini le au, cum ar fi să comanzi mâncarea în avans pentru zbor dintr-un meniu sau să iți alegi locul în avion online și sunt foarte punctuali – eu nu am avut niciun fel de întârziere cu ei și n-am auzit pe nimeni să se plângă. Cel mai important avantaj însă sunt prețurile pe care le oferă, care sunt mult mai bune decât orice altă companie din zonă. Câteva exemple: prețurile pentru zboruri scurte cum ar fi KL – Singapore, Bangkok – Chiang Mai sau Manila – Boracay încep de la 5 USD (16 lei!!!) iar altele mai lungi cum ar fi KL – Sidney, KL – Kathmandu sau KL – Tokyo se pot găsi chiar și sub 100 USD.

Câteva lucruri despre Malaezia. Este o țară formată din 2 regiuni principale separate de Marea Chinei de Sud – peninsula Malaya și Borneo de Nord. La fel ca și Singapore, țara și-a obținut Independența de sub coroana britanică în anii 60 iar populația este compusă din mai multe minorități. Spre deosebire de Singapore, aici există o populație majoritară clară – aceea fiind poporul malay, la fel și din punctul de vedere al religiei două treimi fiind musulmani.

Am ajuns seara în KL și de la început am fost impresionat de amabilitatea oamenilor. La fiecare pas cineva îmi oferea ajutorul dacă am nevoie de ceva sau să mă ajute cu informații. Am luat autocarul spre oraș. Aici mai mulți localnici văzându-ne turiști au intrat în vorbă și au început fiecare să ne dea recomandări diferite ce merită văzut în oraș și unde ar trebui să ne mai ducem. Drumul de la aeroport la gara centrală a durat puțin peste o oră dar stând la povești nici nu am simțit cum a trecut timpul.

Seara după ce m-am cazat la hotel am ieșit la cină. Neștiind ce să comand din meniul cu litere ciudate, am cerut ospătarului să-mi recomande un fel de mâncare. Am cerut și o bere și am fost întrebat, “Sunteți sigur?”. Zic da. “Îmi puteți arăta pașaportul?”. Îl arăt. “Unde locuiți?” La hotelul de peste stradă, răspund eu. “Ok, dar să știți că e scumpă”. Bine zic eu, cât de scumpă să fie o bere?  Îmi primesc berea și felul de mâncare – ospătarul îmi explică ce conține și că se numește Nasi Lemak, fiind mâncarea naționala. Este vorba de orez fiert în lapte de cocos, servit cu un ou fiert, alune prăjite, anșoa, castraveți, pulpe de pui și fructe de mare fierte – toate mai puțin orezul fiind picante, mai mult sau mai puțin. Mi-a plăcut mult combinația și, în călătoria asta, a devenit unul din felurile mele preferate. M-am lămurit și care era problema cu berea. În Malaezia, musulmanii nu au voie să guste alcool și e ilegal să servești în restaurante localnicilor. De asemenea, dacă un străin se îmbată, restaurantul trebuie sa-l ducă la hotel și e responsabil dacă i se întâmplă ceva, de-asta și interesul unde eram cazat. Taxele pentru alcool sunt foarte mari și așa am plătit pe bere 10 Ringgit (moneda malaieziană, aproximativ egală la curs cu leul romanesc). O sumă deloc de speriat, dar mult ținând cont că toată mâncarea a costat 5 Ringgit :).

Câteva observații despre Malaezia. Este una din cele mai bogate țări din regiune, mare parte din bogăție fiind obținută din petrol. Infrastructura este extrem de dezvoltată, iar orașele sunt foarte moderne. Capitala Kuala Lumpur este plină de zgârie-nori și sedii de firme, în capitala administrativa – Putrajaya se află palate și reședințe de lux, iar lângă ele s-a dezvoltat centrul tehnologic Cyberjaya, un fel de Silicon Valley al țării. La fel, stațiunile turistice Kota Kinabalu și Penang sunt acum la standarde excepționale. Cu toate astea, prețurile sunt foarte mici.

Sunt multe statistici care prezintă cel mai bogate țări din lume sau țările cu cel mai înalt nivel de trai. Malaezia nu e în top în niciunul din astea, dar după părerea mea, dacă ar fi să raportăm nivelul de trai și dezvoltarea la prețuri, Malaezia ar fi pe locul întâi din țările pe care le-am vizitat. Nicăieri unde am mai fost nu poți să beneficiezi de asemenea confort și siguranță la costuri așa mici. Restaurantele sunt excepționale și foarte ieftine, la fel pasionații de cumpărături sau suveniruri o să fie foarte mulțumiți aici. De asemenea, în Malaezia sunt cele mai ieftine hoteluri de lux din lume. Poți sta la hoteluri de 5 stele, cu mult sub 100 de dolari și cu servicii mult peste cele din Europa.

Aveam doar o zi întreagă în Kuala Lumpur urmând apoi să plec spre Thailanda așa că m-am trezit devreme ca să încerc să văd cât mai multe. În general nu reușesc să mă acomodez prea bine cu fusul orar. Când merg spre vest îmi este mai ușor, dar spre est, unde soarele răsare mai devreme îmi e mult mai greu. Am reușit performanța să stau o întreagă săptămână la Beijing pe fusul orar de acasă, trezindu-mă numai după prânz ora locală :). De data asta nu a fost prea rău și m-am obișnuit repede chiar și cu diminețile.

Am luat metroul către centru. Interesant, metroul din Kuala Lumpur e automat adică nu are șofer, așa că am stat în față văzând drumul ca din cabina mecanicului. De la gară până în centrul modern am făcut cam 10 minute. Aici, imediat de la ieșirea din subteran după ce înalți privirea spre cer te impresionează turnurile Petronas.

Turnurile Petronas au fost terminate în 1998 și până în 2004 (când a fost construit Taipei 101), au fost cea mai înalta clădire din lume având 88 de etaje și 450 de metri înălțime. Tehnologiile folosite pentru construirea lor au fost revoluționare la momentul respectiv iar costurile au fost pe măsură. Foarte interesant este că cele 2 turnuri au fost construite de companii diferite, care pe durata proiectului s-au aflat în competiție care termină mai repede pentru a beneficia de un bonus adițional. La final, între clădiri a fost ridicat skybridge – o pasarelă care le unește la etajul 42.

Am mers la Petronas mai întâi, pentru că știam deja că biletele sunt foarte de greu de găsit. Nu se pot rezerva online și sunt limitate pentru câteva ore de vizitare. Am ajuns devreme și cu noroc am găsit bilete pentru după-masă în aceeași zi.

Turnurile sunt impresionante și e foarte greu să le cuprinzi cu vederea de aproape. De-asta am și plecat de aici către KL Tower, turnul radio al orașului. Acesta e unul din cele mai înalte turnuri de gen din lume și cu toate că nu e mai înalt decât Petronas, este mai sus fiind construit pe un deal. Aici am găsit bilet pe loc și am urcat imediat iar de sus am observat panorama impresionantă a orașului și a împrejurimilor, cerul fiind senin.

Am mers apoi în Pazar Seni (bazarul central), un loc unde poți găsi suveniruri excelente. În apropiere se află și moscheea națională, unde am prins rugăciunea. Ca în orice țară islamică trebuie să ai o ținută decentă și modestă, iar regulile sunt foarte stricte în moschee. În zonă alte locuri care merita văzute sunt gara centrală și parlamentul – clădiri construite într-o arhitectură ce amestecă elegant stilul colonial și cel islamic.

Se apropia ora 4, când aveam bilet de intrare rezervat la Petronas așa că m-am îndreptat din nou spre centrul modern. La intrare ești întâmpinat de mașinile de formula 1 ale echipei sponsorizate de compania petrolieră Petronas. Turul a început la ora exactă. Doar un număr limitat de turiști au voie să intre la un moment dat și nu cred că eram mai mult de 25. Prima oprire este la skybridge, platforma care unește turnurile în dreptul etajului 42.

La Petronas am constatat cat de schimbătoare este vremea în Malaezia. Când ne aflam pe skybridge a apărut un nor care părea să se apropie de noi fiind încă totuși la mare distanta. Am luat liftul până la etajul din superior al turnului vestic și când am ajuns sus norii erau deja acolo iar după doar câteva minute eram în mijlocul lor într-o ploaie torențială cum n-am mai văzut. La sfârșitul vizitei, după încă 10 minute, am ieșit afară și ploaia se terminase iar soarele era din nou pe cer. Cam așa e o zi normală la Kuala Lumpur unde oricând poate apărea o ploaie cu precipitații uriașe, care dispare la fel de rapid cum a venit.

Am văzut astfel toate priveliștile posibile din oraș și am și făcut ceva cumpărături, destul pentru o zi. După o masă bună am plecat înapoi spre aeroport unde aveam zborul către Phuket.

 

Cu Air Asia sosim la KLIA

DSC09487

 

KL LCCT airport

DSC09488

 

La cină, încerc Nasi Lemak – foarte bună combinația

DSC09493

 

E deja dimineață? 🙁

DSC09494

 

Vedere frumoasă de la balcon

DSC09496

 

În metrou. Nu, nu conduc eu, dar nici altcineva – e automat 🙂

DSC09562

 

Turnurile Petronas

DSC09511

 

Prin oraș

DSC09513

 

Trebuie să te depărtezi mult să prinzi turnurile într-o poză

DSC09528

 

“Metroul ușor”

DSC09559

 

KL Tower

DSC09527

 

Vederea de sus

DSC09541

 

Alte priveliști din turn

DSC09533

 

National Mosque

DSC09567

 

KL Sentral – gara

DSC09575

 

La bazar

DSC09587

 

Unde să mâncăm?

DSC09582

 

Înapoi la turnuri

DSC09591

 

Pe sky bridge la etajul 42

DSC09612

 

În depărtare apare un nor

DSC09608

 

În mijlocul furtunii (5 minute mai târziu)

DSC09619

 

La etajul 88

DSC09617

 

Soarele e din nou pe cer, 10 minute mai târziu

DSC09633

 

Pe curând, Malaezia!

DSC00038

1 thought on “Călătorie în Asia de Sud-Est – Partea 4 – Kuala Lumpur”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.