Hakuna Matata, Kenya! – O zi la Nairobi

Am mers în Kenya pentru un sejur de o săptămână pe coasta oceanului lângă Mombasa și am zis că ar fi fost păcat să ratez ocazia de a vedea capitala Nairobi. De la Diani, unde era resortul, aveam zbor direct spre capitală de pe aeroportul Ukunda (aflat la doar câțiva kilometri). Erau mai multe zboruri pe zi și mai multe companii care le operau. Durata era de doar o oră.

Am ales o variantă care includea o noapte de cazare la Nairobi (plecare la prânz și întoarcere seara zilei următoare). Chiar dacă aveam deja cazarea plătită la Diani ar fi fost păcat să plec doar pentru câteva ore. Astfel, timp de o noapte, am avut 2 cazări în Kenya.

Zborurile interne în Kenya sunt foarte accesibile (tarifele pleacă de la 20-30 de dolari per segment). Companiile nu sunt chiar renumite pentru siguranță și punctualitate, dar s-au îmbunătățit mult în ultimii ani. Urma să zburăm cu o companie nouă: Jambojet, subsidiară a companiei naționale Kenya Airways.

Am plecat așadar de la hotel după micul dejun, cu un Uber spre Ukunda Airstrip.

Aeroportul m-a amuzat încă de la prima vedere. Era practic o casă cu două camere. La intrare era un butoi cu apă pe post de chiuvetă, sala de așteptare era afară iar toaleta „în fundul curții”. Ghișeul de check-in era o tonetă afară de unde un angajat pleca cu bagajele în spinare.

Pista măcar era asfaltată

Aveam și „duty-free” la aeroport 🙂

Avionul Dash8 al JamboJet

La jumătatea zborului am survolat parcul național Amboseli, iar de pe partea mea am putut admira cel mai faimos munte la Africii: Kilimanjaro

După o oră am început coborârea spre aeroportul internațional din Nairobi, numit după primul președinte: Jomo Kenyatta.

Neavând bagaj de cală și fiind un zbor intern am ieșit imediat din aeroport. Bun venit la Nairobi!

Nairobi este capitala Kenyei și cel mai mare și important oraș al Africii de Est, și o forță economică dominantă pe continent. Orașul nu are o istorie îndelungată, fiind proiectat aproape de la zero de coloniștii britanici în jurul anului 1900, într-un loc mlăștinos (numele Nairobi înseamnă în swahili „loc cu ape reci”). A devenit capitala provinciei britanice Africa de Est în 1907, când i-a luat locul portului Mombasa. Pe atunci la Nairobi trăiau doar vreo 10.000 de oameni, în majoritate europeni, mai ales parte din administrația britanică.

După primul război mondial orașul a cunoscut o expansiune vertiginoasă. După obținerea independentei Kenyei și desprinderea de coroana britanică în 1964, Jomo Kenyatta (primul președinte al țării) a decis să păstreze capitala la Nairobi și să extindă investițiile în infrastructură. Populația s-a tot dublat la fiecare deceniu, având astăzi peste 5 milioane de locuitori.

Nairobi era pentru britanici o importantă destinație turistică, poarta spre Africa sălbatică, unde aristocrații se delectau la vânătoare de trofee. Era un loc de vacanță preferat și pentru familia regală. Chiar Elizabeta a 2-a, prințesă pe atunci în 1952, era într-un safari în apropiere de Nairobi împreună cu Philip când a fost anunțată de decesul regelui și că trebuie să preia tronul la o vârstă fragedă.

Nairobi și în prezent punctul de start al turiștilor care vor sa meargă în safari. De aici se pornește spre cele mai faimoase parcuri ale Africii – Masai Mara și Amboseli sau chiar Serengeti și Ngorongoro în Tanzania. Kenya a avut bine grijă de parcurile sale naturale păstrând mare parte din faună și în același timp a dezvoltat o infrastructură turistică bună, incluzând aici șosele și locații de cazare, incomparabil mai bine decât orice alt stat sud-african. De aceea, Kenya este destinația de top pentru safari a lumii.

Orașul este unul modern dar nu prezintă un interes turistic special, cel puțin nu în centru. Periferiile sale sunt mult mai interesante și includ atracții precum Parcul National Nairobi (singurul mare parc cu animale din Africa aflat chiar la marginea unui mare oraș), cartierul luxos Karen și muzeul Karen Blixen, sau centrele renumite pentru salvarea și îngrijirea puilor de elefanți și girafelor rănite.

Jomo Kenyatta este un aeroport mare și modern, foarte diferit de locul de unde plecasem. Există multe variante de transport în comun spre oraș, dar cazarea mea era în Karen, la periferie, și am preferat să chem un Uber folosind wifi din terminal.

Aeroportul internațional este la est de Nairobi, iar cazarea mea era la vest. Am parcurs cei 25 de kilometri pe autostrada de centură a capitalei în 40 de minute din cauza traficului.

Foarte interesant a fost că am trecut pe la marginea parcului național: pe stânga vedeam un parc verde nesfârșit și animale sălbatice iar pe dreapta zgârie-nori și clădiri moderne.

Am avut o cazare foarte frumoasă, o pensiune situată la vest de centrul din Nairobi, în periferia bogată a orașului.

Cei de la pensiune m-au ajutat să organizez timpul în oraș. Astfel, mi-au recomandat după amiaza o excursie în împrejurimile din Karen, la Giraffe Centre și la casa memorială Karen Blixen iar dimineața următoare aveam să fac un safari în Parcul National Nairobi și o oprire la Elephant Orphanage înainte de a reveni la aeroport. Nu aveam să ajung deloc prin centrul modern al capitalei, dar asta mă interesa mai puțin – mult mai fascinantă mi se părea partea aceasta. Ei au organizat tururile cu șofer/ghid și mi-au găsit și prețuri foarte rezonabile.

După o scurtă odihnă, a sosit șoferul și am plecat în tur. Am trecut printre terenuri de golf, vile luxoase și palate prin cartierul înstărit Karen, dar chiar și așa am dat de turme de vaci pe drum.

Giraffe Centre a fost prima noastră oprire. Sanctuarul pentru girafe vulnerabile a fost inaugurat în 1979 și cu timpul a devenit o destinație turistică faimoasă. S-a construit acolo și un hotel de lux cu un restaurant unde se poate servi masa în timp ce girafele te vizitează la ferestre. Dacă o noapte la acest hotel costă vreo 3-4 sute de dolari, o simplă vizită în sanctuar nu e costisitoare (vreo 10 dolari).

Am asistat la intrare la un scurt film de prezentare al locului cu o mulțime de informații interesante despre girafe.

Înainte de a merge să vedem girafele, am primit un scurt instructaj și un bol cu mâncare pentru ele.

Centrul are niște pasarele suspendate de lemn pe unde vizitatorii pot merge la aceeași înălțime cu girafele pentru a le admira mai bine îndeaproape.

A fost foarte distractiv să le hrănim. Girafele sunt animale super prietenoase.

Puii nu ajungeau până sus, dar ne aplecam noi să-i hrănim

Câteva prim-planuri cu girafele

Acesta este faimosul hotel restaurant din complex. M-am interesat de posibilitatea de a lua masa acolo doar ca să aflu că locurile se rezervă cu săptămâni în avans.

Mai departe am vizitat casa memorială Karen Blixen aflată destul de aproape de cazare.

Karen Blixen a fost o baroneasă și scriitoare renumită care a trăit o bună parte a vieții în Kenya.

Karen s-a născut în Danemarca într-o familie înstărită din Jutland. În vacanțele sale în Suedia s-a îndrăgostit de baronul Hans Blixen dar pentru că acesta nu i-a împărtășit sentimentele s-a căsătorit în final cu fratele său geamăn, Bror.

Cuplul proaspăt căsătorit s-a mutat în Kenya la scurt timp pentru a începe o afacere cu cafea. Acolo au înființat Karen Coffee Company cu ajutor financiar de la unchiul lui, care era cel mai bogat scandinav la acel moment. Pe baron nu l-a interesat foarte mult plantația. Ea a fost cea care s-a ocupat mai mult, îngrijând în același timp bolnavi din familiile locale.

Cuplul nu a rezistat împreună prea mult. Au divorțat, iar el s-a întors în Europa. Ea a rămas la Nairobi și s-a îndrăgostit de Finch Hatton, un vânător de animale englez care i-a devenit partener de viață. Karen se îmbolnăvise de sifilis la scurt timp după ce sosise în Africa, iar tratamentul recomandat pe atunci (cu mercur) i-a agravat încet boala.

A trebuit să revină din motive de sănătate în Europa după 15 ani, dar a lăsat în urmă scoli și instituții caritabile și a promovat țara sa adoptivă în cercurile elitelor europene. Localitatea de la periferia Nairobi ii poartă azi numele în semn de apreciere.

Cel mai probabil ați auzit de poveste datorită filmului Departe de Africa (Out of Africa), cu Robert Redford și Merryl Streep. Filmul prezintă povestea vieții lui Karen Blixen conform cărții sale autobiografice.

Am făcut turul casei cu un ghid. Aici era dormitorul lui Karen.

Sala de mese a familiei

Vechile utilaje de măcinat cafea

Am mai poposit în grădina casei înainte de plecare

Pentru că era încă devreme, l-am rugat pe șofer să mai oprească la mall. The Hub Karen este unul din mall-urile de lux de la vest de Nairobi, un loc numai bun pentru a găsi niște suveniruri pentru acasă.

Trebuie să spun și câte ceva despre costurile unei vacanțe în Kenya. Kenya este una dintre cele mai ieftine țări în care am ajuns vreodată. În același timp, este una dintre cele mai scumpe destinații turistice.

Sună paradoxal, dar adevărul este că turiștii și localnicii din Kenya trăiesc în lumi paralele. Străinii cheltuiesc mii de dolari pe excursii safari în sălbăticie, dau sute de euro pe zi pe mese și cazare și aruncă cu banii prin resorturi sau magazine de lux. Kenyenii trăiesc cu 2-3 sute de dolari pe lună, bani cu care mănâncă la restaurante locale și fac cumpărături de la bazar.

Sunt diferențe imense de prețuri. De exemplu, o bere costă 5-10 dolari la resort, 3-4 dolari la un restaurant, 1-2 dolari la un supermarket sau 50 de cenți la magazin local. Un transfer cu mașina la aeroport poate costa de la 50 de dolari la 2 dolari, în funcție de unde îl rezervi.

Se poate face o vacanță în Kenya cu zeci de dolari pe zi, sau sute de dolari pe zi. Depinde de preferințele fiecăruia. Eu, de exemplu, am ales o variantă de mijloc: am economisit enorm făcând excursiile și transferurile pe cont propriu, dar la cazări și restaurante am ales cele mai luxoase opțiuni pentru confort și mai ales pentru a mă întoarce acasă sănătos.

Singura masă care a făcut excepție a fost la o terasă din Karen în acea seara. Mâncarea nu mi-a căzut bine deloc și am suferit cu stomacul în acea seara. Doar medicamentele și un somn bun m-au ajutat să îmi revin.

Am reușit să mă odihnesc doar puțin pentru că în zori plecam în safari în parcul național. Acesta trebuie vizitat devreme pentru că atunci sunt animalele cele mai active și se pot zări mai ușor.

Parcul Național Nairobi a fost înființat în 1946 de britanici la sud de capitala Kenyei pe o zonă imensă de 120 de kilometri pătrați. Triburile de fermieri Masai au fost izgonite de acolo și au fost aduse animale din rezervațiile din sud. Parcul se afla pe atunci la 10 kilometri de oraș, dar după ce orașul s-a dezvoltat în deceniile următoare a ajuns să se învecineze. Fauna sa include mii de exemplare din toate speciile de animale africane: de la lei, rinoceri și hipopotami la girafe, gazele și crocodili. Singurii care lipsesc sunt elefanții.

Tariful perceput la intrarea în parc este unul foarte mare. 60 de dolari de persoană, în sezon. Dar pot spune că merită. Este poate singurul parc natural din lume unde poți vedea sute de animale sălbatice în jur și zgârie norii unui mare oraș în depărtare. Plus că banii merg integral spre administrarea parcului.

Am intrat în parc la momentul ideal al zilei: la răsărit

Chiar de la intrare am dat de o vedere mai rar întâlnită în safari: o turmă de rinoceri

Rinocerul african este unul din cele mai timide și fricoase animale

Parcul are o rețea de zeci de kilometri de drumuri. Sunt drumuri de pământ, cele mai multe accesibile cu orice mașină, unele doar cu un 4X4. Unii localnici intră în parc cu mașinile personale, dar cu un ghid e mult mai bine pentru că aceștia cunosc bine drumurile și locurile unde se găsesc de obicei animale.

Zebrele nu sunt deloc sfioase

Gazele la păscut

Girafe cu zecile

Cum spuneam, e ceva unic să vezi animalele și orașul modern în depărtare

Am avut micul dejun la pachet de la hotel, iar după vreo 2 ore de plimbare am oprit la un popas de picnic amenajat în parc.

O turmă mare de bivoli africani

Mama și puiul traversează cu grijă strada

Șoferul se distra alergând struții pe șosea

Struțul african este cea mai mare pasăre din lume. Acesta este un mascul. Se recunoaște după picioarele roz și penele negru închis.

Femelele struț au picioarele albe, penele mai deschise la culoare și sunt mai mari

Nu am mai văzut niciodată atât de multe girafe

Antilopele, gazelele și girafele se înțeleg bine între ele

La final, am poposit pe malul unui lac pentru a admira zecile de specii de păsări din parc

Am plecat pe la prânz din Parcul național Nairobi încântat de ce am văzut. Ghidul m-a dus la un atelier de lemn, cu suveniruri pentru turiști. Știam că e un loc cu prețuri umflate pentru străini, dar n-am vrut să-l jignesc și am dat o tură prin magazin.

O demonstrație cum se lucrează cu lemnul de abanos

Aveau lucruri chiar deosebite la magazine. Mi-am luat și eu câteva pentru acasă dar de la un atelier local din Diani, nu de aici. Am luat doar niște mărunțișuri mai mult ca să le las ceva oamenilor care erau super amabili.

Ultima vizită a fost la Elephant Orphanage. Am intrat cu greu acolo pentru că nu aveam rezervare făcută. Ni s-a permis accesul doar după ce au confirmat cei de acolo că nu ajunseseră alți vizitatori.

Orfelinatul elefanților e un loc unic și emoționant. Centrul este girat de o fundație care se ocupă cu salvarea puilor de elefanți din sălbătici pierduți de familie sau cărora le-au fost ucisă mama de braconieri.

Puii de elefant nu pot trăi singuri până la 2 ani. Dacă rămân fără mamă sau se pierd, mor. Cei din fundație îi salvează, îi aduc la orfelinat și îi hrănesc zi de zi cu lapte (de vacă). După ce sunt suficient de maturi și sănătoși îi eliberează înapoi în rezervații.

Orfelinatul permite un tur cu vizitatori pe zi la ora hrănirii micuților. Accesul este limitat la 40 de vizitatori pe zi.

Au defilat în paradă și apoi ghidul ne-a spus poveștile lor, unde au fost găsiți și ce s-a întâmplat cu părinții lor. Toate sunt extraordinar de înduioșătoare și e imposibil să nu iți dea lacrimile. Mai întâi au venit elefanții măricei, de 2-5 ani. Sunt cei care se pot hrăni dar nu sunt încă pregătiți să fie eliberați în sălbăticie.

După ce beau apă, elefănțeilor le place să se tăvălească prin noroi

Mai târziu, au apărut puii mici, de câteva luni, un an. Aceștia sunt hrăniți cu biberoanele cu lapte de îngrijitori. Am avut și noi ocazia să-i hrănim pe drăguți.

Asa am încheiat o vizită foarte frumoasă în capitala Kenyei. Șoferul m-a condus la final la aeroport. Am zburat de data asta de pe celălalt aeroport din Nairobi: Wilson aflat mai aproape de centrul orașului.