Când am decis să revenim în Croația la scurt timp după prima vizită principalul motiv pentru care am făcut-o a fost să ajungem la Lacurile Plitvice. Acesta este probabil cel mai renumit și spectaculos parc natural din Croației și probabil din întreaga peninsulă Balcanică. Nu am ajuns acolo alte dăți pentru că Plitvice nu este tocmai „în drum”, aflat la granița cu Bosnia și destul de departe de orașele mari.

La Zadar este cel mai apropiat aeroport internațional de Plitvice. Din Zadar sunt 130 de kilometri, jumătate din ei fiind pe autostrada A1. Noi am făcut 1 oră 45 cu mașina.

 

Localitatea Jezerce din apropiere de Plitvice este plină de pensiuni și restaurante pentru turiștii ce vin la lacuri.

 

Sunt 2 intrări principale la Plitvice: Gate 1 și 2. Noi aveam bilete rezervate în avans pentru poarta 1 așa că am mers direct acolo. Parcarea este amenajată în pădure și este foarte mare. Chiar și așa, am găsit cu greu un loc de parcare.

 

La intrare era aglomerație mare. Multă lume venise fără rezervare și au aflat la fața locului că nu există bilete disponibile. Noi, având rezervarea făcută, am intrat imediat fără probleme. Recomandare: obligatoriu în sezonul de vară biletele la Plitvice trebuie cumpărate cu 1-2 săptămâni în avans pentru a evita surprizele neplăcute. Biletele includ ora exactă de intrare dar și poarta de acces.

Harta parcului Plitvice

 

Parcul Plitvice este imens și este imposibil de acoperit complet într-o zi. Totuși, vreo 4-5 ore sunt suficiente pentru a vedea cele mai frumoase lacuri, cascade și priveliști.

Sunt mai multe trasee amenajate în parc în funcție de cât de mult dorește fiecare să acopere. Traseele sunt bine marcate în întreg parcul și este o idee bună să vă decideți ce traseu urmați încă de la intrare.

Noi am ales unul dintre cele mai complete trasee: Ruta C

Mai jos, descrierea rutelor. Traseul C pornește de la poarta 1, coboară spre cea mai frumoasă cascadă (Veliki Slap), continuă pe malul lacurilor de jos (Lower Lakes), traversează lacul Kozjak cu vaporașul, urcă de-a lungul lacurilor superioare (Upper Lakes) și se încheie cu un drum cu autobuzul înapoi spre parcarea de la poarta 1.

 

Există așadar mai multe perspective asupra parcului în funcție de ruta aleasă. Mai departe o să v-o prezinte pe a noastră pe traseul C (pe care de altfel, o recomand ca cea mai bună rută pentru a acoperi parcul în detaliu cu minim de efort fizic, fiind mai mult în coborâre).

După intrare, am început cu o panoramă de sus a lacurilor inferioare.

 

Am început cu o coborâre lungă

 

Cascada Veliki Slap

 

Primele vederi cu lacurile de sus

 

Cu cât ne apropiam mai mult de lacuri, cu atât culorile bleu și turcoaz deveneau mai intense.

 

De la mal: claritatea apei și culorile lacurilor sunt spectaculoase

 

Traseele sunt frumos amenajate și ușor de parcurs pentru oricine

 

Sunt o mulțime de cascade în parcul Plitvice. Veliki Slap (Marea Cascadă) este cea mai impresionantă dintre ele.

 

Apele învolburate de sub Veliki Slap

 

Traseul continuă pe malul lacului Novakovic (cel mai turcoaz lac pe care l-am văzut vreodată)

 

Trecere spre celălalt mal în continuarea rutei C

 

Am continuat drumul printr-o peșteră cu vederi superbe

 

Apele curg din toate direcțiile – peste tot cascade și râuri

 

Cei mai fericiți pești să înoate în asemenea apă

 

Nici rațele nu o duc rău deloc

 

Reflexii perfecte

 

Lacurile sunt în trepte, iar fiecare 2 lacuri sunt separate de niște cascade care mai de care mai frumoase

 

Vederi din continuarea traseului pe ruta C. Las imaginile să vorbească

 

Aici am ajuns la finalul primei părți din drumeție, granița dintre Upper si Lower Lakes. Acolo în poiană sunt amenajate câteva restaurante, toalete și locuri de picnic (apropo, acestea nu există în alt loc în interiorul parcului).

 

A urmat îmbarcarea pe vapor în continuarea traseului nostru. Am prins coadă mare, dar vaporașele trec destul de des și ne-am îmbarcat repede.

 

Traversarea lacului a durat cam 15 minute.

 

De aici a început traseul pe malul Upper Lakes, unul foarte diferit față de prima parte. Lacurile de sus sunt mai mici iar vegetația este mult mai densă. Drumurile sunt mai în urcare ceea ce duce la aglomerații și blocaje „în trafic”

 

Primele vederi cu Upper Lakes

 

Chiar dacă Plitvice este vizitat anual de milioane de turiști, senzația prin parc a fost că natura nu a avut deloc de suferit. De gunoaie sau stricăciuni, nici pomeneală. Pesemne, cine administrează parcul o face foarte bine.

 

Am dat de un nou blocaj în apropiere de cascada Veliki Prstavac. Acolo, în urcare pe scări, lumea se oprea pentru selfie-uri și poze și era imposibil să treci mai departe. Partea asta de traseu nu mi-a plăcut tocmai din cauza aglomerației.

 

Veliki Prstavac, cea mai pozată cascadă

 

Mai departe, drumul a redevenit plat și larg și nu am mai avut ambuteiaje

 

Cascadele sunt efectiv peste tot și sunt splendide

 

Eram un pic extenuați pe aici. Mai aveam doar puțin de mers până la capătul traseului

 

Volumul cascadelor diferă în diverse anotimpuri. Când am fost noi în iulie fusese ceva secetă. După ploi mai serioase, debitul aici e imens.

 

Lacurile de sus au alte culori, cu tot felul de nuanțe de verde

 

Partea următoare de traseu a fost un pic mai solicitantă, pe teren mai accidentat și cu multe urcări și coborâșuri

 

Partea finală a traseului este mai mult pe poduri suspendate

 

Am ajuns la final! Am mers 8 kilometri în vreo 3 ore la care se adaugă 2 popasuri mai lungi și zeci (poate sute) de opriri pentru poze și a admira peisajul. A fost superb și am fost mândri de noi că am ajuns la capăt

 

Traseul C se încheie cu un drum cu autobuzul înapoi spre porți. Dacă îmbarcarea pe vaporaș a fost ordonată și bine organizată, la autobuze a fost haos. Acestea nu treceau prea des și se strângeau mulțimi mari de oameni îmbulzindu-se la plecare.

 

Am intrat și noi într-un final după o așteptare lungă. Drumul cu autobuzul a durat destul de mult, acestea mergând foarte încet.

 

De la stația autobuzului am mai avut puțin de mers pe jos până la parcare.

 

O ultimă vedere peste Plitvice

 

Era ultima noastră zi în Croația, iar din Plitvice am plecat direct spre aeroportul Zadar.

 

Am decolat spre casă înainte de lăsarea serii. A fost o zi perfectă pentru a încheia sejurul. Nu avea să dureze mult până aveam să revenim iar în Croația.