După prima zi petrecută în Italia pe Lago Maggiore, eram la Orta di San Giulio, o localitate superbă aflată pe țărmul unui alt lac frumos, Lago di Orta. Ziua aceasta urma să trecem granița către Elveția. Ne aștepta un drum lung până la cazarea din faimoasa stațiune din Alpi, Davos, iar până acolo ne propusesem să vedem cât mai multe pe traseu. Am început ziua cu o plimbare cu barca pe Lago di Orta, iar mai târziu, în Elveția, am poposit în două orașe frumoase ale cantonului Ticino: Locarno și Bellinzona. A urmat apoi un drum extrem de pitoresc pe culmile Alpilor prin trecătoare San Bernardino.
Ne-am trezit dimineața pe o vreme splendidă de vară. De la terasa camerei de hotel, am admirat o priveliște minunată peste piscurile înzăpezite ale munților.
După micul dejun am coborât în orășelul Orta di San Giulio
Accesul mașinilor în Orta este limitat. Există o parcare mare pentru vizitatori la intrare, iar de acolo se poate merge doar pe jos spre centrul istoric.
Sunt multe clădiri prin Orta vechi de sute de ani, nu sunt toate renovate, astfel că ai senzația unei călătorii în timp
Biserica Santa Maria Assunta
Piazza Mario Mota, de la malul lacului
Cea mai mare atracție turistică din Orta sunt tururile cu vaporașul pe lac spre insula San Giulio
Pe Isola San Giulio se află o veche mănăstire, important loc de pelerinaj pentru catolici. Vaporașele turistice încep de la 9 dimineața și fac curse la jumătate de oră până după amiaza.
Pe vaporaș pe Lago di Orta. Drumul spre insulă durează 10 minute iar un bilet dus-întors este doar 5 euro
Isola din San Giulio văzută de pe lac
Insula este micuță. Are 270 de metri lungime, iar drumul care o înconjoară nu are mai mult de un kilometru. Cea mai mare atracție este Basilica, construită în cel mai înalt punct.
Bazilica din San Giulio
Cripta bisericii adăpostește rămășitele lui San Giulio (St. William of Dijon), un important reformator al bisericii, născut pe insulă acum mai mult de un mileniu.
După vizita la biserică am făcut un scurt tur al insulei
Drumul se numește Via del Silenzio, din respect pentru călugării care trăiesc în casele de pe Orta. Am găsit pe drum mai multe semne frumoase care invită vizitatorii să facă liniște prin fraze cu tâlc. De exemplu “Il silenzio e la pace dell’io” – Liniștea este pacea sinelui
O oră mai târziu am revenit pentru a ne îmbarca spre vaporașul de întoarcere
Pe lac către Orta
Ne-am continuat apoi plimbarea prin orășelul Orta. Deja se deschiseseră magazinele pentru turiști iar străduțele erau animate de vizitatori.
Am plecat din Orta înainte de prânz. Direcția: Alpii Elvețieni
La scurt timp am revenit pe drumul pitoresc de pe malul Lago Maggiore.
Un popas pe malul lacului
Dacă drumurile italiene de pe malul lacului erau înguste și traversau deseori mici localități aglomerate, o dată ce am trecut granița în Elveția, benzile au devenit brusc mult mai late iar localități nu am mai văzut decât de la distanță.
După vreo oră si jumătate la volan am sosit la Locarno, orasul de la coada lacului Maggiore.
Locarno este un oraș modern, aerisit, foarte diferit de ce văzusem prin Italia. Chiar dacă limba vorbită e aceeași (în cantonul Ticino se vorbește peste tot italiana), cam asta e singura asemănare.
Locarno nu este cel mai atractiv oraș al Elveției, dar se află într-un loc natural foarte pitoresc, cel mai deosebit lucru fiind urcarea cu funicularul spre Madonna del Sasso de unde se vede o panoramă splendidă peste Lago Maggiore.
Urcarea cu funicularul durează vreo 20 de minute incluzând câteva opriri intermediare.
Vederea de sus, de deasupra Locarno
Am poposit la Ristorante Fonicolare, unde ne-am răcorit admirând panorama superbă
Am dat o fugă și până la Sanctuario del Sasso, cea mai importantă biserică din Ticino
Am dat de o nuntă în interiorul bisericii
Panorame de pe ziduri
Vedere cu Locarno
Am avut ceva peripeții la întoarcere, funicularul a avut o defecțiune și a trebuit să așteptăm ceva. În cele din urmă, am coborât cu un tren super-înghesuit înapoi în oraș. La Locarno, am mai dat o fugă până în Piazza Grande, cea mai mare piață din oraș.
Nu am mai stat prea mult pentru că era groaznic de cald, cu temperaturi peste 35 de grade.
Mai departe am părăsit malul lacului și am continuat spre munți pe firul râului Ticino
Înainte de a urca munții am mai oprit la Bellinzona
Bellinzona este un oraș cu importanță mare istorică în cantonul Ticino. Este “poarta către Alpi” și este faimos pentru fortificațiile medievale. Cele 3 castele din Bellinzona (Castelgrande, Montebello și Sasso Corbaro).
Centrul istoric din Bellinzona a fost o surpriză foarte plăcută. Un oraș foarte frumos, care nu este atât de cunoscut pe cât ar trebui turistic
Piazza Colegiata și vederea spre castelul din centru – Castelgrande
Terasele cochete se întâlnesc la tot pasul printre casele colorate
Piazza del Sole, cea mai mare din oraș, la poalele cetății
Intrarea la Castelgrande este liberă. Cel mai comod se ajunge cu liftul care urcă în turnul cetății
Intrarea în cetate
Am găsit sus un gazon verde frumos numai bun de întins pe el la soare
Vederea peste Bellinzona și castelele sale. În prim-plan este Montebello iar sus pe deal este cetatea Sasso Corbaro
Pe zidurile cetății
Altă terasă frumoasă lângă stâncile de sub Castelgrande
Mi-a plăcut mult Bellinzona și am mai fi rămas pe acolo, dar ne aștepta un drum lung până la cazare în Davos. Avem 140 de kilometri, în cea mai mare lor pe serpentine montane.
Un popas la castelul Mesocco; de acolo am început să urcăm pe munți
Am traversat una din cele mai înalte trecători elvețiene, spre San Bernardino la peste 2000 de metri.
Cel mai înalt punct de pe drum – pasul San Bernardino
Lacul de la 2000 de metri
În continuare am avut parte de peisaje splendide pe culmile munților
Am trecut și printr-o mulțime de sate pitorești. Eram în Graubunden, cel mai mare canton elvețian, unde se vorbește germana și limba romansch și unde se află unele din cele mai frumoase peisaje din Alpi.
Seara, fermierii elvețieni aduc vacile de la păscut. Trecerea drumurilor se face civilizat, se pune o barieră din sfoară până ce trec animalele
Lacul Sufner
Nu departe se află cheile Rinului Posterior și Viamala, o rută cunoscută pentru cățărători
Ne-am apropiat de Davos înainte de lăsarea întunericului. Am mai avut ceva lumină cât să mai admirăm satele superbe prin care am trecut
Seara la Davos
Ne-am cazat la Davos la Solaria Apartments, un hotel excelent la poalele munților
Dimineața următoare admiram pajiștile verzi din Davos la cafea. Urma o nouă zi plină de locuri frumoase
