Cu mașina prin Norvegia – Partea 3 – De la Geiranger la Oslo

După ce am plecat din Alesund, în penultima zi a traseului nostru norvegian, am avut de ales între a conduce pe celebra Atlantic Ocean Road din regiunea Molde la nord, sau a o coti spre sud spre inima fiordurilor la Geiranger, în drumul nostru spre Oslo. Am ales a doua variantă și mă bucur mult că am făcut-o. Frumusețea Geirangerfjord și a munților din zonă ne-a întrecut toate așteptările iar vizita noastră acolo a fost una din cele mai frumoase momente ale vacanței.

Citisem pe undeva că dacă nu ai timp de drumeții prin mai multe fiorduri norvegiene și vrei să alegi un singur loc pentru a le vedea frumusețea în totalitate atunci cea mai bună variantă este Geirangerfjord. Pot să confirm și eu că Geiranger este cel mai frumos fiord al Norvegiei și un loc unde poți vedea tot ce presupune peisajul lor.

 

Dimineața la cazare eram pregătiți de drum și pentru o nouă zi plină de locuri frumoase.

 

Spre munți!

 

Am condus de la Alesund numai pe malul fiordurilor. Cu cât ne apropiam de lanțurile muntoase, cu atât peisajele deveneau mai frumoase.

 

Un popas pentru a admira Storfjorden

 

Feribotul Linge-Eidsdal a fost al optulea și ultimul pe care l-am luat pe traseul nostru prin Norvegia. La fel ca toate celelalte, plecarea a fost la ora așteptată. Am văzut chiar acest mic feribot plecând și gol pentru a respecta orarul. Plata pentru toate a venit la final, electronic, adăugată pe factura mașinii închiriate.

 

De la Eidsdal am început să urcăm munții

 

Vederi de pe serpentine

 

Lacul glaciar Eidsvatnet este punctul cel mai înalt de pe traseu

 

Când am început coborârea știam că ne așteaptă una dintre cele mai frumoase priveliști din Norvegia. Eram deasupra Geiranger, cel mai faimos dintre fiorduri

 

Am parcat mașina în apropierea unei cascade pentru a poposi la punctul de observație Ornesvingen

 

Ornesvingen este platforma cu cele mai frumoase priveliști peste Geirangerfjord, locul preferat de turiști pentru poze “de Instagram”.

 

Poate cea mai frumoasă vedere din Norvegia. De-a lungul fiordului abrupt se văd zeci de cascade iar în partea cealaltă masivul înzăpezit și satul Geiranger unde se termină fiordul.

 

Coborârea de la Ornesvingen e o serie interminabilă de serpentine în ac de păr

 

Am poposit apoi în centrul satului Geiranger

 

Am vizitat mai întâi muzeul Fjord Center

 

Muzeul prezintă aspecte din viața de zi cu zi a locuitorilor din fiord, dar și fauna și flora specifică

 

Turul muzeului include o plimbare pe poteci suspendate deasupra cascadei Storfossen

 

Hotelul Hilton, unul din cele mai elegante din zonă

 

Mai jos, la malul lacului, Hotel Havila

 

Am servit prânzul pe malul lacului în portul din Geiranger

 

Zona este plină de magazine de suveniruri pentru turiști

 

De aici se poate pleca în croaziere pe fiord. Iarna, Geiranger este accesibil doar cu vaporul, trecătorile montane fiind închise

 

Culorile splendide ale Geiranger sub razele soarelui

 

Am plecat după amiaza din Geiranger pentru a ne continua drumul în direcția Oslo. Nu eram siguri dacă vom putea să mergem pe acest drum direct (e vorba de DN 63 via Djupevatn) pentru că se traversează o trecătoare înaltă prin munți iar șoseaua este închisă majoritatea anului. Spre norocul nostru, șoseaua se deschisese cu 3 zile în urmă și nu era nevoie să ocolim vreo 200 de kilometri. Mai exista un drum faimos prin zonă – Trollstigen, un fel de Transfăgărășan al Norvegiei, dar acesta era închis din pricina zăpezii.

 

Am poposit la un alt punct panoramic peste Geiranger

 

De aici se vede cel mai bine satul

 

Mai departe am urcat serios pe munte până ce am ajuns la nivelul zăpezii

 

Era 1 iunie, iar eu mă bucuram ca un copil să ajung prin asemenea locuri minunate

 

Cu cât urcam, zăpada devenea din ce în ce mai înaltă

 

Până și parcările de la marginea șoselei erau deszăpezite, chiar dacă zăpada era de 3-4 metri

 

Incredibil de bine făcută deszăpezirea

 

Sus de pe platoul montan se face la un moment dat un drum la stânga. Acesta duce către Geiranger Skysslag, cel mai înalt punct de observație aflat la 1500 de metri. Am urcat cu mașina până în vârful muntelui

 

Parcarea de la Skysslag

 

Platforma de observație la 1500 de metri altitudine

 

Panorama fantastică peste valea Geiranger. Se vede bine de aici și ce înseamnă fiordurile. Curenții calzi veniți dinspre ocean încălzesc văile de-a lungul apei, în timp ce pe piscuri zăpada nu se topește 10 luni pe an.

 

La restaurantul din Skysslag

 

La fel de frumoase sunt vederile peste piscurile înzăpezite

 

La coborâre printre aceiași nămeți înalți

 

Am continuat apoi drumul

 

Lacul glaciar Djupvatnet, complet acoperit de zăpadă

 

Coborârea din munți a fost lină. Încet zăpadă a început să dispară făcând loc peisajelor mai verzi

 

După un drum lung am făcut un pauză la Fossbergom, un sat pitoresc la poalele munților

 

În centrul satului se află biserica tradițională din lemn Lom, una dintre cele mai vechi din Norvegia

 

Lom Stave datează din secolul 12. Douăzeci și opt de asemenea biserici de lemn (stave) se pot găsi prin mai multe sate ale Norvegiei. Ele au fost construite în perioada conversiei vikingilor la creștinism dar păstrează multe detalii arhitectonice specifice construcțiilor păgâne,precum decoruri în forme de animale și dragoni.

 

Cele două fețe distincte ale bisericii din Fossergom

 

Tot la Fossergom am servit cina la terasa unui restaurant din centru.

 

Mai târziu, la Otta am intrat pe drumul european, șoseaua ce leagă Oslo de Trondheim

 

Am făcut un ultim popas la un supermarket la Otta pentru a lua niște provizii.

Nu am povestit prea multe despre cheltuielile din Norvegia. Vorbim de una din cele mai scumpe țări ale lumii, unde o vacanță nu poate fi ieftină. Totuși, pot să spun că am simțit o schimbare. Dacă la prima vizită acum mulți ani am fost efectiv șocat de prețurile pe care le-am văzut în Norvegia, de data asta nu mi s-au mai părut atât de evident diferite față de acasă. Normal că Norvegia e mult mai scumpă decât România, dar dacă la noi costurile au crescut vertiginos în ultimii ani, la ei nu mi se pare că s-a întâmplat la fel și lucrurile s-au mai echilibrat.

Ce a fost foarte scump a fost benzina (2,70 euro/litru). Din fericire, mașina noastră hibrid a consumat extrem de puțin.

 

Ultima nostră cazare a fost la Ringebu, la 200 de kilometri de Oslo. Am stat într-o casă mare și elegantă.

 

A urmat ultima noastră zi în Norvegia. Mai aveam drum lung până la aeroportul Torp, de unde aveam seara zborul spre casă. Înainte de a ajunge la Oslo am mai poposit la Lillehammer.

 

Lillehammer este renumit ca centru al sporturilor de iarnă. Acolo a avut loc Olimpiada din 1994, orașul fiind azi locul preferat pentru ski al locuitorilor capitalei Oslo. În centrul orașului se află un monument dedicat schiorilor.

 

La plimbare prin centrul din Lillehammer.

 

Mai departe, spre Oslo am mers numai pe autostradă. Majoritatea secțiunilor de autostradă norvegiene sunt cu taxă. Se trece prin porți electronice iar banii se plătesc online după numărul de înmatriculare. În cazul nostru, am plătit totul în factura mașinii închiriate. M-am temut puțin că taxele o să se adune la o sumă enormă dar nu a fost deloc așa. Totalul taxelor noastre plătite în Norvegia a fost puțin peste 100 de euro, incluzând aici vreo 15 puncte de taxare pe drum dar și toate cele 8 feriboturi pe care le-am luat.

 

Un popas pe malul lacului Mjosa, cel mai mare din Norvegia

 

La Oslo am dat de ce nu văzusem timp de 5 zile în restul țării: trafic. Am avut o tentativă de a opri în centru dar după ce am pierdut mult timp la cozi am lăsat-o baltă. Oricum, am mai fost la Oslo și nu mi se pare deloc un oraș grozav, în niciun caz la fel de interesant ca celelalte locuri văzute de noi în Norvegia.

 

Am oprit însă la periferia capitalei unde am vizitat Norsk Folkmuseum, adică Muzeul Satului din Norvegia.

 

Orășelele mai moderne norvegiene sunt și ele reprezentate la Folkmuseum

 

Pe drum spre ultima noastră oprire: Aeroportul Torp Sanderfjord, la 120 de kilometri sud de Oslo

 

Zborul nostru spre casă cu Wizz Air a plecat la timp, la lăsarea serii. A fost finalul unui tur incredibil. Am făcut un drum foarte lung, obositor dar plin de satisfacții. Am văzut câteva locuri fantastic de frumoase, am avut noroc chior cu vremea și ne-am bucurat din plin de zilele lungi scandinave. Nici acum nu-mi vine să cred că ne-a ieșit totul cum am planificat și că am putut vedea atât de multe locuri din această țară minunată într-un timp atât de scurt.

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.