Plimbare din Roma – Tivoli, Abruzzo și Orvieto

Am fost de mai multe ori la Roma și am văzut desigur locurile mega turistice precum Colosseum sau bazilica San Pietro. Nu demult am făcut un city break la Roma mai diferit. Am zburat primăvara în capitala Italiei dar nici nu am trecut prin oraș ci am explorat câteva locuri foarte interesante din apropiere. Am vizitat antica Ostia, am fost la vilele romane din Tivoli, am urcat pe munți în provincia Abruzzo și cel mai departe am ajuns la Orvieto, un orășel splendid din Umbria.

Am aterizat noaptea târziu pe aeroportul Fiumicino și am dormit la un hotel din apropiere

Dimineața am pornit la drum cu o mașină închiriată de la aeroport

Am început ziua pe malul mării Tireniene, plajele fiind foarte aproape de aeroportul principal al Romei.

Tot aproape este Ostia, vechiul port al Romei, astăzi unul dintre cele mai mari muzee arheologice în aer liber ale Italiei.

Ostia Antica este considerată prima colonie a Romei. Portul a fost înființat în 236 î.e.n. la gura de vărsare a râului Tibru în mare. A fost locul principal unde grânele și alte bunuri prețioase erau aduse la orașul celor 7 coline, timp de 2 secole. Din cauza capacității limitate, portul a fost abandonat 2 secole mai târziu iar după căderea imperiului orașul a fost părăsit complet. Locul a fost excavat începând cu secolul 18 de către papalitate iar la jumătatea secolului trecut, Mussolini a început un efort major pentru a aduce Ostia Antica la lumină, săpăturile arheologice descoperind unul din cele mai bine păstrate orașe antice romane. Astăzi este unul din cele mai vizitate muzee din regiunea limitrofă a Romei.

Situl de la Ostia Antica concurează ca dimensiuni numai cu faimosul Pompei. Sunt vreo 3 kilometri de oraș excavat – palate, clădiri oficiale, alei, temple sau teatre.

Teatrul roman este cea mai impunătoare ruină de la Ostia

Am mers vreo oră prin Ostia, dar cine vrea să exploreze tot se poate sta lejer jumătate de zi

Mozaicuri interioare ale unei vile

Forumul capitolin

Statui descoperite la Ostia și expuse la muzeul învecinat

Al doilea loc unde am mers este unul unde îmi doream de mult să ajung – orășelul Tivoli aflat la 40 de kilometri la est de capitală

Tivoli este un loc special pentru romani. Se află într-un loc natural unic cu ape termal și cascade la poalele munților. Asta l-a transformat într-un loc de vacanță pentru privilegiații imperiului, care și-au construit vile de vacanță aici. Tradiția a continuat și secole mai târziu. când mulți nobili italieni și-au construit case luxoase de vacanță la Tivoli. Astăzi la Tivoli se pot vizita mai multe asemenea Vile datând din toate perioadele istorice.

Una dintre ele este Villa Adriana, considerată cea mai mare și grandioasă vilă privată romană construită vreodată. Aceasta a aparținut împăratului Hadrian, fiind ridicată în jurul anului 12, la câțiva kilometri sud de termele din Tivoli

Aceasta este o machetă a palatului de lux proiectat de Hadrian

Palatul lui Hadrian a fost folosit de împărații ce i-au urmat secole la rând. Printre locuitorii vilei sunt Marcus Aurelius, Caracalla sau Dioclețian. Acesta din urmă a renovat și extins mai multe clădiri. După înființarea Constantinopolului în secolul 4 palatul a fost abandonat și a început să se degradeze, materialele valoroase folosite în construcție fiind luate pentru a construi alte vile și palate. Totuși o mare parte din măreția locului se păstrează astăzi, multe clădiri fiind aduse la lumină de excavări recente.

De la poarta principală am mers cam un kilometru până la partea centrală din complex, unde se află marile terme

Zona de recreere a vilei, numită Canpous

Câteva dintre cele mai renumite statui ale artei antice au fost descoperite la Villa Adriana, multe din ele sunt azi expuse la Luvru, Hermitage sau la muzeele din Roma. Câteva dintre originale mai sunt expuse doar aici la muzeul din vechiul Serapeum

Cea mai specială clădire de la vila lui Hadrian, era Teatro Maritimo, o aulă circulară unde împăratul asista la spectacole pe apă

Tivoli se află la câțiva kilometri unde încep dealurile

La Tivoli am mers direct la Villa Gregoriana unde am înțeles de ce romanii erau atât de atrași de acest loc.

Tivoli era cel mai apropiat loc de Roma unde vara vizitatorii se puteau bucura de o climă mai răcoroasă, de peisaje verzi cu o mulțime de râuri și cascade. Centrul din oraș este împărțit în două de un canion adânc format de râul Aniene, iar locul natural este de o frumusețe rară. Villa Gregoriana este de fapt un parc construit în acest canion cu alei, bănci și statui, locul fiind restaurat de Papa Grigorie al XVI-lea în 1835.

Vizita la Villa Gregoriana înseamnă practic o drumeție de pe un mal al râului pe celălalt pe aleile amenajate acum aproape 2 secole.

Cascadele din Tivoli au fost sistematizate pentru a evita inundațiile, un bun exemplu fiind marea cascadă din parc.

Sunt câteva cascade absolut splendide în parc

N-a fost chiar un drum ușor pentru că se coboară până în fundul canionului și apoi se urcă spre partea cealaltă. Traseul mi-a luat o oră, dar vederile au meritat tot efortul

Sunt mai multe tunele amenajate pe traseul de urcare

La final de traseu, pe malul celălalt din Tivoli

Am continuat apoi plimbarea prin centrul vechi din oraș. În imagine este Duomo din Tivoli

Am luat masa de prânz la un local din centru

Dintre toate vilele de la Tivoli, cea mai faimoasă este Vila d’Este. Vila construită în secolul 16 este considerată o capodoperă a arhitecturii renascentiste a Italiei. Aceasta este cea mai mare atracție turistică din Tivoli

Vila a fost construită pentru Ippolito II d’Este, cardinal al bisericii catolice și membru al familiei Este una dintre cele mai influente ale Italiei. Părinții acestuia au fost Alfonso d’Este, ducele de Ferrara și faimoasa Lucrezia Borgia. După ce s-a mutat la Vatican, Ippolito și-a propus să construiască cel mai luxos palat din lume, iar pentru asta a angajat unii din cei mai mari artiști din peninsulă. La construcția Vilei s-au folosit multe materiale luate (sau furate, cum vreți) de la Villa lui Hadrian. Toată marmura de acolo a fost extrasă pentru a construi vila cardinalului, iar statuile descoperit în excavări au fost extrase pentru a decora grădinile.

Am ajuns la Vila d’Este aproape de ora închiderii și nu am stat prea mult la coadă la intrare. Altfel, acest loc este mai mereu aglomerat cu mii de turiști și bilete epuizate în vârf de sezon

Câteva din camerele splendide din interiorul vilei

Dacă interiorul este impresionant, grădinile sunt ceva incredibil. Poate se compară numai cu ce am mai văzut la Versailles sau la Schonbrunn

Sunt peste 500 de fântâni și jeturi de apă la Villa d’Este, care mai de care mai deosebite. Am prins din fericire o zi când fântânile erau aproape toate pornite, ele fiind oprite deseori din pricina costului mare de întreținere.

Cento Fontane, aleea cu o sută de fântâni

Vederi cu grădinile vilei, fără alte comentarii.

Am mai rătăcit puțin pe străduțele din Tivoli înainte de a reveni la parcare

După Tivoli, am părăsit regiunea Lazio și am pornit înspre munții Apenini

Am stat o noapte la un apartament din L’Aquila capitala regiunii Abruzzo. De la balcon am putut admira o panoramă grozavă peste piscurile înzăpezite ale munților

Mai pe seară am făcut o scurtă plimbare prin L’Aquila. Am trecut mai întâi pe la Bazilica Santa Maria Collemagio, o biserică frumos decorată construită pe o colină la marginea orașului

Apoi am mers prin centrul din L’Aquila. Orașul mi s-a părut foarte frumos, mai ales că era o zi de sărbătoare cu un bazar și concerte în piața centrală.

Orașul L’Aquila a fost construit de regele Frederick al II-lea în secolul 13. Chiar dacă nu este cel mai mare oraș din provincie cu doar 70.000 de locuitori (cel mai mare este Pescara), L’Aquila este capitala regiunii Abruzzo. Acesta este considerat orașul cel mai rece al Italiei, fiind aflat într-o depresiune la altitudine în inima munților Apenini.

Centrul vechi din L’Aquila a fost puternic afectat de cutremurul devastator din 2009, însă astăzi aproape toate clădirile au fost restaurate.

Bazilica San Bernardino din apropiere de centru

Dimineața la cafea la apartament am admirat un răsărit frumos peste munți

Ziua următoare am petrecut-o mai mult prin munți explorând peisajele alpine din inima Abruzzo. Am traversat Gran Sasso, cel mai important masiv din munții Apenini, unde se află și cel mai înalt vârf din Italia centrală (Corno Grande, 2912 m).

Tunelul Gran Sasso este unul din cele mai lungi din Italia. Aici autostrada A24 trece pe sub marele munte al Apeninilor prin 2 galerii subterane lungi de peste 10 kilometri.

De partea cealaltă a muntelui am mers la Sanctuarul San Gabriele, unul din cele mai importante locuri de pelerinaj ale Italiei, aflat într-un cadru natural superb

Mănăstirea veche și cea nouă de la San Gabriele

O vedere de pe drum cu Gran Sasso

Am continuat plimbarea apoi prin niște sate foarte pitorești din Abruzzo

La unul din ele am și poposit, frumosul sat San Stefano di Sessanio

Apoi, am zăbovit mai mult la Calascio, satul faimos pentru castelul construit la peste 1.500 de metri înălțime

La Rocca Calascio se poate urca pe un drum abrupt ce pornește din centrul satului. Nu ni s-a permis să urcăm cu mașina pentru că era un weekend aglomerat, astfel că am parcat pe unde am putut și am urcat până sus cu autocarul.

Autobuzul ne-a lăsat în vârful muntelui după vreo 20 de minute pe șoseaua cu serpentine.

De acolo mai aveam doar puțin de urcat până la castel, mai întâi printre case și apoi pe o potecă amenajată

Unii turiști au urcat cu măgărușii

Biserica Santa Maria, în vârf de munte

Rocca Calascio, castelul ce oferea o vedere de 360 de grade peste Apenini

Aglomerație mare de vizitatori

Am intrat și în turnul mare din castel

După ce am revenit la Calascio cu autocarul am pornit mai departe spre pajiștile montane. Șoselele de mare altitudine erau deschise doar parțial primăvara, am putut merge vreo 20 de kilometri pe drumul ce pornește din Castel del Monte spre Campo Imperatore

Drumul era închis după refugiul Fonte Vetica. Era încă multă zăpadă la peste 2.000 de metri

Un loc preferat de bikeri la mare altitudine

Vedere spre Campo Imperatore, unul din cele mai accesibile platouri montane ale Italiei. Locul a servit ca platou de filmare pentru mai multe filme și mai este faimos și ca locul unde a fost deținut Benito Mussolini în 1943 când a fost recuperat de parașutiștii naziști

Am revenit apoi la satul foarte pitoresc Castel del Monte unde am servit o masă cu vin și mezeluri locale

Un ultim sat pitoresc unde am mai oprit a fost Bominaco. Acolo se află o veche mănăstire cu un oratoriu splendid pictat. Pentru a vizita locul ne-am alăturat unui tur cu ghid

Biserica Santa Maria Assunta

Oratoriul San Pellegrino

Nu a fost ultimul loc vizitat în acea zi. Am încheiat cu un tur al celei mai faimoase peșteri din Abruzzo la Stiffe. Înainte de a porni în turul cu ghid ne-am echipat cu căști de protecție și am primit un instructaj serios de siguranță.

Grotte di Stiffe sunt o înlănțuire de peșteri cu lacuri și cascade săpate de apă în munte. Este practic un râu subteran lung de câțiva kilometri. Traseul turistic acoperă cam un kilometru.

Cea mai mare dintre cascadele din interiorul peșterii

Sunt o mulțime de cascade pe tot traseul

Camera cu cele mai bine păstrate stalagmite

Turul a durat aproximativ o oră

Înainte de lăsare serii, am revenit în regiunea Lazio la Rieti, un orășel unde aveam rezervată cazarea.

Am stat la o pensiune superbă la marginea orașului

Chiar acolo am servit cina la restaurant

Dimineața am plecat din Rieti admirând de pe drum zidurile de apărare medievale. Nu am stat prin oraș ci am mers mai departe către o cascadă aflată la vreo 10 de kilometri

Cascata delle Marmore este cea mai mare cascadă din lume realizată artificial. Canalul care mută cursul râului Velino a fost realizat de romani în secolul 3 pentru a preveni bolile și inundarea câmpurilor din apropiere de Rieti. Cascada astfel creată este una din cele mai frumoase ale Italiei și o mare atracție turistică în prezent

Am vizitat cascada la orele dimineții când debitul de apă nu este foarte mare. Acesta este controlat artificial de la hidrocentrala din apropiere și de obicei este maxim la ora prânzului.

La cascadă sunt mai multe trasee amenajată care permit vederea cascadei de la niveluri diferite.

Cascada văzută de jos

Zborul spre casă era programat seara târziu. Puteam petrece ziua la Roma, dar am ales să merg ceva mai departe către Orvieto, unul din cele mai frumoase orașe din Umbria.

Chiar dacă m-am abătut ceva de la drum, vizita la Orvieto a meritat. Nu mai fusesem niciodată acolo, iar orașul mi s-a părut extraordinar de frumos. Orvieto este unul din cele mai vechi orașe ale Italiei, construit inițial de etrusci pe culmile unui deal cu stânci abrupte. Centrul istoric este astăzi unul dintre cele mai pitorești ale Italiei

Torre del Morro, cea mai înaltă clădire din Orvieto

Am urcat până în vârful turnul pe câteva sute de scări

Vederile din vârf sunt absolut fantastice

Piazza della Republica și Chiesa Sant Andrea

Pozzo della Cava este unul dintre puțurile din oraș construit încă de pe vremea etruscilor. Locuitorii din Orvieto aveau un mare avantaj defensiv să locuiască pe stânca abruptă, dar dezavantajul era că nu aveau acces la apă. Pentru asta, soluția a fost forarea mai multor puțuri de mare adâncime.

Pozzo della Cava este un asemenea puț, unde se poate vedea una din fântânile foarte adânci

Se numește așa pentru că mai târziu a servit ca și cramă de vin

Marea atracție din Orvieto este însă domul, una din cele mai frumoase biserici din toată Italia

Catedrala din Orvieto, de o frumusețe rară. Construcția a început în secolul 13 și s-a încheiat 300 de ani mai târziu. Mulți dintre arhitecți și pictori sunt aceiași care au lucrat la ridicare Domului din Florența iar asemănările sunt ușor vizibile.

Fațada bisericii este una din cele mai frumos decorat pe care le-am văzut vreodată

Nici interiorul nu este mai prejos. Este grandios

Capele din interior adăpostesc picturi splendide

Piazza Duomo din jurul bisericii este inima orașului

Am mai stat la o terasă pentru masa de prânz unde am admirat în continuare clădirea splendidă

Nu am încheiat aici vizita la Orvieto, ci am mai mers până la marginea orașului

Acolo se află un alt puț de apă, construcție medievală faimoasă aflată în patrimoniul mondial UNESCO

Pozzo di San Patrizio era principala sursă de alimentare cu apă din Orvieto și este faimos pentru arhitectura sa unică. Două spirale de scări suprapuse (una de coborâre și alta de urcare) permiteau accesul încă din vremurile antice.