Ultima excursie pe care am făcut-o în vacanța noastră pe coasta Adriatică a Croației a fost spre insula Brac. Insula este faimoasă pentru una dintre plajele sale – Zlatni Rat (Cornul de aur) –  considerată de unii cea mai frumoasă plajă croată sau chiar una din cele mai frumoase plaje din lume.

Am mers pe Brac chiar în ultima zi de vacanță. Pentru a ajunge acolo am luat feribotul din portul din Makarska, nu departe de hotelul unde eram cazați. Biletele spre Brac se pot rezerva în avans, iar în sezonul de vârf sunt destul de greu de găsit. Singura opțiune pe care am găsit-o disponibilă cu câteva zile în avans a fost să plecăm pe la 2 după amiaza și să ne întoarcem seara la 9. Nu aveam așadar prea mult timp să stăm pe insulă dar era suficient cât să vedem orașul Bol, principalul port turistic, dar și renumita plajă.

Feribotul din Makarska pleacă chiar din centrul orașului. Este un vas mai mic pe care încap cel mult 30-40 de mașini.

 

Am sosit la port cu 30 de minute înainte de ora plecării și ne-am pus la coadă în așteptare

 

După vreo 10 minute s-a început îmbarcarea

 

Capacitatea vasului, folosită la maxim

 

Ieșirea din portul natural Makarska

 

Vedere de pe mare cu Makarska și masivul Biokovo deasupra

 

După 40 de minute pe mare, am sosit în portul Sumartin din capătul estic al insulei Brac

 

Drumul spre Bol cu mașina a durat încă 30 de minute. Am mers pe un traseu de coastă cu multe priveliști frumoase

 

Am găsit un loc de parcare chiar în centrul orașului Bol

 

Insula Brac este asaltată zilnic de turiști, marea lor majoritate venind în croazieră cu vapoare din Split sau Hvar. Avantajul de a sosi târziu, a fost că la acea oră tocmai plecau înapoi majoritatea vaselor, astfel ne-am bucurat de un orășel Bol, mult mai liniștit.

 

La plimbare pe faleza din Bol

 

Prin port, admirând culorile superbe ale apei.

 

Insula Brac este renumită pentru vinurile de soi produse acolo. Stina, una din cele mai renumite crame din regiune se află chiar în centrul orașului Bol.

 

La crama Stina se pot face degustări și se pot cumpăra sticle din producția proprie

 

Am poposit pentru masă la unul din restaurantele de la malul mării

 

Platou cu aperitive locale

 

Am ales caracatiță la felul principal

 

După masă a venit vremea să mergem și la plajă. Aceasta se află la 3 kilometri nord de Bol. Pentru a câștiga timp am mers cu mașina direct la parcarea de lângă plajă

 

Ne-am echipat pentru baie și am pornit spre plajă

 

Pentru a ajunge la Zlatni Rat se trece printr-o pădure de conifere. Majoritatea copacilor de acolo au rămas înclinați de vanturile care străbat peninsula

 

Am sosit pe Zlatni Rat.

 

Plaja „Cornul de aur” apare pe o mulțime de vederi și pliante turistice ale Croației. A devenit un adevărat simbol, un magnet care atrage vizitatorii.

Imaginea de mai jos – ce se găsește pe orice site de turism croat – cu peninsula de nisip auriu cu apă turcoaz și verdele pădurii arată incredibil. Realitatea s-a dovedit diferită și am fost puțin dezamăgiți de plajă.

 

Nu vreau să fiu înțeles greșit – locul este superb, doar că nu se ridică chiar la înălțimea așteptărilor. Cornul de aur este mai degrabă gri, pe jos fiind pietriș, iar marea nu este deloc lină, fiind mai degrabă potrivită pentru sporturi nautice. Nu mai punem că plaja este, în prima parte a zilei, extrem de aglomerată iar prețurile la șezlonguri sunt și ele exagerate.

 

Partea bună pentru noi, care am sosit târziu,  a fost că valurile de turiști zilnici părăsiseră deja plaja iar șezlongurile de după amiaza erau la liber. Astfel ne-am putut bucura de ceva liniște la finalul zilei admirând cum coboară soarele peste mare.

 

Kiteboarding este sportul preferat la plajă

 

Vederi de la Zlanti Rat, fără alte comentarii

 

Ne-am „relaxat” așa mult pe plajă că aproape am uitat de ora de plecare. Aveam feribot din Sumartin rezervat la 8:30 și mai era o oră și noi nici nu plecasem de la plajă. Nici n-am fi plecat, dar era cazul să ne grăbim să nu pierdem vaporul.

 

Vedere peste Bol și Zlatni Rat în dreapta centrului

 

Am băgat ceva viteză să ajungem la timp

 

Am ajuns până la urmă la feribot cu 10 minute înainte de plecare și ne-am îmbarcat fără nicio problemă (chiar dacă ei recomandă să ajungi cu minim jumătate de oră în avans).  Liniștiți că nu mai aveam grabă, am admirat apusul peste Sumartin și insula Brac.

 

Seara, portul din Makarska era plin de ambarcațiuni transformate în restaurante de ocazie.

 

A fost ultima noastră seara petrecută la Makarska. Dimineața devreme am plecat la drum spre aeroportul din Zadar. Zborul spre casă era pe la 2 după amiaza și aveam de parcurs vreo 200 de kilometri.

 

Am mai făcut o scurtă oprire la Vepric, la biserica Maicii din Lourdes, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj catolic din Croația.

 

Am sosit la aeroportul din Zadar în timp suficient pentru zborul spre casă. Era totuși devreme pentru că avionul nostru avea ceva probleme tehnice și urma să avem o întârziere.

 

Aeroportul din Zadar este foarte mic, dar are o terasă chiar pe pistă. Am putut astfel aștepta mai confortabil, în aer liber, la o cafea și timpul a trecut imediat.

 

După două ore s-a rezolvat cu zborul. Am fost preluați de o altă aeronavă Lauda și la scurt timp ne-am îmbarcat în avion.

 

Decolarea peste orașul Zadar

 

A fost finalul unei săptămâni foarte frumoase în Croația. Așa cum spuneam la începutul serialului, a fost cel mai frumos concediu pe care l-am făcut de când a început pandemia. Revederea cu Dubrovnik și Kotor după 12 ani a întrecut toate așteptările mele, iar locurile noi pe care le-am văzut precum Makarska, Hvar, Brac sau Mostar ne-au lăsat toate impresii grozave. Croația s-a schimbat mult în ultimii ani devenind azi una din cele mai atrăgătoare țări ale Europei. Am plecat de acolo cu o dorință mare de a reveni și nu a trecut mult timp până am și făcut-o… dar despre asta voi povesti cândva mai târziu.