La jumătatea săptămânii petrecute în Ardeal pentru circuitul bisericilor fortificate, am părăsit Brașovul și ne-am mutat în apropiere de Sibiu. Mai aveam de vizitat încă două dintre bisericile de patrimoniu mondial, cele mai îndepărtate dintre ele, aflate la Câlnic în Alba si Valea Viilor în Sibiu. Am profitat de autostrăzile din zonă pentru a face un traseu mai lung și am ajuns în alte câteva locuri minunate precum Mediaș, Blaj sau cetatea dacică Sarmizegetusa Regia – toate locuri pe unde nu mai fusesem.

Am ales cazarea pentru nopțile următoare la hotelul Fântânița Haiducului, aflat la 15 kilometri de Sibiu

 

De la balconul camerei aveam vedere la DN1

 

Restaurantul de la hotel mi-a plăcut foarte mult. Mâncarea tradițională a fost foarte bună

 

Dis de dimineața am plecat la drum spre vest. Am mers pe autostradă până aproape de Sebeș unde am ieșit pentru a ajunge la Câlnic.

 

Biserica fortificată din Câlnic

 

La 9 nu era nimeni la biserică. Am sunat la numărul afișat la intrare și după ceva timp a sosit cineva care a deschis porțile.

 

Cetatea Câlnic a fost construită inițial la jumătate secolului 13 pentru greavul sas Kyl de Kelling (cel care a dat și numele localității). A fost reședință nobiliară până în 1430 când a fost vândută țăranilor din zonă. Aceștia au ridicat o capelă și au întărit fortificațiile. Clădirea s-a păstrat bine peste secole fiind restaurată doar în 1960. Din 1998 biserica fortificată și satul fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.

 

Vederi cu zidurile impunătoare de la Câlnic

 

Interiorul capelei

 

După vizita la biserică a urmat un drum lung până la Sarmizegetusa. Am mers pe autostradă până la Orăștie iar de acolo am continuat pe șoseaua spre inima munților.

 

De la Orăștie la Costești se merge pe un drum peticit cu asfalt. Mai fusesem acolo cu mulți ani în urmă iar la Costești făcuserăm cale întoarsă pentru că începea un drum forestier impracticabil. Acesta a fost reabilitat recent iar acum este chiar mult mai bun decât drumul județean până acolo. Eram foarte bucuros că în sfârșit aveam să vizitez acest loc cu o mare importanță istorică pentru noi.

 

La un kilometru și jumătate de cetate este amenajată o parcare auto. De acolo se continuă pe jos cam 20 de minute. Drumul nu e greu, dar nu era absolut nimeni acolo – am mers prin pădure printr-o liniște totală cu ceva teamă de animale sălbatice. Din când în când se mai auzeau foșnete de frunze și mă gândeam ce poate fi . Am aflat mai târziu că sunt ursi și chiar lupi prin zonă.

 

După casa de bilete am intrat în fosta cetate. Urme ale clădirilor antice se pot vedea prin pădurea deasă.

 

Ceva mai departe, pe platoul din vârful dealului este Zona sacră – cea mai importantă arie din situl arheologic. Acesta era principalul loc de pelerinaj și procesiuni religioase ale dacilor. Ritualurile erau concentrate pe ofrandele aduse marelui zeu Zamolxis.

 

Altarul „Soarele din Andezit” construit din piatră și lemn

 

Am petrecut vreo două ore la turul întregului sit. Locul este fascinant și cred că toți al trebui să-l vedem măcar o dată. Mai ales în perioada asta când căutăm locuri mai puțin aglomerate, este o destinație perfectă.

 

La întoarcere la Costești am poposit la camionul cu Plăcinte Dacice și langoși

 

Revenind pe autostradă am mers spre Sebeș iar de acolo am luat-o înspre Alba Iulia. Ne-am îndreptat către un alt loc unde nu mai fusesem niciodată – la Blaj

 

Parcul central din Blaj și catedrala Sf. Treime

 

Am vizitat și locul cu cea mai mare semnificație istorică din Blaj, Câmpia Libertății – locul unde a avut loc marea adunare națională în 1848

 

Am trecut mai apoi pe lângă Copșa Mică – cândva cel mai poluat loc din România. Combinatul este închis acum și pare că natura s-a regenerat. La doar 5 kilometri se afla următoarea destinație – satul Valea Viilor.

 

Biserica fortificată din Valea Viilor

 

Curtea bisericii

 

Interiorul este foarte bine păstrat

 

Am urcat pe niște trepte șubrede și înguste pentru a ajunge in turnul bisericii

 

Vederi superbe din turnul bisericii Valea Viilor

 

Cu Valea Viilor am încheiat circuitul celor 7 biserici fortificate din Transilvania. Nu pot spune că mi s-a părut una mai deosebită decât alta, toate au ceva special. Poate că satul Viscri este un loc mai aparte, dar circuitul în sine merită făcut complet, fiind unul din cele mai frumoase care se pot face în România.

 

Spre după amiază am oprit la Mediaș. Nu mă așteptam la mare lucru dar am fost foarte plăcut surprins de oraș. Centrul vechi este complet renovat și arată splendid iar parcul central era plin de flori.

 

Centrul vechi din Mediaș… neașteptat de frumos

 

Principala atracție din oraș este biserica fortificată Sf. Margareta. Aceasta este una din cele mai mari și impunătoare din Ardeal și singurul motiv pentru care nu a fost inclus în patrimoniul mondial alături de cele 7 este că se află într-un oraș, nu într-un sat.

 

Am ajuns chiar înainte de ora închiderii dar mi s-a permis un tur rapid al interiorului

 

La sfârșitul secolului 15 localnicii au înălțat turnul bisericii, care se dorea a fi mai înalt decât cel de la Sf. Ștefan din Viena. Socoteala nu a ieșit bine, iar turnul a fost construit înclinat. Chiar și așa turnul a rămas în picioare peste jumătate de mileniu

 

După ce am părăsit Mediaș-ul am luat-o înapoi pe un alt drum prin trecând prin niște sate extrem de pitorești.

 

Cel mai frumos dintre acestea mi s-a părut Alma Vii. Aflat la 20 de kilometri sud de Mediaș, se ajunge acolo pe un drum doar parțial asfaltat. Locul pare cumva uitat de lume și extrem de izolat. Casele însă sunt renovate, multe dintre ele sunt transformate în pensiuni iar biserica de pe deal din sat este absolut splendidă. Alma Vii este un fel de Viscri pe unde încă nu a ajuns turismul în masă. De altfel, reconstrucția satului a fost sprijinită de fundația printului Charles, cel care s-a îndrăgostit de acest sat uitat de lume.

 

Paradisul rural din Alma Vii

 

După ce am trecut de Agnita a început să se vadă creasta Făgărașului

 

Apusul peste o stână de oi

 

Imaginile de mai jos nu sunt din Alpii Elvețieni, nici din Tirol-ul Austriac. Sunt din Tara Făgărașului – România. O zonă absolut minunată pe care am explorat-o mai în detaliu în ziua ce a urmat.