Am început traseul bisericilor fortificate din Transilvania din împrejurimile Brașovului. Dintre cele 7 aflate pe lista patrimoniului mondial UNESCO, am vizitat în prima zi doar biserica din Prejmer. Ziua ce a urmat a fost mult mai lungă și a inclus o mulțime de opriri inclusiv 3 dintre faimoasele biserici fortificate: Viscri, Saschiz și Biertan. Vizita la Viscri a fost apogeul zilei, dar am mai văzut pe traseu și cetatea Rupea, orașul Făgăraș și câteva sate foarte pitorești din zonă.

 

Am pornit la drum dimineața din Brașov în direcția Sighișoara.

 

Nu ai cum să treci pe lângă Rupea fără să observi impunătoare fortificație din vârful dealului.

 

Rupea este una dintre cele mai vechi așezări din România, loc unde au fost descoperite rămășite umane din paleolitic. Mai târziu, locul a fost o importantă cetate dacică Ramidava, loc unde se povestește că și-ar fi luat viața Decebal la finalul războiului cu romanii. Pe bazele acelei cetăți s-a ridicat în evul mediu o fortificație amplă, una din cele mai importante de pe teritoriul nostru. Cetatea a fost un loc principal de refugiu în războaie pentru locuitorii din zonă din secolele 12 până în secolul 18.

Comuniștii au încercat să distrugă cetatea pentru a exploata bazaltul de sub, dar au renunțat la asta, iar locul a fost lăsat în paragină. Cetatea a fost renovată în 2013 iar astăzi arată foarte bine fiind o atracție turistică importantă în zonă.

 

Cetatea are 3 împrejmuiri cu ziduri groase concentrice. Se urcă destul de mult de la poarta principală până în vârful cetății

 

Rupea de pe zidurile cetății

 

Din nou la drum printre pajiștile cu baloturi de fân. Am mers înspre satul Viscri, aflat la 15 kilometri

 

Drumul spre Viscri e foarte bun, dar la intrarea în sat se termină asfaltul. Asta este intenționat pentru a păstra aspectul autentic al satului.

 

La marginea satului este amenajată o parcare mare auto. Accesul cu mașina în sat este interzis turiștilor.

 

De la parcare spre sat se merge cam un kilometru pe un traseu printre curțile sătenilor. Drumul este bine marcat pentru ca nimeni să nu se rătăcească.

 

Casele vechi ale sătenilor din Viscri sunt vopsite frumos și bine îngrijite. Fantastic la Viscri este liniștea și aspectul rustic al locului. Dacă nu ai vedea 2-3 mașini parcate la porțile oamenilor ai putea crede ușor că te-ai întors două sute de ani în timp.

Probabil de aceea s-a îndrăgostit de loc și Printul Charles și a decis să își facă o reședință acolo. Asociația condusă de el s-a îngrijit de binele sătenilor și i-a ajutat pe mulți dintre ei să obțină diverse împrumuturi din fonduri europene. Majoritatea localnicilor au activități legate de turism iar meseriile tradiționale precum brutar, olar, dulgher au fost și ele bine păstrate. Viscri e un mic paradis unde poți să uiți de problemele cotidiene.

 

În inima satului se află biserica fortificată (Biserica Albă). Aceasta este sufletului satului și cea care ii dă numele. Biserica Albă se traduce în germană Weiss Kirche – Viscri

 

Biserica Albă

 

Frumoasa curte a bisericii decorată cu flori

 

Interiorul bisericii de la 1100 destul de bine păstrat

 

Am urcat pe o scară îngustă cu trepte șubrede până în turn. De sus se vede o priveliște splendidă

 

Există și un mic muzeu amenajat ce prezintă îndeletniciri din sat

 

Biserica fortificată din Viscri nu este nici pe departe cea mai mare din Transilvania dar pentru mine a rămas cea mai frumoasă.

 

La plimbare prin peisajul boem din Viscri

 

Gâscanul ne-a alergat puțin

 

Casa aceasta aparține Printului de Wales. El locuiește câteva zile pe ani aici, iar în rest locul este pensiune care primește vizitatori

 

Am părăsit cu greu liniștea din Viscri pentru a reveni la „civilizație”

 

Următoarea oprire a fost la Saschiz, unde este altă biserică fortificată. Locul este cumva fix opusul Viscri. Biserica se află chiar pe drumul național Brașov – Sighișoara unde predomină zgomotul mașinilor și se învecinează cu niște clădiri noi deloc aspectuoase. Nici vorbă de liniște la Saschiz.

 

Dacă exteriorul și zidurile nu arată prea bine, biserica a fost renovată recent.

 

Interiorul bisericii din Saschiz

 

Locul era cândva înconjurat de ziduri înalte și groase. Din ele nu se mai păstrează astăzi decât turnul de nord al cărui acoperiș este frumos pictat.

 

Nu am stat foarte mult timp la Saschiz și am plecat mai departe

 

Mai departe am trecut prin Sighișoara dar am decis să nu oprim. Am mai vizitat in mai multe rânduri orașul fortificat, este un loc superb, dar și foarte aglomerat cu turiști – de aceea, pe pandemie am zis pas

 

Am continuat drumul până la Biertan, un orășel liniștit la vreo 30 kilometri de Sighișoara. Am parcat în centru si am fost uimiți de frumusețea locului.

 

Biserica fortificată din Biertan are o importanță majoră. A fost sediului bisericii luterane saxone din Transilvania din 1572 până în 1867.

Biserica este impunătoare și are dimensiuni impresionante – este cea mai mare dintre cele 7. De altfel, Biertan este prima biserică fortificată din România ce a fost adăugată în patrimoniul mondial în 1993, celelalte 6 s-au alăturat pe lista UNESCO în 1999.

 

Intrarea în cetate

 

Fortificațiile de la Biertan sunt impresionante. Aici zidul gros și unul dintre turnuri

 

Biserica Fecioarei Maria

 

Am mai poposit la o terasă la umbră la Biertan. Era august și foarte cald chiar și în Ardeal

 

Mai departe aveam să facem cale întoarsă spre Brașov. Nu ne-am întors totuși pe același drum ci pe alt traseu via Apold și Agnita. Drumul acesta este în lucru și momentan este foarte prost. Totuși pe traseu am traversat câteva sate splendide.

 

Am făcut o oprire pe drum la Apold, la o biserică fortificată mai puțin cunoscută

 

Biserica din Apold a fost și ea renovată recent și e splendidă. Am avut norocul să nimerim poarta deschisă, tocmai având loc un tur pentru câțiva vizitatori (altfel se poate vizita doar cu programare).

 

Interiorul bisericii

 

Turnul bisericii poate fi și el vizitat

 

Apoldul văzut de sus

 

Am continuat spre Agnita unde drumul intercala bucăți recent asfaltate cu zone cu gropi adânci și denivelări.

 

Am trecut prin Iacobeni, un alt sat unde se află o biserică frumoasă.

Asemenea multor alte sate din județul Sibiu, acesta a fost abandonat total în anii 90 de localnicii sași iar casele au fost ocupate de romi. Am fi vrut să vizităm biserica, dar am avut senzația că dacă lăsam acolo mașina nu o mai găseam la întoarcere – sătenii ne-a înconjurat și nu păreau foarte prietenoși, așa că am plecat mai departe.

 

Am continuat prin mai multe sate săsești pitorești, fiecare dintre ele având cate o biserică fortificată.

 

Unul dintre acestea unde am mai poposit a fost Cincu. Am trecut și acolo pe la vechea biserică dar nu am mai avut noroc să găsim pe cineva acolo. Am sunat la numărul de telefon afișat la poartă dar nu a răspuns nimeni.

 

Ultima oprire a zile a fost în orașul Făgăraș. Am mers direct la cetate, un loc pe lângă care am trecut de multe ori dar nu am oprit niciodată.

 

Am putut vizita cetatea tarziu chiar înainte de ora închiderii.

 

Curtea cetății Făgăraș.

 

Catacombele de sub ziduri

 

Cetatea a fost construită în secolul 17 fiind o importantă reședință nobiliară și princiară în regiune. A fost pentru o perioadă cetate de scaun pentru Mihai Viteazu pentru ca mai apoi să fie sediul principelui Gabriel Bethlen. Asemenea multor alte locuri pe care le-am vizitat în acea săptămână de vacanță prin Ardeal, și cetatea din Făgăraș a fost renovată recent.

Camere din turul cetății

 

La finalul zilei am revenit la Brașov, încă pe lumină, profitând de zilele lungi de vară. Mai aveam o mulțime de locuri de descoperit în zilele următoare.

r