Călătorie în Armenia – Cum a fost la Erevan

La începutul anului 2019, Tarom a lansat câteva noi zboruri directe către destinații din Caucaz. Era vorba atunci de zboruri spre Tbilisi, Erevan și Baku. La zborul spre Azerbaidjan s-a renunțat înainte de a începe, dar celelalte două au mers pentru o perioadă mai lungă de timp. Mai fusesem în Georgia, dar în Armenia niciodată. Era ocazia ideală, astfel că nu am ezitat când biletele au fost scoase la vânzare. Am prins și un tarif promoțional pentru zborul de Erevan, în jur de 100 de euro.

Am mers la Erevan la începutul lunii iulie și am petrecut acolo 4 zile. Timpul a fost suficient pentru a descoperi orașul dar și pentru a face excursii către principalele atracții ale Armeniei.

Zborul a fost peste noapte cu plecare puțin după miezul nopții și sosire înainte de răsărit. A durat două ore și jumătate.

Am sosit la Erevan așadar rupți de somn astfel că am dormit jumătate din prima zi o dată ce am sosit la cazare. Am stat la un apartament vechi dar ultracentral din oraș. Merită menționat prețul incredibil de mic. Pentru un apartament cu 3 camere am plătit cam 25 de euro pe noapte. De altfel, Armenia este o destinație foarte ieftină și tot sejurul a costat foarte puțin.

După ce am recuperat somnul, am plecat la plimbare prin oraș după amiaza. Era o vreme caniculară cu temperaturi greu de suportat.

Primul loc unde am mers a fost un restaurant din apropiere unde am servit masa.

Erevan este un oraș cosmopolit și se pot găsi restaurante cu specific internațional, cele mai des întâlnit fiind cele georgiene. Acolo am mâncat și de cele mai multe ori, gastronomia georgiană fiind printre favoritele mele.

Erevan este capitala și de departe cel mai mare oraș al Armeniei. Locuiesc acolo aproximativ 1,5 milioane de oameni, adică jumătate din populația țării. Este un oraș interesant turistic, cu multe muzee, biserici și zone verzi. Erevan este așezat pe o zonă deluroasă abruptă la altitudini ce variază de la 800 la 1300 de metri.

Ne-am deplasat prin oraș cu Yandex, echivalentul Uber din spațiul ex-sovietic. Transportul e sigur, iar tarifele foarte mici (o cursă în oraș fiind cel mult 1000 de dram, adică vreo 8 lei)

Primul loc pe care l-am văzut la Erevan este și cea mai vizitată atracție – complexul Tsitsernakaberd, adică Muzeul Genocidului Armean. Este un muzeu extins și impresionant ce comemorează perioada tragică în care trupele otomane au ucis și deportat peste un milion de armeni.

Armenii erau o populație importantă în Imperiul Otoman – peste 2.5 milioane. Erau majoritari în teritoriul estic al Turciei de azi (istoric numită Armenia de Vest) și aveau comunități importante în toate orașele mari.

Armenii și turcii au trăit multe secole în pace sub Imperiul Otoman, în ciuda diferențelor religioase. Primele conflicte au avut loc la începutul secolului trecut după răscoala de la Adana când miliții de localnici au atacat cartierul armean și au ucis peste 20.000 de oameni fără ca trupele otomane să intervină. Mai târziu, în 1915, când Imperiul Otoman lupta cu rușii în Primul Război Mondial iar armenii liberi (din Armenia de Est) erau de partea lor, s-a creat în imperiu un val de ură împotriva armenilor. Totul a început la Constantinopol în Duminica Roșie când liderii otomani au arestat peste noapte intelectualii și liderii armenilor din oraș. La scurt timp au început arestări și deportări masive în toate marile orașe din Anatolia.

Armenii estimează că 1.5 milioane de compatrioți au fost deportați, mulți dintre ei au fost uciși în câmpuri de muncă iar alții și-au pierdut viata în „marșurile morții” – fiind obligați să meargă prin deșert zile întregi fără apă sau hrană. Imaginile și poveștile expuse la muzeu sunt cutremurătoare.

Foarte puțini dintre lideri otomani responsabili pentru fapte au fost condamnați oficial. Cei mai mulți dintre ei au plecat în exil sau chiar au continuat să conducă armata sau statul după destrămarea imperiul. Unii dintre ei au fost găsiți și asasinați de comandouri armene câțiva ani mai târziu, precum Talat Pasha, primul ministru din acele vremuri.

De atunci, comunitatea armeană de peste hotare a continuat să facă presiuni pentru recunoașterea internațională a genocidului. Interesant de notat, este că datorită deportărilor și crimelor, milioane de armeni au fugit în exil, făcând ca astăzi Armenia să fie singurul stat ce are mai mulți locuitori în diaspora decât în propriul teritoriu (sunt 8 milioane de armeni expați, aproape de 3 ori mai mulți).

Recunoașterea genocidului este motiv de conflict și în prezent între Armenia și Turcia și sunt încă multe state care nu l-au acceptat. Oficial, genocidul a fost recunoscut de 32 de state, printre care cel mai recent Statele Unite și Uniunea Europeană.

Turcia consideră totul un conflict rezultat în urma insurgenței armenilor. Motivul principal pentru care Turcia nu va recunoaște genocidul niciodată este că unii dintre lideri implicați în masacre sunt în același timp fondatorii statului modern turc și eroi naționali.

Parcul din apropierea muzeului are o mulțime de brazi, plantați de vizitatori faimoși sau șefi de state pentru comemorare.

Bradul plantat de Traian Băsescu

Un citat care spune totul de ce recunoașterea unui masacru este importantă:

„…până la urmă, cine mai vorbește astăzi despre exterminarea armenilor?” – Adolf Hitler, 1938

După lecția de istorie foarte tristă, mergea bine ceva de băut.

Coniacul Ararat era faimos în secolul trecut ca recunoscut ca fiind cea mai sofisticată băutură produsă în spațiul sovietic. Șefii partidului comunist beau doar Ararat (evident când nu scoteau sticlele ascunse de whisky capitalist).

Am mers la fabrica Ararat de la periferia capitalei pentru un tur și o degustare.

Turul fabricii a durat jumătate de oră

Printre zecile de butoaie cu coniac vechi

Sigur că Dl președinte și-a rezervat și un butoi de coniac dacă tot a trecut pe aici

La fabrica Ararat este singurul loc din Armenia unde există un steag al Azerbaidjanului, în camera unde este expus Butoiul Păcii. Armenia și Azerbaidjan sunt în conflict de zeci de ani, motivul principal de discordie fiind provincia Nagorno-Karabakh revendicată de ambele state.

Butoiul Păcii va fi deschis când conflictul se va încheia. Văzând cum au evoluat lucrurile în ultimii ani, probabil că asta nu se va întâmpla prea curând…

A venit și momentul mult așteptat al degustării. Am încercat un coniac de 10 ani și altul vechi de 25.

Noroc!

La finalul turului, normal am trecut pe la magazinul fabricii

Vederi peste Erevan

Înapoi în centru

Biserica Kathoghike este cea mai veche din oraș

Matendaran, muzeul manuscriselor antice

Pe la un supermarket mai mare

Ca oriunde în spațiul ex-sovietic, un suvenir bun pentru acasă sunt bomboanele. Fiecare stat are o fabrică faimoasă de ciocolată, iar Armenia nu face excepție.

Spre seară am urcat pe deal la Victory Park. Acolo se află marele monument Mama Armenia, dar și un parc de distracții.

Parcul de distracții, cum era pe vremuri și pe la noi

La jocul de tir țintele copiilor sunt Bin Laden, Erdogan și Ilham Aliyev (președintele din Azerbaidjan)

Monumentul Mother Armenia

De sus se vede o priveliște grozavă peste întregul oraș.

Se distingea în depărtare și silueta vârfului Ararat

Am încheiat ziua cu o masă bună și o bere la terasă

Următoarele două zile am făcut excursii în afara orașului, descoperind cele mai frumoase mănăstiri și peisaje naturale ale țării. Acestea le voi păstra pentru un articol separat.

Serile le-am petrecut prin centrul nou din Erevan, zona modernă unde se găsesc clădiri uriașe în stilul arhitectonic sovietic, hoteluri și restaurante cochete sau magazine de lux cu branduri internaționale

Fântânile din Piața Republicii

Opera națională

Northern Avenue este locul preferat pentru plimbări al localnicilor

Erevan tocmai ce împlinise 2800 de ani de la prima atestare

Am dus-o bine cu mesele la Yerevan trecând pe la cele mai faimoase restaurante din oraș – totul e ieftin și delicios

Khinkali – un fel de colțunași uriași copți sau fierți umpluți cu brânză sau carne

Complexul Cascade este unul preferat de localnici pentru plimbări de seară sau pentru selfie-uri bune de pus pe Instagram.

Cei mai sportivi urcă scările pe jos (nu e ușor deloc) iar alții iau lifturile sau scările rulante de la interior. De sus se vede o priveliște grozavă cu muntele Ararat dar complexul în sine are o frumusețe aparte.

La finalul celor 4 zile am revenit acasă la orele dimineții

Decolând peste Muntele Ararat

Înainte de a merge în Armenia, primul loc la care m-am gândit că aș vrea să-l vizitez a fost Radio Erevan. Desigur, există mai multe radiouri în oraș dar cel faimos este unul fictiv creat doar în bancurile din vremea sovietică. Glumele seci cu Radio Erevan erau faimoase în acele timpuri și erau în felul lor un fel de rezistență anti-comunistă. N-am ajuns eu la Radio Erevan, dar tot trebuie să pun aici câteva bancuri de încheiere.