Am vizitat Armenia pentru câteva zile în vara anului 2019. Am avut atunci cazarea la apartament în capitala Erevan tot timpul, dar ne-am aventurat și mai departe în două dintre zile când am făcut excursii prin țară.

Armenia este un stat destul de mic ca suprafață – cam de 9 ori mai mic decât România, astfel că am putut acoperi destul de mult dintre atracțiile țării în cele două zile. Acestea sunt în mare parte biserici și mănăstiri, multe din ele aflate în mijlocul unor peisaje naturale splendide. Armenia este primul stat din lume declarat creștin, iar câteva din bisericile sale ortodoxe sunt printre cele mai vechi din lume.

Cele două excursii din Erevan le-am împărțit între nord și sud. Prima zi am vizitat cele mai frumoase locuri din nordul și estul Armeniei: lacul Sevan, rezervația naturală Dilijan, templul Garni și splendida mănăstire Geghard, iar a doua zi am mers spre sud la Khor Virop la poalele muntelui Ararat, la mănăstirea Noravank și în zona viticolă Areni.

Harta Armeniei

 

Excursiile au fost rezervate prin proprietarul apartamentului din Erevan. Am mers cele două zile cu o mașină 4X4 cu șofer iar ambele excursii ne-au costat puțin mai mult de 100 de dolari.

Prima zi am plecat din Erevan spre nord-est în direcția lacului Sevan. Drumul din Erevan este excelent, cu două benzi pe sens.

 

Armenia este o țară fără ieșire la mare iar lacul Sevan este singurul loc unde se poate merge vara la plajă. Fiind totuși la o oarecare altitudine, apa lacului este rece și se poate înota doar câteva săptămâni în august. Chiar dacă eram la început de iulie, în apropiere de lac pe marginea drumului erau o mulțime de vânzători de articole de plajă – saltele, colace sau prosoape – în caz că e cineva interesat.

 

Se vede lacul Sevan, cel mai mare din Caucaz

 

Am făcut prima oprire la mănăstirea Sevanavank. Aceasta se află pe o peninsulă înconjurată de lac, într-un vârf de deal. De la parcare am urcat vreo 15 minute pe niște scări abrupte.

 

Vederi cu biserica și lacul Sevan

 

Mănăstirea Sevan a fost construită în secolul 9 pe o insulă de pe lacul Sevan.

Sovieticii au drenat lacul Sevan pe vremea lui Stalin pentru irigații, scăzând nivelul cu 20 de metri provocând un dezastru natural în regiune. Ca un efect secundar, insula a fost unită de țărm iar biserica a devenit mai ușor accesibilă vizitatorilor.

Khackar sunt crucile de piatră sculptate specifice bisericii ortodoxe armene

 

După Sevan am continuat drumul mai departe spre munți.

 

Nu departe de lac am sosit la tunelul Dilijan, cel mai mare tunel rutier al Armeniei. Acesta are 2,3 kilometri. A fost construit în perioada URSS și scurtează drumul de la Erevan spre Dilijan cu cel puțin jumătate de oră.

 

Clima și vegetația sunt complet diferite de partea cealaltă a munților. Dacă anterior aveam 34 de grade și un aer foarte uscat, aici era mult mai răcoare – cel mult 25 de grade – și foarte umed. Regiunea Dilijan este în cea mai mare parte rezervație naturală, fiind singura zonă împădurită a Armeniei.

 

Am mers ceva timp prin peisajul verde de la poalele munților până ce la un moment dat am făcut stânga și am început să urcăm pe un drum abrupt de munte. Următoarea oprire a fost mănăstirea Haghartsin. Aceasta se află sus pe munte într-o pajiște. Biserica a fost parțial distrusă de un incendiu dar a fost renovată integral în 2015.

 

Biserica veche (sec XII) are un luminator natural în vârful cupolei de piatră. Fanta de lumină oferă niște imagini grozave pentru fotografii

 

Copacul lovit de trăsnet din curtea mănăstirii este un loc de pelerinaj

 

Am continuat traseul prin peisajul verde al parcului Dilijan

 

Complexul Goshavank a fost următoarea mănăstire vizitată

 

Bisericile armene au o arhitectură unică în creștinism. Construcția solidă de piatră le-a făcut să reziste peste secole

 

Statuia fondatorului mănăstirii

 

Goshavank se învecinează cu un sat pitoresc de munte. Acolo se pot găsi tot felul de suveniruri la magazine sau cafenele și restaurante.

 

De acolo am făcut cale întoarsă traversând din nou munții prin tunel către Sevan

 

Am oprit pentru masa de prânz la un restaurant deosebit pe malul lacului Sevan. La Semoyi Mot se mănâncă la mese cu vedere pe malul lacului iar servirea este foarte rapidă (un lucru mai rar prin Armenia)

 

Masa noastră cu vedere și adăpost pentru vânt. Am mâncat un peste delicios proaspăt pescuit din lac.

 

Vedere cu lacul. Dincolo de munți este Dilijan. Acolo mai tot timpul plutesc nori menținând vegetația verde.

 

La drum spre Geghard, cea mai importantă biserică a Armeniei, printr-un peisaj mult mai uscat.

 

Înainte de a opri la Geghard am mai făcut un popas la templul Garni, un alt loc de mare interes turistic, aflat nu foarte departe de Erevan

 

Templul Garni este singurul templu greco-roman păstrat și în zilele noastre din întreaga regiune. Se pare că a fost construit de regele Tiritades în secolul I în cinstea zeului soarelui Mihr. Există un cult neo-păgân armean pentru Garni este principalul loc de pelerinaj.

 

Vederi de la templul Garni

 

Valea pitorească din apropierea templului

 

Ultima oprire a zilei a fost și cea mai importantă. Mănăstirea Geghard este cea mai faimoasă biserică a Armeniei. Se află într-un cadru natural splendid la poalele munților.

 

Am prins acolo o mare aglomerație de turiști. Geghard este cel mai vizitat loc turistic al țării dincolo de Erevan.

 

Am sosit la Geghard când ultimele raze ale soarelui încă luminau biserica

 

Mănăstirea Geghard datează din secolul 4. Era pe atunci o biserică săpată în stâncă formată din mai multe caverne. Peste acestea s-a construit secole mai târziu o superbă biserică din piatră

 

Peșterile și bisericile suprapuse fac ca Geghard să fie un mic labirint având cupole splendide și sculpturi în piatră impresionante. Interioarele de la Geghard te lasă efectiv cu gura căscată

 

Fiind una din cele mai vechi biserici ortodoxe ale lumii se pot vedea sculpturi cu animale și motive din natură. Aceasta au fost mai târziu interzise în creștinism

 

Am prins o slujbă de botez într-una dintre capele

 

Cel mai frumos moment a fost în cupola mare unde am avut norocul să asistăm la un concert susținut de câțiva cântăreți de la opera națională. Acustica bisericii este fantastică iar muzica se auzea incredibil de frumos. Momentul a fost unul dintre cele pe care nu o să le uit niciodată.

 

Ultimele imagini de la Geghard, cel mai frumos loc din Armenia

 

La finalul unei zile pline am sosit la Erevan încă pe lumină. Acesta este marele avantaj de a călători vara când zilele sunt foarte lungi.

 

Dimineața următoare am plecat din nou din oraș, de data aceasta înspre sud

 

Am mers întâi la Khor Virap, o biserică aflată la 20 de kilometri de Erevan chiar pe granița cu Turcia

 

Khor Virap este un loc cu un mare simbolism pentru armeni, fiind cel mai apropiat de muntele lor sfânt. Vârful Ararat (5137 m) a făcut parte din teritoriul vechiului regat Armean, fiind un fel de Olimp pentru credințele păgâne locale. O mare durere pentru armeni este că în prezent muntele se află în întregime pe teritoriul Turciei. Ei vin la Khor Virap pentru a se ruga și pentru a vedea Araratul cat mai îndeaproape.

Am prins din păcate vârful Ararat acoperit de nori, dar și așa se putea observa măreția muntelui.

 

Urcarea spre mănăstire

 

Khor Virap, o altă frumoasă biserică din piatră

 

Cel mai important loc din biserică este cripta sfântului Grigorie. Accesul spre criptă se face pe scări printr-o intrare foarte îngustă.

 

Vedere de sus cu biserica fortificată

 

Araratul în depărtare și granița cu Turcia la poalele dealului

 

Am continuat drumul încă vreo oră și jumătate spre regiunea Areni. Am trecut aproape de granița cu regiunea Nakchivan (parte din Azerbaijan) dar și printr-un sat care de facto este o exclavă a azerilor. Practic putem spune că am intrat puțin în Azerbaijan.

 

Am mers apoi cu mașina printr-un peisaj minunat, prin cheile râului Amaghu

 

Destinația a fost biserica Noravank, o altă capodoperă dintre mănăstirile Armeniei

 

Noravank e o bijuterie arhitecturală

 

Biserica este construită pe două etaje, iar accesul la etajul superior se face doar pe niște trepte înguste suspendate. Am rămas puțin într-un „blocaj în trafic” așteptând ca ceilalți care urcau să își facă pozele pentru a putea ajunge sus.

 

Împrejurimile Noravank sunt și ele deosebite. Munții au stânci de o culoare rosu puternic ce creează un contrast frumos cu verdele pădurii

 

Drumul înapoi spre Areni

 

Areni este cea mai importantă zonă viticolă din Armenia, fiind de o importantă majoră pentru cunoscătorii mondiali ai vinurilor. Aici se cultivă câteva soiuri de struguri vechi de milenii iar într-o peșteră se află crama Areni-1, veche de peste 6100 de ani! Crama a fost descoperită în 2007 și este recunoscută ca cea mai veche producție de vin din lume. Practic, armenii ar fi cei care ar fi inventat vinul.

Din păcate șoferul nostru nu ne-a dus la crama antică, ci la o fabrică de vin nouă, modernă. Am beneficiat acolo de un tur al fabricii și cramele încheiat cu o degustare la final.

 

Excursia aceasta a fost mai scurtă astfel că pe la 3 eram deja înapoi la Erevan.

Închei astfel cele două părți despre prima vizită pe care am făcut-o în Armenia. Chiar dacă am văzut mai tot ce e de văzut prin țară, mi-ar plăcea să revin cândva. Este un stat mic cu oameni primitori, o destinație foarte ieftină și un loc cu multe atracții frumoase – peisaje naturale și locuri încărcate de multă istorie.