Am mers în Mykonos pentru o mini-vacanță de 3 zile la început de octombrie. Plimbarea în Grecia a fost una dintre puținele ieșiri pe care le-am făcut de la începutul pandemiei și poate cea mai frumoasă. Alături de Santorini, Mykonos face parte din destinațiile de top din Mareea Egee. Ambele sunt foarte căutate de turiști și ambele au prețuri mult mai mari decât restul Greciei. Nu a fost cazul pentru noi – în an pandemic, la final de sezon – ne-am bucurat de tarife mult reduse, foarte puțină aglomerație dar și o vreme grozavă, numai bună de plajă.
Baza noastră a fost centrul vechi din capitala insulei, Mykonos Town (sau Chora), de departe cel mai pitoresc loc. Totuși cam tot ce e de văzut în Chora se poate explora în câteva ore astfel că ne-am interesat și de excursii și ce am putea face dincolo de oraș. Am ales ca o zi să închiriem o mașină pentru a putea ajunge la plajele frumoase din Mykonos (toate sunt destul de departe de capitală) iar în cealaltă zi am optat pentru o croazieră pe mare în insula vecină Delos.
Harta Mykonos
Am început cu croaziera pe mare. Insula Delos se află la vest de Mykonos, destul de aproape. Delos este o insulă nelocuită transformată integral în muzeu. Este unul din cele mai bine păstrate și cele mai mari complexe arheologice din lume.
Delos a fost în perioada antică cel mai important loc de pelerinaj religios din Pelopones. Conform mitologiei elene, a fost locul nașterii lui Apolo și Artemis. Insula era folosită exclusiv pentru ceremonii iar nimeni nu avea voie să locuiască acolo. În secolul 4 i.e.n. a fost locul formarii Ligii de la Delos, alianța statelor grecești unite pentru a lupta împotriva invaziei persane.
Prin acele vremuri, au fost aduse multe bogății la Delos iar locul a prosperat. A rămas multe secole loc sfânt pentru greci iar în secolul 2 romanii l-au transformat într-un mare centru al comerțului maritim. A urmat apoi o perioadă de declin pentru Delos până la abandonul complet în secolul 8. Pământul a acoperit templele cândva strălucitoare, acestea fiind readuse la lumină în vremurile noastre iar insula transformată în muzeu a intrat în patrimoniul UNESCO.
Excursiile cu vaporul se organizează zilnic iar durata transferului între insule este de 20 de minute. Noi am rezervat excursia de dimineață, cu plecare din Mykonos la 9 și întoarcere la 1. Tariful pentru vapor: 20 de euro de persoană, ce nu include intrarea în situl arheologic.
La Old Port, gata de îmbarcare spre Delos
Casa de bilete pentru Delos
Pe vapor – pasageri cu mască, dar cam înghesuiți
La interior nu e nimeni
Se vede insula Delos; de pe mare, pare a fi pustie
Debarcăm pe insulă aproape de intrarea în complexul arheologic.
La greci, masca era obligatorie chiar și în muzeele în aer liber
Primele vederi din Delos, urmele unui mare oraș de altădată
Cei mulți turiști erau cu ghizi. Noi am preferat să explorăm pe cont propriu. Când ei au luat-o la dreapta, am luat-o în partea opusă
Am luat-o aiurea până la malul opus al insulei. Nici nu cred că aveam voie pe acolo, dar ne-a plăcut că nu era absolut nimeni.
După un kilometru de mers am ajuns la mal
Am rămas așadar la un picnic și o baie pe o plajă total pustie. Aveam și vedere spre Mykonos
Chiar și pe o insulă unde nu locuiește nimeni există o biserică ortodoxă
Revenim printre zidurile antice
Agora Italienilor lângă rezervorul care asigura apa pentru temple
Terasa leilor
La muzeul arheologic sunt expuse mai multe artefacte descoperite în Delos. Nu sunt multe, marea lor majoritate fiind transferata la muzeul din Atena.
Mozaicul tigrului e faimos
Localnici din Delos
Muntele Kynthos (113 m) e cel mai înalt punct de pe insulă
Nu pare mult, dar erau vreo 33 de grade afară și urcarea nu a fost foarte ușoară
Vederea din vârf e minunată
Odeonul
Casa măștilor, palat unde s-au păstrat multe mozaicuri
Sunt zeci de temple vechi de 2500 de ani extraordinar de bine păstrate
Am părăsit insula impresionați. Delos ne-a depășit așteptările
Înapoi în Mykonos Town unde fiecare străduță e o poză de carte poștală
Ziua următoare ne-am închiriat mașină. Am luat un mic Chevrolet Spark pe care am dat 35 de euro pentru o zi. Nici n-am fi vrut o mașină mai mare pentru că toate străzile din Mykonos sunt foarte înguste și locurile de parcare la fel.
Insula Mykonos are 15 kilometri de la est la vest și cel mult 7 nord sud. Chiar dacă șoselele nu sunt grozave se poate ajunge în maxim 30 de minute oriunde.
Am oprit în satul Ano Mera din mijlocul insulei
Dacă prin Chora erau încă turiști, pe-aici nu mai ajungea chiar nimeni cu toate că locul e fermecător.
Catedrala din Ano Mera
Interiorul bisericii
Plecasem în primul rand pentru plaje. Am mers la plaja Ftelia din nord
Ftelia nu este una din cele mai căutate plaje din Mykonos, cu toate că este printre cele mai frumoase. Se află pe partea de nord a insulei, de unde bate vântul de obicei iar valurile pot fi foarte mari. Când am fost noi nici nu adia vântul
Se poate face baie în mare și în octombrie
Am rămas câteva ore la Ftelia pe nisip. La plecare, plaja s-a mai „aglomerat”. Mai veniseră vreo 3 cupluri
Am plecat pe niște drumuri foarte abrupte pentru a ajunge la Mănăstirea Paleokastrou
Biserica era închisă. Nu era nimeni în afară de caprele din curte
Am găsit întâmplator pe net un soi mai aparte de atracție turistică. Ferma organică Vioma din partea de est a insulei e un loc deosebit unde se pot face tururi ale fermei, degustări de vin și se poate servi masa.
Masa de prânz servită chiar în mijlocul grădinii
A fost o masa grozavă, doar cu preparate locale din sat
Motanul a venit și el să deguste alături de noi
După masă am făcut turul fermei
Grădina de zarzavaturi
Rodii gata de cules
Cu măgarul ne-am împrietenit bine
Dacă mâncasem bine, am zis că merge iar o baie în mare după amiază. Am mers spre sud, unde se află cele mai renumite plaje din Mykonos
Mai întâi pe plaja Elia, o plajă amenajată mai luxoasă
Nu am rămas, ci ne-am dus la plaja vecină Agrari unde era mult mai puțină lume
Marea era lină și clară. Am putut vedea o mulțime de pești colorați în apă.
Restul zilei l-am petrecut pe plaja Agrari
Nu am mers deloc la plajele cele mai aglomerate din Mykonos. Două dintre ele sunt cele mai faimoase pentru că adăpostește cele mai cunoscute cluburi de noapte din Ciclade: Paradise și Super Paradise (cineva s-a gândit mult la numele astea). Cluburile din Mykonos fuseseră oricum închise de guvern de când apăruseră ceva cazuri cu o lună în urmă, astfel că nu am avut motive să oprim pe-acolo
Am oprit, în schimb, la singurul hipermarket de pe insulă. Flora Market este chiar vizavi de aeroport și este cel mai bun loc pentru cumpărături, atât ca preț dar și pentru oferta variată. Am luat mai multe de acolo, inclusiv suveniruri pentru acasă.
Nu puteam să nu respectăm tradiția de urmări apusul în fiecare seară. Ultimul apus din Mykonos l-am admirat de pe dealurile de deasupra Chora de unde se vede o panoramă minunată.
Apusul peste Mykonos Town. Fără comentarii
După 3 zile minunate a venit și momentul plecării. Am plecat din nou cu bagajul la pas până la sosea unde ne aștepta transferul spre aeroport
Dacă la sosire am dat de controale medicale riguroase, la plecare nici nu cred că a luat cineva temperatura. Pesemne nu le păsa la greci prea mult de cine pleacă. Ne-am îmbarcat în avionul spre București foarte rapid.
Decolarea peste Mykonos. Se vede Chora și plajele sudice. Zborul spre acasă a durat 75 de minute.
La revenirea în țară teoretic ar fi trebuit să completăm un formular și să fim verificați de DSP. Practic, nu am completat nimic, la ghișeul DSP era închis și nu ne-a întrebat nimeni de unde venim. Chiar dacă nu veneam dintr-o zonă roșie, puteam să fi fost oriunde în ultimele 2 săptămâni, dar nimănui nu i-a păsat…
La sosiri era aproape pustiu. Sunt mult mai puține zboruri zilnice decât erau odată. Din fericire, pe lângă zecile de anulări se mai și lansează zboruri noi, cum a fost acest zbor nou Wizz Air spre Mykonos care ne-a dat ocazia să vizităm insula pentru prima dată.