Multe planuri s-au pus pe pauză anul acesta, inclusiv majoritatea călătoriilor noastre. După o primăvară de stat în casă, a urmat vara când am făcut câteva plimbări dar mai degrabă prin apropiere de casă. Am învățat cum să călătorim altfel, cum să ne luăm măsuri mai stricte de siguranță și cum să alegem destinații în funcție de situația locală a pandemiei.

Cred că atât timp cât ne luăm toate măsurile de siguranță putem să călătorim și în perioada asta, cu mașina dar și cu avionul pe distanțe scurte. Problema este că a avea o vacanță reușită în zilele acestea cu reguli și restricții ce se schimbă constant, închideri și deschideri, nu depinde întru totul de noi. Dacă prin respectarea (chiar exagerată) a regulilor putem în mare parte să ne asigurăm sănătatea, deciziile guvernelor pot da totul peste cap.

Nu vrea nimeni să ajungă în izolare prin vreun spital străin, să rămână blocat prin aeroporturi cu zboruri anulate și nici să stea în carantină la întoarcerea în țară. De aceea e foarte importantă alegerea locației și momentului călătoriei. Nu se mai poate planifica din timp acum iar o vacanță cât de cât sigură se poate rezerva doar „last minute”.

La final de septembrie nu erau prea multe state în Europa care dădeau o impresie de stabilitate din punct de vedere turistic. Unul din puținele care nu păreau să schimbe legile prea brusc și nici să aibă o rată de infectare în creștere rapidă la acea dată era Grecia.

Probabil că Grecia a reușit anul acesta să fie cea mai sigură destinație de vacanță europeană luând masuri destul de clare ce nu s-au schimbat de la o săptămână la alta precum în alte părți.

Nu am avut emoții că România va pune Grecia pe lista roșie de state și nici că grecii ne vor închide accesul la ei. Singurul minus era testul Covid care trebuia făcut obligatoriu cu 72 de ore înainte de sosire. Era un stres de făcut testul dar și un cost în plus.

Destinația grecească aleasă de noi pentru a petrece un weekend prelungit a fost insula Mykonos. Wizz Air a introdus surprinzător o cursă directă începând de vara aceasta. Orarul de zbor era bun (sâmbăta și marțea dimineața) și tariful era redus (am dat cam 300 de lei pe bilete).

Nu mai fusesem niciodată în Mykonos. Era un loc unde îmi doream deja de ceva timp să ajung. Mai mult, vremea în primul weekend din octombrie când aveam să mergem se anunța excelentă astfel că aveam premisele unei mini-vacanțe frumoase.

Pe lângă impresiile din Mykonos, o să încerc să povestesc și despre pregătirile speciale pe care a trebuit să le facem și despre regulile pe care a trebuit să le respectăm.

În pregătirea călătoriei pentru Grecia am avut de făcut testul Covid și a trebuit să completăm un formular PLF pentru a putea fi localizați. Pentru testul PCR am făcut programare online la o clinică din București fix cu 3 zile înaintea plecării. Testul a costat 280 de lei, iar rezultatul negativ (tradus în engleză) a venit online în mai puțin de 48 de ore. Formularul PLF l-am completat în avans iar codul QR l-am primit pe mail abia în noaptea dinaintea plecării. Am printat ambele confirmări pentru aeroport, acestea fiind obligatorii la îmbarcare.

Am împachetat în bagaje măști medicale, șervețele antibacteriene și gel dezinfectant, dar și mai multe haine decât am fi avut nevoie pentru 3 zile (în caz de ceva). Nu am uitat costumele de baie și crema de soare pentru că vremea în octombrie era nesperat de călduroasă.

Dacă înainte de pandemie luam în mod obișnuit un Uber sau un taxi la aeroport, acum am preferat să mergem acolo cu mașina și să o lăsăm în parcare. Long term parking 3 zile la Otopeni costă 100 de lei, taxiul tot cam atât. Am găsit lejer loc de parcare, față de alte vremuri când era totul plin la orice oră.

La aeroportul Otopeni se trece printr-un scanner termic la intrare la fel ca la orice hipermarket (nu mi s-a părut că verifică nimeni temperatura), se poartă mască de protecție (nu și la bufeturi sau zone de fumat care sunt deschise) iar la cozi se respectă cât de cât distanța. În rest, totul e ca înainte.

Am lăsat bagajele la check-in după ce ne-au fost verificate formularele iar apoi am mers spre terminal. Avionul era ceva mai mult de jumătate plin. Dacă vă gândiți la povești cu distanțarea în avion și locul de la mijloc sau rânduri libere între pasageri, realitatea e foarte diferită. La selectarea aleatorie a locurilor, site-urile companiilor low cost fac parcă dinadins să nu respecte distanțarea. Am primit amândoi locuri la mijloc pe rânduri diferite între alte persoane, chiar dacă avionul nu era nici pe departe plin. Normal că nu ne-am respectat locul de pe bilet și am schimbat stând împreună, confortabil pe un rând complet liber. Era totuși un zbor spre Grecia, deci toți pasagerii erau testați…

Bucureștiul din avion

 

Zborul spre Mykonos a durat o oră și 15 minute. Nici n-am terminat bine urcarea când pilotul a anunțat începutul coborârii la destinație. De sus, insulele din Ciclade par aproape deșertice. Se remarcă doar satele albe și golfurile cu apă turcoaz.

 

Debarcarea pe aeroportul Mykonos.

 

Pe lângă testele în avans care sunt cerute, grecii testează suplimentar o parte din pasageri. După controlul pașapoartelor urmează controlul medical. Codul QR indică dacă pasagerul trebuie retestat. Nu știu pe ce baze se selectează asta, poate că este aleator. Am observat că aproximativ 10% din pasagerii din avionul de București au fost retestați. Eu nu am fost selectat, dar soția a fost. Testul faringian s-a făcut repede și am putut merge să ne luăm bagajele.

Rezultatele (în caz de test pozitiv) vin pe mobil în termen de 24 de ore, timp în care nu este necesar să te izolezi. A fost puțin stresant pentru noi în această primă zi, pentru că, primeam periodic SMS-uri de a păstra distanța și a respecta normele în așteptarea rezultatului. Mesajul (de test pozitiv) nu a venit, astfel că a doua zi am știut că totul e ok.

 

De la sosiri am fost preluați de șoferul hotelului și transportați la cazare. Aeroportul se află la doar 6 kilometri de capitala Mykonos Town, astfel că în zece minute eram deja acolo.

 

Pentru că am rezervat cazarea chiar în inima orașului, ultima parte din drum a trebuit să o parcurgem pe jos. Zona centrală din Mykonos Town (numit de localnici Chora) este un labirint de străduțe înguste iar accesul este interzis vehiculelor. De pe drum am început deja să ne minunăm de frumusețea aleilor pietruite vopsite în alb.

 

Am stat la Fresh Boutique, un hotel micuț de 3 stele și vreo zece camere în total. Am ales locul în urma reviewurilor citite care subliniau în special confortul și curățenia camerelor. Nu mai spun că locația era excelentă la maxim 10 minute de orice punct de interes.

Trebuie spus din capul locului că Mykonos e cea mai scumpă insulă a Greciei. Același hotel în mijlocul verii costă minim 150 de euro pe noapte. Noi eram în afara sezonului astfel că am plătit în total 120 de euro pentru 3 nopți.

Regulile în hotel nu erau foarte stricte. Teoretic toată lumea trebuia să poarte mască dar mulți turiști nu o făceau. Staff-ul purta viziere permanent iar la mesele bufet nu aveai voie să te servești singur. Altfel, în cameră și în hotel curățenia era ireproșabilă.

 

Vedere de la terasa camerei

 

Mykonos Town nu este prea mare, dar pot spune că este unul din cele mai fermecătoare locuri pe care le-am vizitat. Sunt câteva atracții de văzut, dar cel mai frumos lucru este să te rătăcești pe străzile sale minunat colorate. La fiecare colț dai de o imagine frumoasă, de alei una mai fotogenică decât alta. Contrastul dintre albul orbitor al caselor, aleile pictate și ușile și florile decorative multicolore este pur și simplu splendid.

 

Portul vechi este una dintre zonele cele mai vizitate din orășel. Acolo se află o mulțime de restaurante, magazine cu suveniruri iar dimineața piața de pește, unde pescarii locali își expun ultimele capturi.

 

Capitala Chora este separată la mijloc de o mică peninsulă. Acolo, în vârf, se află biserica Paraportiani cea mai veche și cea mai faimoasă biserică ortodoxă de pe insulă (sunt vreo 700!)

 

Peninsula împarte astfel țărmul din Chora în două golfuri. Primul golf este Old Port, iar dincolo de peninsulă este zona cea mai pitorească. Este vorba de golful supranumit Little Venice. Acolo se află mai multe terase aliniate chiar pe malul mării. Acestea sunt orientate spre vest, fiind locul perfect pentru a urmări frumoasele apusuri pe Marea Egee.

 

Vederi din Little Venice

 

Am poposit la una dintre terase pentru a servi prânzul într-un loc de unde aveam și o priveliște grozavă. La restaurante sunt câteva reguli minime – fiecare masă are dezinfectant, meniurile se citesc online cu QR code iar ospătarii poartă viziere. Altfel, am văzut localuri cu mese foarte înghesuite și altele care păstrau distanțele între ele.

 

Mi-era tare dor să gust o caracatiță

 

La desert, clătite cu fructe

 

Deasupra golfului se înalță 6 mori de vânt aliniate, probabil simbolul insulei Mykonos.

Vântul pe Marea Egee bate deseori foarte puternic. Localnicii din Mykonos de acum sute de ani au profitat de asta construind mori în multe locuri de pe insulă. Azi se mai păstrează pe insulă încă vreo 30 în afară de cele 6 aliniate lângă Little Venice.

 

Morile de vânt sunt azi transformate în muzeu. Una dintre ele este chiar casă locuită

 

De sus se vede frumos tot golful

 

O atracție mai greu de întâlnit de pe insula Mykonos este pelicanul Petros.

Pelicanul a apărut pe insulă în anii 50, fiind salvat de un pescar local. A rămas pe insulă, devenind faimos printre vizitatori, toți căutându-l pentru o fotografie sau pentru a-i oferit un pește proaspăt. A murit în 1985 fiind lovit de un camion, dar mai tarziu, primăria a adus un alt pelican pentru a continua tradiția.

 

Chiar dacă l-am căutat, nu l-am găsit din păcate pe Petros. Am întâlnit în schimb sute de pisici care se regăsesc prin toate cotloanele orașului.

 

La finalul plimbări am revenit pentru siesta la hotel, după ce ne-am rătăcit din nou pe minunatele străduțe albe.

\

 

Am mai ieșit abia spre seară pentru a urmări apusul. Sunt multe locuri grozave pentru asta pe Mykonos, iar locul ales de noi pentru prima seară a fost chiar de la morile de vânt.

 

Se lasă noaptea peste Chora

 

Ne-am bucurat că am venit în afara sezonului deoarece nu am prins deloc aglomerație pe insulă. În alte perioade, Mykonos este asaltat efectiv de turiști iar străduțele înguste sunt foarte aglomerate. Dacă ziua nu era aproape nimeni pe străzi, după lăsarea întunericului era mult mai multă lume (chiar dacă nu pare din pozele mele).

Mykonos este în primul rand o destinație de petrecere, renumită pentru cluburile sale, de aceea și noaptea aglomerația e mult mai mare. Orașul vechi este luminat noaptea iar străduțele sale sunt la fel de pitorești.

 

Dimineața am urcat până la Boni’s Windmill o moară de unde se vede foarte frumos tot orașul. Am urmărit de acolo cum totul se luminează odată cu răsăritul soarelui atunci când casele albe încep să strălucească.

Mai sunt multe alte locuri frumoase de văzut în Mykonos, chiar dacă orașul alb Chora este cea mai atracție. Pentru a le vizita, într-una din zile am închiriat o mașină iar în alta am plecat în croazieră pe mare.

Sunt câteva plaje de vis pe coasta de sud a insulei, biserici și sate pitorești iar insula vecină Delos este unul dintre cele mai interesante situri arheologice din Grecia. Despre toate aceste locuri dincolo de capitală voi povesti în partea a doua.