Santiago de Chile este probabil cel mai modern oraș al Americii de Sud. Situat într-un cadru natural deosebit, la poalele Anzilor și nu departe de coastele Pacificului, capitala statului Chile s-a dezvoltat mult în ultimii ani. Orașul are multe clădiri moderne, zgârie-nori (inclusiv cel mai înalt turn de pe continent) și un nivel de trai peste celelalte metropole latino-americane.

Am vizitat Santiago într-o escală mai lungă pe drumul dintre Insula Paștelui și Buenos Aires. Aveam variante de zbor mai rapide, dar am preferat așa pentru că mi-am dorit să vizitez orașul. Nu am avut decât 24 de ore (am sosit noaptea târziu și am plecat seara următoare), dar timpul a fost suficient pentru a vedea câteva din principalele atracții.

Zborul din Hanga Roa a durat mai puțin de 5 ore. Am mers cu un Dreamliner nou-nouț, operat de compania chiliană Latam. A fost practic un zbor domestic, Insula Paștelui aparținând de Chile, astfel că la sosire am intrat direct în țară, fără alte formalități.

 

Pentru a economisi timp, am preferat o cazare la un hotel de lângă aeroport. Am luat un shuttle gratuit iar 10 minute mai târziu eram deja cazat și astfel am putut dormi mai mult.

 

Santiago nu este un oraș scump. Prețurile mi s-au părut doar puțin mai mari decât cele de la noi. Ca un alt aspect comun, taxiurile au obiceiul de „a păcăli” turiștii străini astfel că cel mai simplu și sigur mi-a fost să mă deplasez cu Uber prin oraș.

 

Drumul pe autostradă spre Santiago a durat 15 minute.

 

Am oprit întâi la palatul La Moneda, sediul actual al președinției chiliene. Inițial construit pentru o plantație colonială, palatul a servit rol de Monetărie mai târziu, de unde își trage și numele.

 

Nu departe de acolo este centrul istoric al orașului, o zonă cu mai multe bulevarde pietonale, magazine, terase și tarabe cu street food.

 

Inima orașului este Plaza de Armas din centru. Aceasta este o piață pătrată, cu multă verdeață pe laturile căreia se află câteva din cele mai importante clădiri din Santiago: catedrala, primăria și câteva din cele mai importante muzee din oraș.

Era plină vară în America de sud (sfârșit de februarie) iar în Chile am prins caniculă. Prin Plaza de Armas toate băncile la umbră erau ocupate. Temperatura era 34 de grade și chiar dacă aerul uscat o făcea mai suportabilă, soarele ardea foarte puternic.

 

Am vizitat catedrala metropolitană, un edificiu impunător construit la jumătatea secolului 18. Sud-americanii în general sunt majoritar catolici și foarte religioși. Chilienii nu fac excepție, iar asta se poate vedea inclusiv privind bogăția expusă în interiorul catedralei.

 

Pe motiv că intrarea era gratis, am vizitat și muzeul de istorie din apropiere. Am putut afla mai multe astfel despre nativii incași, despre primii coloniști și, mai recent, de obținerea independentei de Spania și perioada grea sub conducerea dictatorului Pinochet.

 

De la Plaza de Armas am mers spre nord cu metroul spre turnul Costanera. Santiago are o rețea importantă de metrou care este principalul mod de transport pentru cei peste 5 milioane de locuitori din oraș (un sfert din populația țării). Metroul e eficient, modern dar poate fi foarte aglomerat la orele de vârf.

 

Turnul Costanera2 (mai cunoscut ca Gran Torre Santiago) a devenit un simbol pentru Santiago, încă de la construcția sa în 2012. Turnul de 64 de etaje și 300 de metri este cel mai înalt al Americii latine și al doilea din emisfera sudică.

 

La parterul turnului este Costanera Shopping Center, cel mai mare mall din oraș dispus pe 6 etaje.

 

Nu venisem acolo pentru mall, ci pentru a vizita platforma de observație de pe acoperișul clădirii.

 

Platforma Sky Costanera, la aproape 300 de metri înălțime

 

Vederi grozave cu modernul oraș de la poalele Anzilor

 

Pe acoperișul clădirii… turnul este deschis

 

Mai sus se vede dealul San Cristobal din inima orașului. Acolo am mers mai departe pentru a vizita Parquemet (parcul metropolitan), cel mai mare din mulțimea de parcuri din Santiago.

 

Cerro San Cristobal are o înălțime de 850 de metri. Pentru a ajunge sus am mers în cartierul Pio Nono și apoi am urcat cu funicularul.

 

Am găsit sus câteva terase, magazine de suveniruri și multe alte priveliști splendide de la înălțime peste capitala chiliană.

 

În vârful dealului este o biserică și un sanctuar numit Nossa Senora. Deasupra tuturor se află imensa statuie a Fecioarei Maria, care pentru Santiago este un fel de Cristo Redentor pentru Rio.

 

Vârful San Cristobal a fost locul perfect pentru a savura masa de prânz cu o super-vedere.

 

Pentru a cobori înapoi în oraș, am luat telecabina. De pe drum am văzut alte priveliști frumoase.

 

Telecabina ne-a lăsat în apropiere de turnul Costanera

 

Mesaje de dragoste pe gardurile parcului

 

Înainte de a părăsi orașul spre aeroport, am mai oprit la Cerro Santa Lucia. Acesta este un alt parc situat pe un deal mult mai mic cu o vegetație densă, fântâni și câteva clădiri elegante și frumos decorate. Am stat la o cafea la umbra parcului până spre mai târziu, când a venit timpul plecării.

 

Am luat din nou un Uber spre hotel și cu ocazia asta am descoperit și traficul de la ora de vârf fin Santiago. Șoferul a găsit totuși niște scurtături și în 40 de minute am sosit în timp suficient ca să nu fie nevoie să mă grăbesc. Am luat bagajele și apoi am fost transferat înapoi la aeroportul SCL.

 

Mi-a plăcut mult Santiago și aș vrea să revin în Chile cândva. Dacă aveam mai mult timp, aș fi mers pe coasta Pacificului, la coloratul port Valparaiso sau stațiunea la mare Vina del Mar sau as fi făcut o excursie mai departe la sud, în Patagonia la ghețarii din Torres del Paine.

Poate altădată… Mai aveam din această călătorie o ultimă oprire, într-un alt mare oraș al Americii de Sud: capitala Argentinei, Buenos Aires. Am privit ultima dată Santiago din avion, apoi am traversat Anzii văzând inclusiv vârful Aconcagua pentru a sosi târziu la Buenos Aires.