Ocolul pământului în 2 săptămâni – Partea 1 – Plecarea din Paris

“Ocolul pământului în 80 de zile” a lui Jules Verne a fost una dintre cărțile mele preferate în copilărie. M-au fascinat aventurile lui Phileas Fogg și ale asistentului său Passepartout în jurul lumii iar de atunci am visat că poate voi face cândva și eu o călătorie similară.

Sigur, nu am timp de o călătorie de 3 luni și nu cred că o să am vreodată; doar că astăzi, datorită transportului aerian, un asemenea voiaj se poate face într-un timp mult mai scurt.

Astfel arăta traseul original al lui Phileas Fogg în 1872:

 

Anul acesta, la finalul iernii am făcut o călătorie pe care am numit-o Ocolul Pământului în sensul că timp de 2 săptămâni am zburat până la capătul opus al globului și înapoi. Nu am parcurs tocmai circumferința planetei, zburând prin America de Nord spre Oceania pentru a reveni apoi via America de Sud, dar am străbătut o distanță echivalentă, poate chiar mai mare.

A fost o călătorie foarte lungă, obositoare, dar în același timp memorabilă și extraordinar de frumoasă. Traseul a inclus 13 zboruri și în 2 săptămâni am trecut prin 9 țări! Am văzut cu ocazia asta două locuri care le-am considerat anterior un vis imposibil, fiind printre cele mai dificile de ajuns destinații: Bora Bora și Insula Paștelui. Dar să explic mai întâi cum a început totul…

Acum ceva timp, uitându-mă pe niște site-uri de travel, am dat de un tarif de zbor “Error fare” care părea incredibil: Paris – Auckland (Noua Zeelandă) la vreo 200 de euro dus-întors cu zboruri operate de Air New Zealand și United! Error fare înseamnă un tarif datorat unui bug de sistem în aplicațiile companiilor aeriene. Fără prea multă încredere că o să meargă, am intrat pe site-ul unui agent (tripsta.com), am găsit niște bilete în februarie-martie și spre surpriza mea, plata a mers și am primit un mail de confirmare imediat!

Nu a trecut mult timp și compania Tripsta a dat faliment iar după ce i-am contactat pe cei de la Air New Zealand care mi-au spus că biletul va fi anulat și probabil voi primi banii înapoi, mă resemnasem în privința călătoriei.

A trecut timpul și mai târziu, la început de an i-am căutat din nou pe cei de la Air NZ pentru rambursare care mi-au spus la telefon că de fapt zborul meu este confirmat și totul e în regulă. Nu-mi venea să cred că puteam merge tocmai în Oceania la un asemenea cost.

Gândindu-mă apoi la planificarea călătoriei, am căutat ce altă destinație mai pot vedea. Am fost deja în Noua Zeelandă, vizitând majoritatea locurilor frumoase, iar să merg până la capătul lumii pentru a sta doar acolo, nu mă încânta foarte mult. M-am gândit să caut ceva spre Oceania, spre insulele din Polinezia Franceză (Bora Bora, Tahiti) doar că prețurile erau astronomice…

Norocul a făcut ca tot atunci să mai găsesc un bilet foarte ieftin (tot un fel de error fare), un multi-stop ticket prin compania chiliană Latam – plecare din Auckland și sosire la Buenos Aires și opriri de câteva zile în Tahiti, Insula Paștelui și Santiago de Chile. Biletul costa mult mai puțin decât doar zborul Auckland – Tahiti ce căutasem eu anterior astfel că l-am luat pe loc, chiar dacă asta însemna să renunț la biletul de întoarcere din Noua Zeelandă.

Ca să fie totul perfect, compania Norwegian Airlines tocmai lansase un nou zbor direct Buenos Aires – London Gatwick iar primele rute erau deja la tarife promoționale, începând de la 200 de euro. Toate s-au legat bine și se contura o călătorie de vis și fantastic de ieftină.

Am ajuns la un preț total sub 1000 de euro, ținând cont că zburam cu companii bune, avioane moderne (toate zborurile lungi erau cu Dreamliner) și aveam bagajele de cală incluse. Realitatea este că un asemenea traseu costă în mod normal de 5-10 ori mai mult.

Ca să recapitulez, traseul final era: Paris – San Francisco – Auckland – Tahiti – Easter Island – Santiago – Buenos Aires Londra. Am mai găsit bilete ieftine cu Wizz Air din București spre Paris respectiv Londra la întoarcere și totul era gata.

 

Traseul călătoriei mele arăta astfel:

 

Serialul pe care îl încep acum va fi dedicat acestui traseu incredibil, dar înainte de a ajunge să povestesc despre toate aceste locuri îndepărtate să o luăm cronologic, cu plecarea.

Locul de unde debuta călătoria era Parisul și am profitat de ocazia asta pentru a sta două zile. Astfel, am putut revedea capitala Franței dar m-am și reîntâlnit cu un prieten drag stabilit acolo și am petrecut timpul în oraș împreună.

La jumătatea lui februarie, iată părăseam în sfârșit gerul de acasă, pentru a merge spre locuri mai calde. Am plecat de pe Otopeni cu noaptea în cap, am văzut răsăritul din avion iar pe la 8 eram deja pe aeroportul din Beauvais din nordul Parisului.

 

Mai departe, am mers o oră și ceva cu autocarul până la Porte Maillot.

 

După ce am scapăt de bagaje, am ieșit la plimbare prin oraș. Am făcut o tură prin zona pitorească de pe malul canalului St. Martin. Era o zi splendidă de februarie cu soare și temperaturi neobișnuit de mari, 15-20 de grade. Ne aflam în perioada cu protestele Vestelor Galbene la Paris, dar în acea zi era liniște din fericire.

 

Luasem din timp bilete la operă. Căutam un meci sau un spectacol, ceva de făcut prin Paris și am dat întâmplator peste un spectacol la opera Garnier. Mai erau doar două bilete rămase, la un spectacol în premieră și la tarif redus. Am zis că e ceva de neratat. Nu pot să spun că sunt un mare fan, dar opera Garnier este una din cele mai renumite din lume, clădirea în sine fiind o mare atracție a Franței.

 

Așteptând începutul spectacolului am stat la soare pe treptele operei ascultând muzicanții stradali

 

Clădirea arată grozav la exterior, dar interiorul este pur și simplu uluitor. Mai degrabă ai senzația că mergi în vizită la un palat regal decât la operă.

 

Înainte de spectacol, oaspeții pot gusta un pahar de șampanie la bar sau pot admira vederea peste Place de l’Opera de la balcon.

 

Spectacolul a durat 3 ore, incluzând o pauză de 30 de minute. Am asistat la spectacolul “Il Primo Omicidio”, povestea lui Cain și Abel. A fost o operă modernă, cu decoruri abstracte și efecte speciale iar pe alocuri a fost chiar bizar. Eu fiind trezit cu noaptea în cap, trebuie să recunosc că am fost aproape să ațipesc. Oricum, a fost o experiență unică și mă bucur mult că am ajuns la Garnier.

 

După spectacol am mers la cină la unul din cele mai renumite restaurante din Paris. Bouillon Chartier este un restaurant ce datează 1895, un loc cu o mare tradiție la Paris, care este asaltat zilnic atât de turiști cât și de localnici. Nu am prins o coadă foarte lungă și am primit o masă relativ repede. Mâncarea a fost simplă dar delicioasă iar tarifele foarte corecte.

 

A doua zi era prea frumos ca să nu mai fac o nouă tură prin oraș. Am fost de multe ori la Paris și am vizitat toate marile atracții. M-am mai gândit la ce nu făcusem și am găsit două lucruri: o urcare la turnul Montparnasse și o croazieră pe Sena. Am luat așadar un pass Mobilis pentru metrou și am plecat la drum.

 

Prima oprire a fost turnul Montparnasse, a doua cea mai înaltă clădire din Paris, unde am urcat până pe acoperișul clădirii de la etajul 60. Spre deosebire de Turnul Eiffel, spre exemplu, la Montparnasse nu era coadă deloc și în 10 minute de la sosire eram deja sus pe terasă.

 

Pe acoperișul clădirii era amenajat un patinoar. Sigur, nu era gheață adevărată iar în picioare se luau role și nu patine, dar copii tot se distrau grozav.

 

Montparnasse se află ceva mai departe de Defense și de Turnul Eiffel, oferind un punct de vedere grozav peste tot Parisul.

 

Mai departe am luat metroul spre Bir Hakeim, stația de lângă turnul Eiffel și Champ de Mars.

 

Chiar din fața turnului pleacă croazierele pe Sena. Sunt multe companii care le operează la tarife similare, între 15 și 20 de euro. Eu am ales Navettes de Paris pentru că vaporul pleca primul.

 

Vederi din croaziera pe Sena.

 

Mai pe seară am mai făcut o scurtă plimbare pe malul Senei și am plecat din centru de data asta cu autobuzul. Restul serii l-am petrecut relaxat la o bere și mai târziu la cină.

 

Ziua următoare, am plecat din nou cu noaptea în cap spre aeroport. Zburam de data acesta de la aeroportul Charles de Gaulles astfel că am luat trenul RER de la gara Chatelet. Urma un zbor foarte lung spre San Francisco…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.