După o dimineață de neuitat când am zburat cu balonul deasupra reliefului ciudat din Cappadocia, mai aveam o zi de stat la Goreme. Eram destul de obosit, fiind după un zbor târziu și plimbarea de dimineața, doar că am zis că e păcat să nu vizitez împrejurimile cu un tur. Am mers așadar la recepție și am rezervat un tur care pleca peste o oră.

Există 3 tururi standard în Cappadocia oferite la fel de toate agențiile. Turul roșu (care acoperă împrejurimile Goreme cu monumentele naturale din zonă), Turul verde (în zona de sud, care implică și ceva mers pe munte și orașele subterane) și Turul albastru (care include mai multe mănăstiri și locuri mai îndepărtate). Cel roșu este cel mai scurt și l-am ales din acest motiv. Turul a costat 25 dolari incluzând aici intrările, prânzul și ghidul pe parcursul excursiei.

Cam așa arată o hartă cu tururile disponibile:

 

Similar cu ce se întâmplă la ora 5 când pleacă tururile cu balonul, la ora 10 orășelul Goreme se transformă într-un furnicar de microbuze care iau turiștii de la hoteluri pentru excursiile de zi. N-a fost ușor să găsim microbuzul nostru dar după o mică încurcătură am ajuns în cel care trebuia și am plecat în excursie.

 

Primul loc unde am oprit a fost Goreme Open Air Museum. Acesta este un complex de biserici săpate în piatră aflat chiar la marginea orașului într-un canion. Cappadocia a fost în primul rand un loc de refugiu pentru creștinii prigoniți din diverse zone ale Imperiul Roman care s-au stabilit în regiune începând cu secolul 4. Ei au lăsat în urmă zeci de așezări cu case săpate în piatră și foarte multe biserici pictate.

 

Ghidul cu care am mers vorbea engleză bine, dar în rest nu prea avea habar. După ce l-am ascultat puțin și ne-am făcut o părere am luat-o separat la pas.

 

 

Nu se pot face poze în interiorul celor mai multe dintre biserici. Ele includ fresce foarte frumoase dar și morminte săpate în piatră. Cea mai deosebită dintre bisericile din muzeu este Dark Church, unde toate picturile s-au păstrat intacte.

 

Mai departe, am părăsit Goreme și ne-am îndreptat spre sud-vest. Acolo am oprit în apropiere de Uchisar pentru a servi prânzul la un restaurant.

 

Vederea de la terasa restaurantului

 

Copaci împodobiți cu „ochiul lui Allah”

 

Uchisar are un aspect foarte interesant. Stâncile ascuțite sunt pline de peșteri și case săpate în piatră. Castelul arată impresionant cu o cazemată construită în vârf. Nu ne-am cățărat până sus, deși mi-ar fi plăcut, ci am poposit doar la un loc cu o priveliște frumoasă peste oraș.

 

Asemenea oricărui tur prin Turcia, nu se putea să nu oprim la câteva „tourist shops”. Am oprit mai întâi la o fabrică de ceramică. Acolo am asistat la o demonstrație de lucrat cu lutul și am trecut pe la magazinul lor. Aveau obiecte foarte frumoase la vânzare dar asemenea altor locuri de gen, prețurile erau speciale pentru turiști și n-am luat nimic.

 

Următoarea oprire a fost la un atelier de covoare, unde chiar n-am mai avut chef să intru. Am rămas la o cafea în restaurant iar apoi am admirat priveliștea peste întreaga vale.

 

După amiază am mers la cea mai interesantă oprire a zilei, la Pasabagi. Locul este numit în engleză Fairy Chimneys pentru că formele ciudate ale stâncilor se asemănă cu niște șeminee. Nu iese fum din ele, dar zona arată chiar impresionant.

 

La Pasabagi n-am mai rezistat să nu ne cățăram pe stânci. Am urcat pe un drum destul de abrupt și alunecos dar la final ne-am bucurat de vederea superbă de sus.

 

Se puteau face și tururi călare: pe cămilă sau pe cai.

 

O formație cantă muzică tradițională

 

Ultima oprire a zilei a fost într-o altă zonă cu stânci ciuda

 

După un somn lung în care am recuperat noaptea nedormită m-am trezit în zorii zilei și am putut admira baloanele plutind peste Goreme.

 

La terasa hotelului. Am servit micul dejun admirând priveliștea.

 

Am ieșit apoi la plimbare prin centrul vechi din Goreme.

 

Urcarea spre vârful dealului

 

De sus de la Sunset Point se vede cea mai frumoasă priveliște peste Goreme. E drept nu am urcat acolo la apus, dar și la prânz vederile sunt grozave.

 

Revenind spre centru pe pantele abrupte

 

La o cafea turcească

 

Restul zilei l-am petrecut aiurea prin Goreme la plimbarea și la cumpărături după câteva suveniruri pentru acasă. Am constatat cu ocazia asta cât de ieftină este Turcia acum. Probabil știți că lira turcească a avut o cădere majoră (s-a devalorizat de 3 ori) dar prețurile nu au crescut la fel, astfel că pentru străini este foarte ieftin momentan.

 

După prânz am luat microbuzul spre aeroport. Am avut mai multe peripeții: mai întâi șoferul a întârziat (greșise hotelul), apoi a condus ca nebunul să recupereze timpul și a făcut accident. Am mai pierdut timp cu politia astfel că am sosit la aeroport foarte târziu, cu doar 50 de minute înainte de decolare.

 

Microbuzul nu a putut intra în aeroportul Kayseri din cauza unor masuri de securitate astfel că ultima sută de metri am făcut-o pe jos.

 

Motivul pentru securitatea excesivă a fost vizita președintelui Erdogan la Kayseri. A trebuit să așteptăm plecarea delegației și abia apoi ne-am îmbarcat cu puțină întârziere.

 

Decolarea peste Kayseri. Am zburat de data asta cu Anadolu Jet.