Planeta Japonia – Partea 4 – Kyoto, poate cel mai frumos oraș al Asiei

Dacă ar fi să aleg locul preferat dintre cele pe care le-am vizitat în Japonia acela ar fi cu siguranță Kyoto. Am văzut multe orașe impresionante, fascinante din punct de vedere al culturii și atracțiilor turistice, dar sigur Kyoto le întrece pe toate. Pot spune chiar că orașul din provincia Kansai este după părerea mea cel mai frumos din întreaga Asie.

Kyoto este capitala istorică a Japoniei servind acest rol pentru mai mult de un mileniu din secolul 8 până în 1868 când Împăratul a decis mutarea la Tokyo. Este un oraș care abundă de locuri interesante de văzut – temple, palate, cartiere istorice, muzee și multe altele. Cineva ar putea petrece o săptămână la Kyoto și tot să nu aibă suficient timp să le viziteze pe toate.

Prima zi petrecută de noi la Kyoto a fost și cea mai plină. Am mers în satul Arashiyama la vest de oraș, apoi la templul de aur în nord, la templul Kiyomizu Dera în est și apoi în centrul istoric, în cartierul Gion. Kyoto este un oraș atipic din punct de vedere turistic pentru că atracțiile sunt foarte dispersate, nu se află în zona centrală precum în alte mari orașe iar distanțele între ele sunt foarte mari.

 

Harta turistică Kyoto

Kyoto m-a impresionat de la prima vedere. Prin comparație cu Osaka este exact în antiteză: nu prea are zgârie-nori, are zone verzi întinse, bulevarde largi fără trafic și peste tot sunt case și clădiri istorice, marea lor majoritate fiind vechi de sute de ani. Este locul unde tradiția japoneză s-a păstrat cel mai bine iar în unele zone din oraș poți crede cu ușurință că te afli pe undeva prin secolul 18.

După ce sosit la gara Kyoto am luat un tren local în direcția Arashiyama spre vest. Am trecut pe lângă o stație în sat de care nu eram siguri că e cea bună, n-am coborât și ne-am trezit că trenul sare peste mai multe stații și am oprit departe în munți pe un pod aflat între două tuneluri. Din greșeală, am mers astfel într-un loc tare frumos, cu un rău învolburat ce șerpuia printr-un canion. Parcul de lângă stația trenului era plin de cireși înfloriți și la fel și dealurile din jur. Uneori, cele mai frumoase locuri sunt cele unde ajungi fără să o plănuiești.

Am revenit după ceva timp la Arashiyama la stația corectă de data aceasta. Există multe variante de plimbare prin sat: cu bicicleta, cu ricșa, cu barca pe râu sau cu trenul cu abur. Poți petrece lejer o zi întreagă acolo, sunt o grămadă de lucruri de făcut. Principalele atracții sunt pădurea de bambus și rezervația cu babuini, dar toată zonă este extraordinar de pitorească.

Noi am ales să mergem la pas iar primul loc unde ne-am dus a fost Bamboo Forest. Este o pădure deasă de bambus ce se întinde pe câteva hectare cu alei șerpuite încadrate cu stuf. Pădurea este ceva aparte, are o frumusețe care este foarte greu de explicat, un loc magic. Singurul aspect negativ ar fi aglomerația mare de vizitatori care pe alocuri blochează potecile înguste. Lângă pădure se află templul Tenryu-ji, un loc foarte important pentru istoria budismului în Japonia.

Mai departe am mers pe malul râului Hozo pe care l-am traversat pe un vechi pod de lemn. Pe partea opusă a apei era o grădină plină de cireși un zeci de fete îmbrăcate în cele mai frumoase kimono-uri își făceau poze care mai de care mai artistice. Tot acolo se află intrarea la Monkey Park. Pentru a ajunge la rezervație se urcă până în vârful dealului vreo jumătate de oră pe un drum pitoresc dar destul de abrupt. Sus, pe un platou se află vreo 150 de macaci. Unii sunt foarte jucăuși, alții nu sunt deloc prietenoși. O căsuță este amenajată în parc pentru a hrăni maimuțele în siguranță – oamenii stau la interior și le oferă felii de mere sau banane macacilor printre gratiile ferestrelor. Ce mai este frumos acolo este vederea de ansamblu peste Kyoto și peste întreaga vale.

Mă gândeam că vom face o vizită scurtă la Arashiyama, dar se făcuse 4 după amiaza și eram tot acolo. Pentru a mai vedea ceva până la lăsarea serii am luat un taxi să ne ducă repede la Kinkaku-Ji, templul de aur. Taxiurile în Japonia în general sunt foarte confortabile și spațioase. Tarifele sunt decente comparativ cu alte prețuri, singura problemă fiind că niciun taximetrist nu vorbește o boabă de engleză, deci e obligatoriu să știi numele destinației pe limba lor. Am mers vreo 10 kilometri și am ajuns la Kinkaku-Ji înainte de ora închiderii.

Ne-am luat repede bilete și am intrat în curtea templului. Este vorba de fapt de un ansamblu de temple, dar dintre acestea cel mai renumit este templul de aur, o clădire de o frumusețe incredibilă construită pe apă. Știam că Kinkaku-Ji este cel mai vizitat loc din Kyoto și am constatat asta imediat după ce am intrat când am găsit mii de oameni pe alei și în special în jurul templului. Nu e deloc ușor să faci o poză acolo în care să nu apară alte zeci de oameni. Merită așteptarea totuși pentru că este o imagine unică, simbolică pentru Japonia. Nici aleile din parc nu sunt mai libere, dar încet-încet am făcut tot traseul. Am mai trecut pe la templul budist unde am făcut toate obiceiurile alături de localnici și pe la restaurant unde am privit ceremonia de servire a ceaiului.

Kinkaku-ji este relativ izolat din punct de vedere al transportului în comun așa că singura variantă pentru noi la plecare a fost tot un taxi. I-am spus să ne ducă la Kiyomizu Dera, celălalt templu faimos din oraș, aflat tocmai în est. Cu ocazia asta am văzut din taxi centrul Kyoto și bulevardele principale, toate flancate de cireși roz infloriți. Acesta templu a fost fondat în perioada Heian, spre finalul secolului 8 în aceeași perioadă în care orașul a devenit capitală imperială.

Taxiul ne-a lăsat la baza dealului de unde începe în urcare o alee pietonală. Drumul are vreun kilometru și trece printr-o zonă cu case vechi, foarte elegante, toate transformate în magazine sau restaurante pentru turiști. Merită vizitată numai această stradă, fiind și unul din cele mai bune locuri pentru cele mai deosebite suveniruri tradiționale japoneze. Mai mult ca oriunde altundeva am văzut la Kiyomizu sute de turiști japonezi îmbrăcați în haine tradiționale foarte colorate.

Templul de sus se află într-un cadru natural superb în mijlocul unei păduri dese cu multi copaci infloriți, râuri, cascade și lacuri. La intrare se văd pagodele înalte portocalii, iar mai departe, în mijlocul complexului se află clădirea din lemn vechi de peste 12 secole. Am prins templul cel vechi renovare la exterior dar am putut vizita interiorul său. De pe terase templului se poate vedea o nouă priveliște splendidă peste Kyoto. La Kiyomizu sunt câteva sute de cireși, de aceea pe perioada Sakura, templul rămâne deschis până târziu în noapte fiind luminat cu lampadare.

A urmat coborârea pe aceeași alee abruptă până ce am ajuns în cartierul vechi din Kyoto, în Gion. Aceasta este zona cea mai animată de turiști. Gion mai este renumit ca locul unde se aflau cele mai renumite gheișe ale Japoniei. Trebuie spus că gheișele nu erau căutate neapărat pentru sex așa cum le-a mers faima, ci erau femei foarte educate și cu talente artistice. Știau să cânte, să danseze, să picteze iar bărbații plăteau sume mari de bani doar pentru a petrece timp în compania lor. Gheișele există în Gion și azi iar turiștii le pot întâlni pe stradă sau pot asista la spectacole artistice.

Tot prin Gion se pot întâlni câteva dintre cele mai renumite restaurante sau baruri de sake din Japonia aflate mai ales pe malul râului Shirakawa. Prețurile pot fi astronomice la unele din ele, cu mese costând sute sau chiar mii de euro. Acolo merg “bussiness men” sau membrii mafiei yakuza. Există printre ele și localuri normale cu tarife rezonabile, doar că la cele mai multe sunt cozi lungi de așteptare. Am găsit și noi un local în cele din urmă unde am servit cina și am rămas până noaptea târziu prin zonă.

Am mai revenit și în zilele următoare la Kyoto pentru că orașul mai are o grămadă de alte locuri frumoase de văzut.

 

La gara Shin-Osaka gata de o nouă plimbare

 

Am luat trenul spre Arashiyama, suburbia Kyoto, dar am greșit stația și am coborât pe un pod

 

O parcare plină de cireși infloriți

 

Vedere superbă peste canion

 

E frumos când ajungi în locuri deosebite din greșeală

 

Înapoi la Arashiyama. La stația corectă

 

Turiștii închiriază ricșe

 

Pentru a vizita Bamboo Forest

 

Un loc de o frumusețe rară

 

La plimbare prin Bamboo Forest

 

Templul din Arashiyama

 

Tot soiul de copaci infloriți

 

Podul peste râul Hozu

 

Vedere de pe pod

 

Printre cireșii infloriți fetele fac poze îmbrăcate cu cele mai frumoase kimono-uri

 

Intrarea la templul maimuțelor

 

Drumeție spre platoul din vârful dealului

 

Unde este o rezervație de maimuțe

 

Casa din care oamenii oferă hrană (felii de măr sau banane)

 

Maimuțele vin la gratii să fie hrănite

 

Vederea de sus peste Kyoto

 

Am plecat cu taxiul spre nordul orașului

 

Destinația următoare: Kinaku-ji

 

Unde am găsit o mare aglomerație de turiști

 

Veniți toți să vadă pavilionul de aur

 

Imagini de la Kinkaku-Ji. Mi s-a părut extraordinar de frumos templul

 

Ceremonia ceaiului la restaurant

 

Fudo-do Shrine

 

Obiceiuri la templu – lumânări pentru diverse dorințe

 

Talismane norocoase

 

Ieșirea din templu

 

Din nou cu taxiul prin centrul Kyoto

 

Am mers tocmai în est la Kiyomizu Dera

 

Templul se află în vârf de deal. Se urcă pe o alee cu case vechi tare frumoase

 

Intrarea la Kiyomizu Dera

 

Vederi de la templu

 

Templul vechi era în renovare

 

Tineri la plimbare în costume populare

 

Izvorul cu apă sfântă

 

Lacul acoperit de flori de cireș

 

Fetelor le place să facă poze cu spatele, nu știu exact de ce

 

Drumul la coborâre

 

Pe traseu am mai cumpărat cate ceva. Evantaie…

 

Dulciuri

 

și mai multe dulciuri

 

Vedere peste casele vechi din Kyoto

 

Templul Heian

 

Luminat frumos noaptea

 

Seara prin cartierul istoric Gion

 

Restaurante de lux pe malul râului

 

Noi am servit o cină mai normală la un local din Gion

 

Tradiționalul Shinkansen spre hotel

 

Leave a Reply